In visurile de dinaintea casatoriei, ne imaginam aceasta perioada drept un vesnic extaz…E greu sa vezi altfel lucrurile atunci cand esti indragostit.Intalnim o persoana ale carei trasaturi fizice si de personalitate creeaza un soc electric (ATRACTIA FIZICA ), suficient pentru a declansa sistemul de" alarma al iubirii".Incepem sa cunoastem persoana, primul pas poate fi impartirea unui suc sau hamburger, dar nu mancarea conteaza.Suntem in cautarea descoperirii iubirii.Oare acest sentiment plin de caldura care te furnica sa fie iubirea adevarata? Aflam de exemplu ceva care nu ne place la persoana si atunci ne trece emotia.Alteori sentimentul este tot mai amenintator si avem grija sa mai traim cateva experiente impreuna si uite asa intensitatea sentimentului creste incat ne spunem " m-am indragostit".In final credem ca aceasta este iubirea adevarata si ii spunem si celuilalt in speranta ca sentimentul este reciproc.In caz ca nu este ne dublam eforturile pentru a impresiona si a castiga iubirea celui drag.Cand sentimentul este reciproc incepem sa vorbim despre casatorie si mai ales despre una reusita. Momentul culminant al casatoriei este o obsesie afectiva, adormim gandindu-ne la celalalt, cand ne trezim celalalt este primul lucru care ne vine in gand.Ne-am putea saruta la nesfarsit daca n-ar trebui sa mergem la scoala sau la serviciu. Persoana " indragostita "traieste iluzia ca alesul este perfect, ca nimic nu va putea interveni vreodata in mrejele frumusetii si farmecului celuilalt.Din pacate experienta vesnicei indragostiri este o fictiune pura si nu realitate.Durata medie a unei obsesii romantice este de doi ani.Dupa care coboram cu picioarele pe pamant, ochii ni se deschid si descoperim lipsurile celuilalt: este enervant, plictisitor, se infurie, spune vorbe grele, critica.Lumea reala a casniciei ….cand discutiile pornesc de la tot felul de banalitati, o lume in care pantofii n-ajung singuri in dulap, hainelor nu le plac cuierele, sosetele nu sfarsesc in cos, … o lume in care si o privire poate jigni iar un cuvant poate distruge totul. Dar oare ce s-aintamplat cu indragostirea? Multi blesteama casnicia si partenerul care l-a iubit candva.Pai daca am fost inselati avem dreptul sa ne infuriem! …Dar unde s-a produs sincopa? PROBLEMA ESTE UNA DE INFORMARE DEFECTUOASA SI ANUME CA INDRAGOSTIREA VA DURA LA NESFARSIT!!!!! Nu luam in calcul realitatea naturii umane.Noi suntem firi egoiste.Lumea se invarte in jurul nostru. Nimeni nu este altruist….NUMAI DACA SE EDUCA. Euforia indragostirii doar ne da aceasta iluzie.Valurile realitatii incep sa-i desparta pe cei doi, au dorinte individuale, ganduri diferite si emotiile lor s-au contopit pentru putina vreme.Unii cercetatori au ajuns la concluzia ca indragostirea nu este o iubire adevarata din trei motive: nu este un act de vointa, o alegere constienta, ne indragostim intr-un moment nepotrivit si de cine nu trebuie pentru ca atunci cand ne-apuca nu stim, asa cum nu ne putem indragosti atunci cand constientizam. In al doilea rand indragostirea nu presupune iubire adevarata pentru ca nu presupune efort constient, totul se petrece din instinctul de conservare a speciei (SEXUAL ). In al treilea rand cel indragostit nu este interesat de progresul personal al celuilalt, ci sa puna capat singuratatii, eventual prin casatorie. Abia in acest moment fiecare partener are obligatia sa se construiasca pe sine cu ajutorul celuilalt si…sa dezvolte zi de zi RELATIA cu partenerul, invatand sa accepte si sa iubeasca matur, romantic si neconditionat! Asta in cazul in care este dispus sa se aplece asupra sa …ca mai intai sa se cunoasca pe sine.