Cabinet de hipnopsihoterapie Boghianu Nicoleta

Nota 10 din 8 recomandari
132964 vizite
Locatie: Constanta, jud Constanta, Str. Nalbei nr. 3, Bl. L118 B, Sc. B, Et. 4, Ap. 39 (interfon 39) (zona Casa de cultura)
Telefon: 0770241591
Website: http://www.terapie-in-hipnoza.ro/

Hipnoza in secolul 20

Inapoi Video Autor: C. Roy Hunter
Hipnoza in secolul 20

Janet, Bramwell, Sidis si Coue
In intervalul de timp scurs intre descoperirile lui Freud si Primul Razboi Mondial, numai eforturile catorva oameni stapaniti de un real interes au impiedicat uitarea completa a hipnozei. Chiar si Liebault, care facuse atat de mult pentru hipnoza, aproape nu mai considera ca ar fi avut vreo valoare reala sau de perspectiva. Printre acei putini la numar, care au continuat sa poarte torta, se Numara Pierre Janet in Franta, J. Milne Bramwell in Marea Britanie si Boris Sidis in Statele Unite. Emile Coue a adus si el o serie de contributii durabile, mai ales cu teoriile sale referitoare la trezirea din hipnoza si la autosugestie, unii numindu-l Parintele autohipnozei.

Hipnoza iese din nou la lumina
Dupa Primul Razboi Mondial, au existat numeroase cazuri de nevroze legate de razboi si alte traume provocate de anxietatea razboiului si de insuficienta numarului psihoterapeutilor. Nevoia de medici calificati era in continuare acuta si era evidenta si nevoia extrema de o metoda terapeutica rapida. In disperare de cauza, profesiunea medicala a recurs din nou la hipnoza si a gasit si raspunsul - la fel ca intotdeauna, incepand din zorii istoriei.
De asemenea, ca intotdeauna de-a lungul timpului, cei preocupati de divertisment si maestrii in arta hipnozei de scena - cum ar fi Ormond McGill si alti "magicieni" de scena - au intretinut interesul public fata de hipnoza, prin numeroasele demonstratii publice cu scopul de divertisment. Chiar si Charles Tebbetts a avut partea sa de hipnoza de scena in prima parte a secolului 20.
In cursul celui de Al Doilea Razboi Mondial, hipnoza a fost din nou necesara pentru numeroase tratamente; de asemenea, medicii din spitalele pentru prizonierii de razboi, carora li se refuzau medicamentele, erau obligati sa foloseasca exclusive anestezia prin sugestie. Acesti medici au fost surprinsi - si incantati - sa descopere nu doar ca hipnoza dadea rezultate, ci sic a in majoritatea cazurilor realmente se inregistra vindecarea. Relatarile acestor oameni au inceput sa devina accesibile dupa incheierea razboiului; iar medicii tineri, care nu se temeau de noile tehnici, au inceput sa aplice hipnoza in stomatology, obstetrica, dermatologie si in alte domenii medicale. Din nou, utilizarea aplicatiilor medicale ale hipnozei era in ascensiune.
Dave Elman contribuie la aceasta acensiune a hipnozei in randurile comunitatii medicale, anterior mijlocului secolului 20, invatandu-I hipnoza pe multi medici; iar Consiliul pentru Afectiuni Mintale al Asociatiei Medicale Americane a acceptat, in cele din urma, in 1958, utilizarea hipnozei.
Poate ca persoana care a avut cea mai importanta contributie la acceptarea atat a stiintei, cat si a artei hipnozei in cursul secolului 20, a fost un psihiatru, pe care unii il considera parintele hipnoterapiei de consiliere - si care merita de asemenea si titlul de Parinte al hipnoterapiei - dr. Milton Erickson.
Atat de importante sunt realizarile acestui om, incat ti-ar trebui un an doar sa le studiezi. Specialistii cu recomandari profesionale remarcabile au examinat, analizat si scris carti despre cercetarile dr. Erickson; unii dintre fostii sai studenti au scos chiar si o caseta cu vocea dr. Erickson - drept insotitor permanent.
Ceea ce este interesant de observat este ca un mare numar de oameni cu antecedente medicale sau alte grade academic avansate abordeaza lucrarile dr. Erickson in special d.p.d.v. analitic, pentru a extrage concluziile cu privire la motivele pentru care a facut anumite lucruri asa cum le-a facut. In acelasi timp, numerosi hipnoterapeuti profesionisti care abordeaza hipnoterapia mai mult din perspectiva de arta, il consider ape dr. Erickson un maestru al hipnozei care a lucrat intuitiv.
In vara anului 1991, am fost invitat sa merg la Princeton sa prezint un seminar cu unele dintre metodele lui Tebbetts, in fata Societatii Internationale a Hipnotizatorilor Profesionisti. Unul dintre participantii la seminarul meu a fost un psihiatru, care mi-a spus ca a fost prieten personal cu dr. Milton Erickson. Cand l-am intrebat daca dr. Erickson lucrase intuitive, ca un artist, ori exclusive ca un cercetator stiintific al fenomenului hipnozei, raspunsul lui a fost: "Milt a fost un maestru intuitiv al artei!" A fost atat om de stiinta, cat si artist.
In afara de Multon Erickson, cercetatorii secolului 20 din comunitatea stiintifica, posesori ai unor grade avansate, care au adus contributii stiintifice in domeniul hipnozei sunt oameni ale caror nume le sunt familiare majoritatii hipnotizatorilor moderni: Rosen, Abramson, Menninger, Shenek, Magonet, Wolberg, LeCron, Bordeaux, Weitzenhoffer, Erwin (care a realizat lucruri uimitoare lucrand cu pacienti care suferisera arsuri ), Simonton (care a avut o contributie remarcabila in cazul pacientilor suferinzi de cancer ) si multi altii - care si-au dedicat nenumarate ore cercetarii diferitelor aplicatii ale hipnozei.
In cele din urma a luat fiinta si Societatea Americana de Hipnoza Clinica (The American Society of Clinical Hypnosis - ASCH ) iar hipnoza este actualmente recunoscuta de Asociatia Medicala Americana ca stiinta de sine statatoare. Insa hipnoza nu poate fi practicata decat ca stiinta?

ARTA hipnoterapiei: nasterea unei noi profesii
In timp ce dr. Erickson isi incepea studiile extraordinar de importante, semintele incepeau deja sa dea vlastare pentru nasterea hipnoterapiei ca arta - o profesiune practicata de barbati si femei devotati utilizarii hipnoterapiei in scopul de a-i ajuta pe oameni sa-si imbunatateasca viata. Cu toate ca unele aplicatii medicale ale hipnozei sunt utilizate cand se dispune de o trimitere scrisa (sau sub directa supraveghere ) a unui medic, exista si nenumarate utilizari nemedicale ale hipnozei, care nu necesita obtinerea unor grade avansate - cum ar fi controlul motivatiei, comportamental etc.
Nenumarati clienti au fost ajutati de catre aceia dintre noi care au pregatire in arta hipnozei si se intituleaza hipnoterapeuti, indiferent de gradele academice. Sute de mii de fosti fumatori care nu mai fumeaza demonstreaza cu putere acest fapt - precum si nenumarati oameni ale caror vieti au fost imbunatatite de utilizarile nonmedicale ale hipnozei. Cu toate acestea, printr-un ciudat capriciu al repetarii istoriei unele dintre cele mai grave critici la adresa hipnoterapeutilor profesionisti vin din partea unora dintre aceiasi specialisti in psihologie si medicina care cerceteaza si isi aroga utilizarile stiintifice ale hipnozei!
Femei si barbati din intreaga tara, care isi dedica vietile artei hipnoterapiei sunt etichetati intr-un mod condescendent "hipnotizatori amatori", cu toate ca poate au sute de ore de pregatire si mii de ore de experienta! Cu toate acestea, unii cercetatori din sfera stiintifica, apartinand secolului al 20-lea, detinatori ai unor grade academice avansate, s-au angajat in experimente cat se poate de nepasatoare fata de subiectii lor - incluzand sugestii cat se poate de bizare, in numele stiintei.
Unii oameni din comunitatea medicala - precum si numerosi psihologi clinicieni - ar vrea sa suprime, sa scoata in afara legii utilizarii hipnozei de catre alte persoane si sa capete controlul juridic pentru utilizarea hipnozei, numai pentru ei.
Acesti oameni au deschis o prapastie intre comunitatea stiintifica si profesiunea hipnoterapiei, prapastie pe care eu o numesc Marea Prapastie. Cateva nume selecte au incercat sa le fure mihlocul de existenta sutelor de hipnoterapeuti, vanzandu-si opiniile legislatilor! Aceasta ar face ca publicul sa-si piarda puterea de alegere, in vreme ce elita ar dicta cine poate sa faciliteze in mod legal hipnoza.
Astazi, in aceasta tara, ar exista cu mult mai multi fumatori daca hipnoterapia nu ar fi fost o profesiune legitima. Mai mult de atat chiar, multi asa-numiti "hipnotizatori-amatori" care practica numai hipnoterapia au cu mult mai multa experienta decat ceilalti specialisti care folosesc hipnoza doar ocazional.

Marea Prapastie este reala?
Asadar, exista intr-adevar o prapastie intre stiinta si arta? Unii hipnoterapeuti au incercat sa ma convinga ca aceasta "prapastie" dintre artistii si oamenii de stiinta care se ocupa de hipnoza exista doar in imaginatia mea si nu poate sa existe daca nu mi-as consuma eu energia cu aceasta idee. Insa ignorand-o, aceasta prapastie nu va disparea de la sine. Din nefericire, hipnoterapeutii din Texas au incercat sa ignore aceasta prapastie si s-au trezit intr-o dimineata a anului 1995 descoperind ca mijlocului lor de existenta i se pusese practic capat prin intermediul legislatiei! Un hipnoterapeut cu o buna pregatire sau veretan al acestei profesiuni nu poate sa practice legal hipnoterapia in Texas; insa un consilier pentru sanatatea mintala ar putea sa foloseasca hipnoza chiar daca este autodidact! Ti se pare cinstit?
ASCH a atacat in mod activ profesiunea de hipnoterapeut, sustinand ca hipnoza este "neprofesionista" sau periculoasa daca nu este aplicata de o persoana cu grade stiintifice avansate! Acest lucru a fost realizat prin mijloacele mass-media si in scris; cu toate acestea, multi dintre cei care ii critica pe hipnoterapeutii "amatori" practic si-au asigurat pregatirea in hipnoza de la membrii aceluiasi grup pe care ii critica.
Sub multe aspecte, aceasta situatie se aseamana cu razboiul dintre Asociatia Medicala Americana si chiropractori, un razboi care a durat multi ani. Insa chiropractorii exista in continuare, deoarece publicul trebuie sa aiba libertatea alegerilor alternative in ingrijirea sanatatii. Actualmente, chiropractorii isi controleaza propria profesiune - asa cum ar trebui sa facem si noi!
Fapt foarte interesant de altfel, ASCH nu a fost prima asociatie de hipnoza care s-a nascut in aceasta tara. In Washington, la inceputul anilor 1940 a fost fondata o asociatie profesionala la nivel de stat (Washington Hypnosis Association ) . De asemenea, Colegiul National al Hipnotizatorilor (National Guild of Hypnotists - N.G.H. ), care a fost infiintat in anul 1951, predatand A.S.C.H. ; si exista tot mai multe organizatii din comunitatea stiintifica, ce intind punti peste aceasta prapastie si se afiliaza la N.G.H. si/sau la alte asociatii de hipnoterapie care s-au format de-a lungul anilor.
Prin urmare, eu incarc cu energie aceasta prapastie fiind constient de existenta ei? Preferinta mea este sa incarc cu energie construirea de punti peste ea! O mare asociatie de hipnoza a indicat in scris o politica menita sa construiasca punti; si cred ca TREBUIE sa fie construite si mai multe punti. Atat comunitatea stiintifica, CAT SI hipnoterapeutii trebuie sa gaseasca mijloacele de a intensifica comunicarea si cooperarea pentru a construi punti peste prapastie si pentru a mentine hipnoterapia in viata - pentru binele acelor oameni care au nevoie de ajutor!

Traversarea Marii Prapastii
Exista multe persoane in comunitatile academice si medicale, care au construit deja punti - acceptand hipnoterapeuti foarte bine pregatiti care chiar daca nu au grade avansate, au opinii intemeiate pe fapte care vorbesc mai limpede decat recomandarile academice! Voi numi cateva...
Donald Gibbons, doctor in stiinte, a fost membru al A.S.C.H. la un moment dat. Cu o pregatire de psiholog clinician, el a recunoscut valoarea acelor "hipnotizatori amatori" care sunt competenti pentru a utiliza hipnoterapia in domeniul lor de pregatire si experienta; astfel, a ajuns sa-si fara din hipnoterapie, o profesie. A parasie A.S.C.H. si s-a inscris intr-o asociatie de hipnoterapie (The International Society of Professional Hypnosis ), devenind chiar director executiv al acesteia.
Un alt pionier din secolul 20, dr. Arthur Winkler, a construit o punte peste prapastie infiintand un program de pregatire profesionala pentru hipnoterapeuti - fara a-i discrimina in vreun fel pe cei care nu aveau grade avansate. A obtinut doctoratul in stiinte in psihologie clinica, precum si un doctorat in teologie, insa pe urma a preferat sa devina hipnoterapeut, si nu psiholog clinician. Pana la trecerea sa in nefiinta, a hipnotizat peste 36 000 de clienti in intreaga sa cariera, efectuand cercetari ample in domeniul hipnoterapiei, ajutand la construirea unei punti peste prapastia dintre hipnoterapeutii medici si asa-numitii "hipnotizatori amatori, " predand hipnoza atat pentru medici (si alti profesionisti care o abordeaza ca stiinta ), precum si pentru cei care cred ca este vorba despre o arta. Vaduva sa, Pamela Winkler, doctor in stiinte, a lucrat in stransa colaborare cu sotul ei. Si ea are pregatire de psiholog clinician - dar cu toate acestea, a contribuit mult la inchiderea abisului dintre oamenii de stiinta si artisti, promovand programele sotului sau.
Doctorul Bernie Siegel, care a facut minuni cu ajutorul hipnozei in tratamentul cancerului, a mers pana acolo incat a recomandat hipnoterapia in cartea sa intitulata Love, Medicine & Miracles - Iubire, Medicina si Miracole:

Hipnoterapeutul poate sa fie nepretuit la inceput, mai ales daca pacientul are dificultati sa intre in starea de relaxare profunda. Indiferent cine stabileste desfasurarea primelor sedinte de meditatie - medicul, consilierul, hipnoterapeutul sau pacientul.

Doctorul Siegel a contribuit la construirea unei punti peste prapastie prin evidentierea acceptarii publice a hipnoterapiei, atat in cartea sa, cat si cu alte ocazii. Doctorul Irene Hickman, dr. Edith Fiore, dr. James Russell, dr. Maurice Kougell si numerosi altii au contribuit si ei in aparitia zorilor unei ere de mai mare acceptare si cooperare reciproca.
In plus, un numar tot mai mare de medici, psihiatri si psihologi isi trimit pacientii la hipnoterapeuti in cazul in care hipnoterapia este indicata; iar hipnoterapeutii cu simt etic isi cunosc limitele si isi trimit clientii inapoi la medicii lor atunci cand este cazul. Kevin Hogan, doctor in stiinte, este un exemplu stralucit al acestei cooperari; el s-a specializat in tratamentul pacientilor care sufera de tinnitus, utilizand tehnici avansate de hipnoterapie cu un foarte mare succes. Recomandand foarte calduros cartea sa intitulata Tinnitus: Turning the Volume Down - Tinnitus: cu volumul la minimum - (Network 3000 Publishing ) .

Unde se afla hipnoterapia in zilele noastre?
In ultimele decenii ale secolului20, hipnoterapia si-a recapatat in sfarsit drepturile, iar acum cunoaste o extraordinara dezvoltare ca profesie, multumita nu numai oamenilor care construiesc punti peste Marea Prapastie, asemenea sotilor Winkler si altora mentionati mai inainte, ci si acelora care au activat aproape in exclusivitate in domeniul pregatirii hipnoterapeutilor profesionisti si/sau al crearii asociatiilor profesionale ale hipnoterapeutilor, destinate hipnoterapeutilor profesionisti.
Charles Tebbetts a devenit o legenda vie inca din timpul vietii. A predat tehnicile centrate pe client si, de asemenea, a transmis mai departe ca toate tipurile de hipnoza reprezinta autohipnoza indrumata - facand cu adevarat o arta din hipnoza.
De asemenea nume cum ar fi Harry Aarons (fondator al Asociatiei pentru Progresul Hipnozei Etice ), Gil Boyne (Consiliul American al Examinarilor in Hipnoza ), Dwight Damon (Colegiul National al Hipnotizatorilor ), Tad James (autor si mentor recunoscut pe plan international ), Al Krasner (Institutul American de Hipnoterapie ), Sol Lewis (regretat instructor de hipnoza cu o experienta de decenii ), Ormond McGill (autor a numeroase carti, recompensat cu titlul de Dean of Hypnosis - Decan in hipnoza ), Anne Spencer (Asociatia Internationala de Hipnoterapie Medicala Dentara ) si altii, care de asemenea au toate sansele sa devina legende in istoria hipnoterapiei ca profesie. Mai mult de-atat, un numar foarte mare de oameni, ale caror nume ar forma o lista prea lunga, au promovat hipnoterapia fara discriminare!
De asemenea, in cursul ultimilor ani au aparut numeroase asociatii la nivel de stat sau nationale, ale hipnoterapeutilor profesionisti - atat in Statele Unite, cat si pe plan international - promovand hipnoterapia ca profesie pentru oameni din afara comunitatii medicale, care doresc sa se dedice exclusiv practicarii acestei arte.

Recunoasterea legala a hipnoterapiei
Un eveniment care cred ca va intra in istorie drept unul dintre cele mai importante progrese pentru profesia hipnoterapiei s-a petrecut in 1987, in statul Washington, unde a fost adoptata o lege care recunoaste din punct de vedere juridic hipnoterapia ca profesiune. Acest eveniment a fost posibil ca urmare a eforturilor combinate ale lui Charles Tebbetts, Fred Gilmore (director al unei asociatii statale pentru hipnoza, Washington Hypnosis Association ) si ale unui senator al perioadei respective, Bill Kiskaddon - care era hipnoterapeut autorizat, precum si consilier familial si conjugal. Fostul senator Kiskaddon merita de asemenea un loc in istorie pentru stradaniile sale in directia recunoasterii juridice a hipnoterapiei in statul Washington, la fel ca si fred Gilmore.
Cu toate ca Dictionarul titlurilor ocupationale din Statele Unite defineste profesiunea de hipnoterapeut ca atare, adoptarea in statul Washington, in Camera, a legii de inlocuire cu numarul 1289, a asigurat implinirea a 3 deziderate importante pentru hipnoterapie, la nivel de stat: in primul rand, a asigurat un anumit grad de siguranta publica, impunandu-le tuturor hipnoterapeutilor sa se inregistreze la divizia de autorizare profesionala si sa adere la Codul disciplinar uniform, care impune o anumita etica profesionala ; in al 2-lea rand, aceasta recunoastere juridica a ajutat hipnoterapia sa realizeze un salt urias in statul Washington. Si, in sfarsit, la inceputul anului 1996, aceasta recunoastere a deschis calea acoperirii asiguratorii; cu toate ca unii asiguratori s-au opus.
Alte state au luat in considerare legislatii similare - si este in beneficiul publicului ca hipnoterapia sa fie atat legala juridic, cat si autocondusa de profesia hipnoterapeutilor. La fel cum chiropractorii se opun reglementarii activitatii lor de catre medici, nici hipnoterapeutii nu doresc sa fie obligati sa se supuna reglementarilor impuse de psihologi.
Realizand problema de credibilitate in cazul numeroaselor programe de pregatire cu durata de 3 sau 5 zile, statul Indiana a elaborat o cerinta pentru certificarea la nivel de stat care impune un numar de 300 de ore de pregatire pentru a putea practica profesiunea de hipnoterapeut acreditat in acest stat.

Viitorul hipnozei
Pentru a contribui la mentinerea hipnoterapiei intr-un cadru legal, Institutul de Motivatie prin Hipnoza din California, fondat in 1967 de dr. John Kappas, a obtinut asistenta juridica din partea O.P.E.I.U. (organizatie afiliata AFL/CIO ) . Colegiul National al Hipnoterapeutilor i s-a alaturat in cele din urma, constituind Local 104, care joaca un rol cheie in oprirea legislatiei daunatoare in Florida. Actualmente exista si alte organizatii locale de hipnoterapie. De asemenea, a fost fondata o organizatie unificatoare, intitulata Consiliul Organizatiilor Profesionale de Hipnoza - Council of Professional Hypnosis Organizations (C.O.P.H.O. ) in vederea asigurarii acceptarii hipnoterapiei la nivel national, precum si pentru colaborarea cu Uniunea in scopul asigurarii legislatiei in numeroase state, cu cerinte de pregatire in jurul a aproximativ 100 de ore. (Cu toate ca multi considera ca 100 de ore de pregatire inseamna putin, macar este un inceput! ) Diferitele organizatii locale de hipnoterapie doresc sa promoveze un profesionalism superior in randurile hipnoterapeutilor, precum si sa contribuie la asigurarea supravietuirii juridice a acestei profesiuni si la acceptarea sa ca profesiune cu norme interne, libera de controlul profesional al psihologilor sau al A.M.A.
Mii de hipnoterapeuti sunt implicati in aplicatii nonmedicale ale hipnozei, precum si in unele aplicatii medicale sub controlul si/sau supravegherea medicala. De asemenea, un numar tot mai mare de persoane cu pregatire medicala si cu alte pregatiri mult mai avansate, sprijina diferitele organizatii de hipnoza profesionala; si toate colaboreaza pentru a ajuta la promovarea hipnoterapiei intr-un mod care sa o scoata in sfarsit din Evul Mediu, odata si pentru totdeauna.
In plus fata de toate cele mai de sus, un alt pionier al timpurilor moderne, Penny Dutton Raffa, a fondat Galeria Internationala de Onoare a Hipnozei, organizatie infiintata in vederea recunoasterii meritelor persoanelor care aduc contributii exceptionale in domeniul hipnozei. Indiferent daca lucreaza in calitate de oameni de stiinta sau de artisti, precum Charles Tebbetts, cei care sunt nominalizati de catre colegii lor si sunt considerati demni de catre un comitet special, se bucura de aceasta recunoastere. Doamna Raffa considera ca cei carora li se face aceasta onoare astazi vor fi recunoscuti maine drept pionierii istorici ai hipnoterapiei. Cu toate ca Galeria Internationala de Onoare a Hipnozei (I.H.H.F. ) a intrat intr-o perioada de dezechilibru dupa anul 2000 din cauza imbolnavirii fondatoarei, numerosi hipnoterapeuti speca ca I.H.H.F. va renaste intr-o zi.
Viitorul hipnozei pare, in sfarsit luminos - suficient de luminos poate pentru a progresa si a se dezvolta la adevaratul si deplinul sau potential.
recomanda

Recomanda acest cabinet

Sunteti pacient?

Dati o nota si scrieti cateva cuvinte despre experienta dvs pozitiva legata de acest cabinet, tratament efectuat, etc.

Recomandarea dvs:

Toate campurile sunt obligatorii.

Penalizam cabinetele cu autorecomandari!

Acest site folosește cookies. Continuând navigarea vă exprimați acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK