Inconstientul
Inconstientul
Dualitatea psihologica
La prima vedere, suntem alcatuiti in principal dintr-o parte tip "masina" (sistem individualizat de aparate ) si o entitate ganditoare. Ceea ce o caracterizeaza pe ultima este faptul ca prin ea avem constiinta propriei noastre existente, luam cunostinta de mediu ambiant, hotaram cum sa ne adaptam la acest mediu si obtinem din el elementele necesare vietii. Omul a fost definit drept "o inteligenta servita de organe". In principiu, inteligenta apare ca un conducator caruia trebuie sa i se supuna totul, insa autoritatea sa se loveste deseori de cea a unui al 2-lea personaj interior, care stie si el sa doreasca si sa-si puna vointa, in ciuda eforturilor depuse de primul. Si, cu toate ca inteligenta incearca sa demonstreze in mod de netagaduit celuilalt personaj necesitatea de a actiona intr-un animit sens, acesta, surd la ratiunile ei, incearca sa treaca pe primul plan si reuseste sa faca acest lucru cu atat mai mult cu cat glasul sau a stiut sa se faca mai des auzit in trecut.
Aceasta dualitate psihologica a dat loc pe langa conceptul constientului unui al 2-lea concept numit "inconstient" sau ristica acea functiune speciala numita "sugestivitate" studiata in capitolul precedent, mecanismului ei intim datorandu-i-se o serie de fenomene prin care, fara ca atentia noastra sa fie in stare sa sesizeze fazele, se realizeaza ideea sugerata. Aceasta dualitate psihologica este pusa in evidenta de o multitudine de exemple.
Judecata rationala si impusul
Astfel, daca cineva ar deveni constient de avantajul pe care l-ar avea daca ar actiona intr-un anumit mod, ar adopta o regula de conduita sau ar inceta continuarea unui obicei daunator si s-ar hotara sa se conformeze discernamantului sau; cea care decide este personalitatea sa constienta. In momentul in care el trebuie sa indeplineasca actiunea respectiva, personalitatea sa inconstienta intra in conflict cu cealalta ceea ce-l determina sa actioneze altfel decat fusese prevazut. Iar pentru aceasta, coalizeaza impotriva vointei rationale redutabile mijloace de care dispune: imaginatia, sensibilitatea, dorintele senzoriale si automatismul, absenta oricarei valori morale sau sociale, a oricarei deosebiri dintre pozitiv si negativ, bine si rau, corect si fals si chiar viata si moarte. De aceea, inconstientul ramane surd in fata oricarui rationament si oricarei logici. D.p.d.v. al rationamentului propriu-zis, el opune o serie de imagini false sub actiunea carora constiinta nu se mai simte foarte sigura asupra fundamentului concluziilor sale.
Iar daca acest lucru nu este suficient, inconstientul incearca sa inspire individului respectiv o teama exagerata fata de neplacerea efortului depus, sau sa induca o notiune deprimanta pentru ca acesta sa abandoneze. In cele din urma, el foloseste principalul resort din care isi trage vigoarea: elanul, viteza dobandita care confera impulsului sau o irezistibilitate aparenta.
Emotivitatea si vointa
Inconstientul isi demonstreaza in numeroase ocazii opozitia fata de constient, manifestand dezacorduri bruste. La furie, el se revolta impotriva autoritatii constientului si se deda, in ciuda lui, la actiuni sau cuvinte pe care acesta nu le poate opri. In timpul manifestarilor de frica, el suprima controlul constientului, imobilizand individul sau impingandu-l sa fuga orbeste. El se manifesta dezordonat fara un motiv evident, atata timp cat nu a fost imblanzit printr-o educatie speciala. In ciuda constiintei inconstientului determina roseata din obraji, stanjeneala, incurca cuvintele, impiedica gandirea sa se dezvolte clar si sa se exprime cu exactitate.
Memoria
Asa dupa cum se va vedea ulterior, inconstientul are rolul sau util si bine definit. De ex. memoria, in calitate de agent care ne pastreaza cunostintele, apartine domeniului inconstientului. Daca doriti sa memorati un cuvant, un nume, sau o adresa, este suficient sa va formulati in minte intentia de a conserva in voi notiunea respectiva, pentru ca inconstientul sa o absoarba. Notiunea respectiva dispare momentan din sfera constientului, pentru a reaparea, de indata ce se comanda acest lucru inconstientului. Dar si aici inconstientul se arata nesupus si reincepe conflictul intre constiinta care vrea sa-si reaminteasca un cuvant, pe care stie ca l-a invatat, si arhivarul mintal care refuza sa-l restituie.
Miscarea dirijata si miscarea automata
Cele 2 personalitati preiau rand pe rand conducerea actiunilor pe care le desfasuram. Pentru anumite persoane, atentia - care apartine sferei constiintei - este indispensabila, in special pentru cei care executa o activitate ocazionala. Puteti sa puneti mana din propria vointa pe un obiect oarecare, dupa care sa v-o retrageti. Acelasi gest poate fi realizat din reflex, fara ca atentia sa intervina, inconstient, daca atingeti, din neatentie, o suprafata fierbinte, cand inconstientul va imprima automat mainii un gest de retragere rapida.
In momentele in care mergeti pentru prima oara pe un traseu oarecare, pasii vostri sunt indrumati de o initiativa aproape continua a constientului. Atentia si discernamantul sunt active, va ganditi la ceea ce faceti. Dar daca efectuati acest drumfrecvent apare un moment in care, pe parcurs, constiinta voastra poate fi captata de alte subiecte de meditatie, diferite de gandul la itinerarul ce trebuie strabatut. Inconstientul, care repeta de la sine impulsurile primare date de constient, a preluat comenzile masinii si a dirijat-o acolo unde doreati sa mergeti. Daca itinerarul vostru zilnic se schimba si constiinta este fie inactiva fie distrata cand plecati de acasa, cu toate ca stiti foarte bine traseul pe care urmeaza sa-l parcurgeti, inconstientul vostru 0 care predomina din momentul in care nu va mai ganditi sa-l controlati - va va conduce iarasi pe drumul obişnuit. Aici veti avea inca o data sentimentul dualitatii voastre psihologice.
Emotia si sentimentul
Aceasta dualitate, desi mai putin vizibila, se distinge usor in domeniul afectiv. Vederea unor necazuri, care impresioneaza neplacut nervii unui egoist il incita sa aline pe altul ceea ce-l va usura: inconstientul a actionat. In aceasta ordine de idei se mentioneaza faptul ca se poate atribui constiintei insasi inspiratia initiala a anumitor opere filantropice sau a anumitor acte caritabile a caror indeplinire necesita brutalizarea propriei emotivitati.
Emisia gandurilor isi schimba de asemenea, rand pe rand, originea. Emisia constienta prezinta un caracter logic deliberat: lucreaza ratiunea, judecata si atentia voluntara. Aceste facultati, comparate uneori cu niste scantei, isi atenueaza uneori stralucirea. Atunci cand se activeaza inconstientul: predomina impresionabilitatea, sensibilitatea si imaginatia, mai ales in aceasta stare caracteristica care este reveria.
Veghea si somnul
Mai mult decat reveria, somnul scoate in evidenta dualitatea noastra, iar visele - cu fantasmele lor - ne dezvaluie adevarata infatisare a inconstientului. Notiunea de lume exterioara dispare, iar viata rationala este suspendata. In viata vegetativa care urmeaza memoria, imaginatia si emotivitatea actioneaza fara obstacole. Nu mai discernem incoerenta sau absurditatea. Ratiunea tace multumindu-se cu un rol pasiv. Halucinatiile onirice ne misca aidoma unor fapte reale. Cateodata, iluzia ne determina existenta, foarte diferita de existenta noastra de zi cu zi, transformandu-ne astfel intr-o persoana complet diferita de noi insine.
Dupa aceasta faza urmeaza trezirea, sau mai precis, intoarcerea la activitate a constientului care dormea in timp ce inconstientul zburda nestingherit.
Tendinta inconstientului de a da viata ideilor care l-au impresionat suficient se afirma in timpul somnului. Psihanaliza se sprijina pe postulatul conform caruia visul constituie o manifestare deghizata a unei dorinte reprimate. Astfel, scenele traite in vis dezvolta frecvent, fara nici cea mai mici disimulare, imagini vechi sau recente asupra careia imaginatia s-a oprit in stare de veghe.
Daca caracterul trecator al reprezentarilor onirice spontane nu le ofera timpul necesar pentru a efectua modificari profunde asupra starii organice, aceasta nu inseamna ca ideile profund inradacinate in inconstient nu isi continua, in felul lor, opera ascunsa de modificare psihologica sau functionala. Dimpotriva, practica demonstreaza ca autosugestia sau sugestia practicata chiar inaintea somnului lasa in suflet o amprenta profunda care dirijeaza elementele infaptuirii lor.
Gandirea spontana si gandirea atenta
De altfel, insubordonarile inconstientului - care contribuie la usurarea punerii in evidenta a autonomiei sale - nu reprezinta decat un aspect inferior al activitatii acestuia. Un reglaj corespunzator le poate anula. Ele trebuie considerate drept niste consecinte accidentale ale unor impulsuri date in sens contrat, din care una datorita vitezei capatate, o poate anihila cateodata pe alta.
Inconstientul, prin insusi rolul sau de automatism, tinde sa repete uniform tipul de miscari care s-au impus asupra lui: va fi intotdeauna foarte greu sa modificati instantaneu, ca urmare a unor decizii constiente, actiunile pe care le indeplineste de mult timp.
Inconstientul are propriile sale scopuri pe care le urmareste consecvent. El dispune de mijloace de cunoastere, de facultatile si prerogativele sale. Suntem inca departe de cunoasterea ariei deosebit de vaste a posibilitatilor sale. Ele depasesc in anumite puncte posibilitatile constientului, mai ales in ceea ce priveste intuitia, previziunea, luciditatea si inspiratia care este analogul lor, in cazul aptitudinilor innascute ale copiilor minune si oamenilor de geniu, categorii care au aptitudini superioare celor care ar depinde numai de constiinta.
Asadar, personalitatea noastra psihica se comporta aidoma a 2 organisme inteligente, fiecare dintre ele actionand in propria sa maniera.
Initiativele constientului
Automatismul functiilor organice
Manifestarea unei clarviziuni apare in conducerea vietii noastre vegetative. Mobilizarea globulelor albe, chemate din toate regiunile corpului catre locul amenintat de o eruptie microbiana, suplinirile organice pentru a asigura continuarea unei functii amenintate, bataile inimii, trecand prin functia respiratorie si ajungand pana la clipitul ochilor... toate aceste evenimente reprezinta manifestarea inteligentei proprii a inconstientului.
Initiativa inconstientului se mai releva in precizia cu care se reconstituie pielea taiata accidental; de ex., la extremitatile degetelor, se refac amprentele exact in configuratia lor initiala.
In ciuda procesului permanent de innoire a celulelor, forma individuala se mentine, iar in timpul gestatiei rolul inconstientului depaseste puterea noastra de intelegere daca ne gandim la mecanismul misterios de dezvoltare al fatului, la arhitectul invizibil care modeleaza o noua fiinta conform speciei sale, transmitandu-i rezultanta caracteristicilor morfologice si psihologice ale ascendentilor sai.
Automatismul miscarilor
Am aratat adineauri ca, rand pe rand, constientul si inconstientul iau conducerea actiunilor pe care le intreprindem. Este demn de remarcat faptul ca inconstientul indeplineste fara supraveghere si fara sa oboseasca, din momentul in care a fost "invatat", cele mai precise si complexe actiuni.
Iata cazul unui pianist experimentat care-si petrece serile in orchestra unui cabaret. I se ofera o partitura fara dificultati de interpretare speciale, pe care si-o impune in fata. La momentul potrivit pianistul incepe sa cante si, in timp ce mainile sale interpreteaza pe claviatura partitura pe care o urmareste distrat, constientul sau poate sa somnoleze sau sa se gandeasca la altceva. Inconstientul, condus de impresiile vizuale ce rezulta din semnele de pe portativ, transmite, in mod automat, degetelor miscarile ce trebuie sa fie executate. Dupa ce interpreteaza de mai multe ori aceeasi pagina, pianistul simte ca inconstientul sau a retinut pagina respectiva si o poate reproduce "din memorie".
Intr-o interpretare mai modesta, dactilografa priceputa care transcrie un text, lucreaza fara sa se gandeasca la fiecare cuvant ce-i trece prin fata ochilor; in timp ce inconstientul ei efectueaza lucrarea, atentia dactilografei se poate indrepta in cu totul alta parte.
Memoria
Si memoria pune in lumina initiativa proprie a inconstientului. Mai intai, ea inregistreaza spontan si fara incetare toate impresiile, imaginile si notiunile care i se prezinta. Este demn de remarcat faptul ca memoria nu acumuleaza doar acele informatii pe care dorim sa le retinem, ci devine receptiva si la acele date asupra carora atentia noastra nu s-a oprit un timp suficient pentru a ne da seama de aparitia lor. Si, lucru complet surprinzator, creierul copilului inmagazineaza amintiri care se vor constientiza cu mult mai tarziu. Am citat in acest sens fapte preluate de la cele mai inalte autoritati in materie. Ceea ce aduce un sprijin substantial ipotezei conform careia memoria conserva in totalitate si in amanuntime integralitatea starilor psihice, este marturia acelor persoane care trecand pe langa clipa mortii, au relatat faptul ca si-au retrait in cateva clipe de emotie deliranta intreaga viata, de la inceput si in cele mai mici detalii. De altfel, un asemenea fenomen este destul de frecvent in momentele din aproprierea mortii, fiind denumit "reintoarcerea in timp" si actionand de parca intr-un anumit moment inconstientul "si-ar goli sacul".
In momentele in care atentia noastra este slabita, inconstientul nu numai ca permite receptionarea a tot ceea ce-i produce vreun impact, dar si clasifica informatiile care-i parvin in acest mod; el tine seama de impulsurile care ii sunt comunicate fie pe calea ideii spontane fie pe cea a ideii deliberate. El regrupeaza informatiile analoge, asemanatoare sau identice. Daca o aceeasi imagine este receptata de inconstient indelung si frecvent, ea devine generatoarea unor efecte conforme cu natura sa. Astfel, ideea modificarii caracterului, repetata indelung, genereaza automat o transformare gradata care se va realiza in mod categoric.
In ceea ce priveste obiceiurile dobandite, ideea suprimarii unuia dintre ele constituie la inceput un deziderat insuficient, dar care, putin cate putin, poate descuraja obiceiul respectiv pana la disparitia lui totala. Tulburarile emotive, cum ar fi timiditatea, reflecta o functionare defectuoasa a inconstientului; ele se indreapta comunicandu-i acestuia, prin implementarea unor imagini convenabile, un impuls modificator. Bolile, tulburarile sau leziunile organismului se afla sub dependenta inconstientului - acel stapan al vietii vegetative - care, sub influenta ideii deliberate a vindecarii, pune in joc reactiile necesare pentru restabilirea echilibrului vital.
Vointa si inconstientul
Inconstientul devine auxiliarul sau adversarul vointei, dupa cum aceasta se alatura sau se opune imaginatiei.
Mai multi specialisti in autosugestie sunt de parere ca, atunci cand vointa si imaginatia intra in conflict, aceasta din urma iese intotdeauna, fara exceptie, castigatoare. Este cat se poate de adevarata afirmatia ca din momentul in care o imagine ocupa tot campul gandirii, ea declanseaza un automatism in ciuda oricarei tentative de inhibare. Astfel, scopul educatiei voluntare este de a redeveni stapanul propriilor ganduri. Fata de vointa aflata in contradictie cu reprezentarile generate de ea insasi, inconstientului ii este usor atata timp cat un antrenament mintal nu l-a subordonat sferei constientului.
Rationamentul trebuie sa orienteze deciziile si vointa trebuie sa le ia; in toate cazurile in care aceasta nu este in stare sa impuna direct modul de executie, aceasta sarcina va cadea in seama imaginatiei.
Inconstientul functioneaza intr-un mod asemanator principiului camerei obscure a aparatului de fotografiat. Astfel, daca in fata imaginatiei care joaca rolul obiectivului apare o idee oarecare, aceasta impresioneaza inconstientul, care scoate automat in noi insine o proba a cliseului respectiv.
Un anumit numar de imagini contemplate indelung (si comunicate astfel inconstientului ) sfarsesc intotdeauna prin a se impune in balanta determinismului intern. Impulsurile si deprinderile se genereaza sau se elimina in acest mod. La fel se intampla si cu boala.
Sa invatam asadar sa folosim resursele acestui inconstient, acest intermediar pus la dispozitia noastra pentru a ne asigura suprematia asupra noastra insine, pentru a ne spori energiile, facultatile, aptitudinile, pentru a ne cizela fiinta noastra morala si a ne regla miscarile interioare ale organismului.
-Continuarea in articolul urmator-
Dualitatea psihologica
La prima vedere, suntem alcatuiti in principal dintr-o parte tip "masina" (sistem individualizat de aparate ) si o entitate ganditoare. Ceea ce o caracterizeaza pe ultima este faptul ca prin ea avem constiinta propriei noastre existente, luam cunostinta de mediu ambiant, hotaram cum sa ne adaptam la acest mediu si obtinem din el elementele necesare vietii. Omul a fost definit drept "o inteligenta servita de organe". In principiu, inteligenta apare ca un conducator caruia trebuie sa i se supuna totul, insa autoritatea sa se loveste deseori de cea a unui al 2-lea personaj interior, care stie si el sa doreasca si sa-si puna vointa, in ciuda eforturilor depuse de primul. Si, cu toate ca inteligenta incearca sa demonstreze in mod de netagaduit celuilalt personaj necesitatea de a actiona intr-un animit sens, acesta, surd la ratiunile ei, incearca sa treaca pe primul plan si reuseste sa faca acest lucru cu atat mai mult cu cat glasul sau a stiut sa se faca mai des auzit in trecut.
Aceasta dualitate psihologica a dat loc pe langa conceptul constientului unui al 2-lea concept numit "inconstient" sau ristica acea functiune speciala numita "sugestivitate" studiata in capitolul precedent, mecanismului ei intim datorandu-i-se o serie de fenomene prin care, fara ca atentia noastra sa fie in stare sa sesizeze fazele, se realizeaza ideea sugerata. Aceasta dualitate psihologica este pusa in evidenta de o multitudine de exemple.
Judecata rationala si impusul
Astfel, daca cineva ar deveni constient de avantajul pe care l-ar avea daca ar actiona intr-un anumit mod, ar adopta o regula de conduita sau ar inceta continuarea unui obicei daunator si s-ar hotara sa se conformeze discernamantului sau; cea care decide este personalitatea sa constienta. In momentul in care el trebuie sa indeplineasca actiunea respectiva, personalitatea sa inconstienta intra in conflict cu cealalta ceea ce-l determina sa actioneze altfel decat fusese prevazut. Iar pentru aceasta, coalizeaza impotriva vointei rationale redutabile mijloace de care dispune: imaginatia, sensibilitatea, dorintele senzoriale si automatismul, absenta oricarei valori morale sau sociale, a oricarei deosebiri dintre pozitiv si negativ, bine si rau, corect si fals si chiar viata si moarte. De aceea, inconstientul ramane surd in fata oricarui rationament si oricarei logici. D.p.d.v. al rationamentului propriu-zis, el opune o serie de imagini false sub actiunea carora constiinta nu se mai simte foarte sigura asupra fundamentului concluziilor sale.
Iar daca acest lucru nu este suficient, inconstientul incearca sa inspire individului respectiv o teama exagerata fata de neplacerea efortului depus, sau sa induca o notiune deprimanta pentru ca acesta sa abandoneze. In cele din urma, el foloseste principalul resort din care isi trage vigoarea: elanul, viteza dobandita care confera impulsului sau o irezistibilitate aparenta.
Emotivitatea si vointa
Inconstientul isi demonstreaza in numeroase ocazii opozitia fata de constient, manifestand dezacorduri bruste. La furie, el se revolta impotriva autoritatii constientului si se deda, in ciuda lui, la actiuni sau cuvinte pe care acesta nu le poate opri. In timpul manifestarilor de frica, el suprima controlul constientului, imobilizand individul sau impingandu-l sa fuga orbeste. El se manifesta dezordonat fara un motiv evident, atata timp cat nu a fost imblanzit printr-o educatie speciala. In ciuda constiintei inconstientului determina roseata din obraji, stanjeneala, incurca cuvintele, impiedica gandirea sa se dezvolte clar si sa se exprime cu exactitate.
Memoria
Asa dupa cum se va vedea ulterior, inconstientul are rolul sau util si bine definit. De ex. memoria, in calitate de agent care ne pastreaza cunostintele, apartine domeniului inconstientului. Daca doriti sa memorati un cuvant, un nume, sau o adresa, este suficient sa va formulati in minte intentia de a conserva in voi notiunea respectiva, pentru ca inconstientul sa o absoarba. Notiunea respectiva dispare momentan din sfera constientului, pentru a reaparea, de indata ce se comanda acest lucru inconstientului. Dar si aici inconstientul se arata nesupus si reincepe conflictul intre constiinta care vrea sa-si reaminteasca un cuvant, pe care stie ca l-a invatat, si arhivarul mintal care refuza sa-l restituie.
Miscarea dirijata si miscarea automata
Cele 2 personalitati preiau rand pe rand conducerea actiunilor pe care le desfasuram. Pentru anumite persoane, atentia - care apartine sferei constiintei - este indispensabila, in special pentru cei care executa o activitate ocazionala. Puteti sa puneti mana din propria vointa pe un obiect oarecare, dupa care sa v-o retrageti. Acelasi gest poate fi realizat din reflex, fara ca atentia sa intervina, inconstient, daca atingeti, din neatentie, o suprafata fierbinte, cand inconstientul va imprima automat mainii un gest de retragere rapida.
In momentele in care mergeti pentru prima oara pe un traseu oarecare, pasii vostri sunt indrumati de o initiativa aproape continua a constientului. Atentia si discernamantul sunt active, va ganditi la ceea ce faceti. Dar daca efectuati acest drumfrecvent apare un moment in care, pe parcurs, constiinta voastra poate fi captata de alte subiecte de meditatie, diferite de gandul la itinerarul ce trebuie strabatut. Inconstientul, care repeta de la sine impulsurile primare date de constient, a preluat comenzile masinii si a dirijat-o acolo unde doreati sa mergeti. Daca itinerarul vostru zilnic se schimba si constiinta este fie inactiva fie distrata cand plecati de acasa, cu toate ca stiti foarte bine traseul pe care urmeaza sa-l parcurgeti, inconstientul vostru 0 care predomina din momentul in care nu va mai ganditi sa-l controlati - va va conduce iarasi pe drumul obişnuit. Aici veti avea inca o data sentimentul dualitatii voastre psihologice.
Emotia si sentimentul
Aceasta dualitate, desi mai putin vizibila, se distinge usor in domeniul afectiv. Vederea unor necazuri, care impresioneaza neplacut nervii unui egoist il incita sa aline pe altul ceea ce-l va usura: inconstientul a actionat. In aceasta ordine de idei se mentioneaza faptul ca se poate atribui constiintei insasi inspiratia initiala a anumitor opere filantropice sau a anumitor acte caritabile a caror indeplinire necesita brutalizarea propriei emotivitati.
Emisia gandurilor isi schimba de asemenea, rand pe rand, originea. Emisia constienta prezinta un caracter logic deliberat: lucreaza ratiunea, judecata si atentia voluntara. Aceste facultati, comparate uneori cu niste scantei, isi atenueaza uneori stralucirea. Atunci cand se activeaza inconstientul: predomina impresionabilitatea, sensibilitatea si imaginatia, mai ales in aceasta stare caracteristica care este reveria.
Veghea si somnul
Mai mult decat reveria, somnul scoate in evidenta dualitatea noastra, iar visele - cu fantasmele lor - ne dezvaluie adevarata infatisare a inconstientului. Notiunea de lume exterioara dispare, iar viata rationala este suspendata. In viata vegetativa care urmeaza memoria, imaginatia si emotivitatea actioneaza fara obstacole. Nu mai discernem incoerenta sau absurditatea. Ratiunea tace multumindu-se cu un rol pasiv. Halucinatiile onirice ne misca aidoma unor fapte reale. Cateodata, iluzia ne determina existenta, foarte diferita de existenta noastra de zi cu zi, transformandu-ne astfel intr-o persoana complet diferita de noi insine.
Dupa aceasta faza urmeaza trezirea, sau mai precis, intoarcerea la activitate a constientului care dormea in timp ce inconstientul zburda nestingherit.
Tendinta inconstientului de a da viata ideilor care l-au impresionat suficient se afirma in timpul somnului. Psihanaliza se sprijina pe postulatul conform caruia visul constituie o manifestare deghizata a unei dorinte reprimate. Astfel, scenele traite in vis dezvolta frecvent, fara nici cea mai mici disimulare, imagini vechi sau recente asupra careia imaginatia s-a oprit in stare de veghe.
Daca caracterul trecator al reprezentarilor onirice spontane nu le ofera timpul necesar pentru a efectua modificari profunde asupra starii organice, aceasta nu inseamna ca ideile profund inradacinate in inconstient nu isi continua, in felul lor, opera ascunsa de modificare psihologica sau functionala. Dimpotriva, practica demonstreaza ca autosugestia sau sugestia practicata chiar inaintea somnului lasa in suflet o amprenta profunda care dirijeaza elementele infaptuirii lor.
Gandirea spontana si gandirea atenta
De altfel, insubordonarile inconstientului - care contribuie la usurarea punerii in evidenta a autonomiei sale - nu reprezinta decat un aspect inferior al activitatii acestuia. Un reglaj corespunzator le poate anula. Ele trebuie considerate drept niste consecinte accidentale ale unor impulsuri date in sens contrat, din care una datorita vitezei capatate, o poate anihila cateodata pe alta.
Inconstientul, prin insusi rolul sau de automatism, tinde sa repete uniform tipul de miscari care s-au impus asupra lui: va fi intotdeauna foarte greu sa modificati instantaneu, ca urmare a unor decizii constiente, actiunile pe care le indeplineste de mult timp.
Inconstientul are propriile sale scopuri pe care le urmareste consecvent. El dispune de mijloace de cunoastere, de facultatile si prerogativele sale. Suntem inca departe de cunoasterea ariei deosebit de vaste a posibilitatilor sale. Ele depasesc in anumite puncte posibilitatile constientului, mai ales in ceea ce priveste intuitia, previziunea, luciditatea si inspiratia care este analogul lor, in cazul aptitudinilor innascute ale copiilor minune si oamenilor de geniu, categorii care au aptitudini superioare celor care ar depinde numai de constiinta.
Asadar, personalitatea noastra psihica se comporta aidoma a 2 organisme inteligente, fiecare dintre ele actionand in propria sa maniera.
Initiativele constientului
Automatismul functiilor organice
Manifestarea unei clarviziuni apare in conducerea vietii noastre vegetative. Mobilizarea globulelor albe, chemate din toate regiunile corpului catre locul amenintat de o eruptie microbiana, suplinirile organice pentru a asigura continuarea unei functii amenintate, bataile inimii, trecand prin functia respiratorie si ajungand pana la clipitul ochilor... toate aceste evenimente reprezinta manifestarea inteligentei proprii a inconstientului.
Initiativa inconstientului se mai releva in precizia cu care se reconstituie pielea taiata accidental; de ex., la extremitatile degetelor, se refac amprentele exact in configuratia lor initiala.
In ciuda procesului permanent de innoire a celulelor, forma individuala se mentine, iar in timpul gestatiei rolul inconstientului depaseste puterea noastra de intelegere daca ne gandim la mecanismul misterios de dezvoltare al fatului, la arhitectul invizibil care modeleaza o noua fiinta conform speciei sale, transmitandu-i rezultanta caracteristicilor morfologice si psihologice ale ascendentilor sai.
Automatismul miscarilor
Am aratat adineauri ca, rand pe rand, constientul si inconstientul iau conducerea actiunilor pe care le intreprindem. Este demn de remarcat faptul ca inconstientul indeplineste fara supraveghere si fara sa oboseasca, din momentul in care a fost "invatat", cele mai precise si complexe actiuni.
Iata cazul unui pianist experimentat care-si petrece serile in orchestra unui cabaret. I se ofera o partitura fara dificultati de interpretare speciale, pe care si-o impune in fata. La momentul potrivit pianistul incepe sa cante si, in timp ce mainile sale interpreteaza pe claviatura partitura pe care o urmareste distrat, constientul sau poate sa somnoleze sau sa se gandeasca la altceva. Inconstientul, condus de impresiile vizuale ce rezulta din semnele de pe portativ, transmite, in mod automat, degetelor miscarile ce trebuie sa fie executate. Dupa ce interpreteaza de mai multe ori aceeasi pagina, pianistul simte ca inconstientul sau a retinut pagina respectiva si o poate reproduce "din memorie".
Intr-o interpretare mai modesta, dactilografa priceputa care transcrie un text, lucreaza fara sa se gandeasca la fiecare cuvant ce-i trece prin fata ochilor; in timp ce inconstientul ei efectueaza lucrarea, atentia dactilografei se poate indrepta in cu totul alta parte.
Memoria
Si memoria pune in lumina initiativa proprie a inconstientului. Mai intai, ea inregistreaza spontan si fara incetare toate impresiile, imaginile si notiunile care i se prezinta. Este demn de remarcat faptul ca memoria nu acumuleaza doar acele informatii pe care dorim sa le retinem, ci devine receptiva si la acele date asupra carora atentia noastra nu s-a oprit un timp suficient pentru a ne da seama de aparitia lor. Si, lucru complet surprinzator, creierul copilului inmagazineaza amintiri care se vor constientiza cu mult mai tarziu. Am citat in acest sens fapte preluate de la cele mai inalte autoritati in materie. Ceea ce aduce un sprijin substantial ipotezei conform careia memoria conserva in totalitate si in amanuntime integralitatea starilor psihice, este marturia acelor persoane care trecand pe langa clipa mortii, au relatat faptul ca si-au retrait in cateva clipe de emotie deliranta intreaga viata, de la inceput si in cele mai mici detalii. De altfel, un asemenea fenomen este destul de frecvent in momentele din aproprierea mortii, fiind denumit "reintoarcerea in timp" si actionand de parca intr-un anumit moment inconstientul "si-ar goli sacul".
In momentele in care atentia noastra este slabita, inconstientul nu numai ca permite receptionarea a tot ceea ce-i produce vreun impact, dar si clasifica informatiile care-i parvin in acest mod; el tine seama de impulsurile care ii sunt comunicate fie pe calea ideii spontane fie pe cea a ideii deliberate. El regrupeaza informatiile analoge, asemanatoare sau identice. Daca o aceeasi imagine este receptata de inconstient indelung si frecvent, ea devine generatoarea unor efecte conforme cu natura sa. Astfel, ideea modificarii caracterului, repetata indelung, genereaza automat o transformare gradata care se va realiza in mod categoric.
In ceea ce priveste obiceiurile dobandite, ideea suprimarii unuia dintre ele constituie la inceput un deziderat insuficient, dar care, putin cate putin, poate descuraja obiceiul respectiv pana la disparitia lui totala. Tulburarile emotive, cum ar fi timiditatea, reflecta o functionare defectuoasa a inconstientului; ele se indreapta comunicandu-i acestuia, prin implementarea unor imagini convenabile, un impuls modificator. Bolile, tulburarile sau leziunile organismului se afla sub dependenta inconstientului - acel stapan al vietii vegetative - care, sub influenta ideii deliberate a vindecarii, pune in joc reactiile necesare pentru restabilirea echilibrului vital.
Vointa si inconstientul
Inconstientul devine auxiliarul sau adversarul vointei, dupa cum aceasta se alatura sau se opune imaginatiei.
Mai multi specialisti in autosugestie sunt de parere ca, atunci cand vointa si imaginatia intra in conflict, aceasta din urma iese intotdeauna, fara exceptie, castigatoare. Este cat se poate de adevarata afirmatia ca din momentul in care o imagine ocupa tot campul gandirii, ea declanseaza un automatism in ciuda oricarei tentative de inhibare. Astfel, scopul educatiei voluntare este de a redeveni stapanul propriilor ganduri. Fata de vointa aflata in contradictie cu reprezentarile generate de ea insasi, inconstientului ii este usor atata timp cat un antrenament mintal nu l-a subordonat sferei constientului.
Rationamentul trebuie sa orienteze deciziile si vointa trebuie sa le ia; in toate cazurile in care aceasta nu este in stare sa impuna direct modul de executie, aceasta sarcina va cadea in seama imaginatiei.
Inconstientul functioneaza intr-un mod asemanator principiului camerei obscure a aparatului de fotografiat. Astfel, daca in fata imaginatiei care joaca rolul obiectivului apare o idee oarecare, aceasta impresioneaza inconstientul, care scoate automat in noi insine o proba a cliseului respectiv.
Un anumit numar de imagini contemplate indelung (si comunicate astfel inconstientului ) sfarsesc intotdeauna prin a se impune in balanta determinismului intern. Impulsurile si deprinderile se genereaza sau se elimina in acest mod. La fel se intampla si cu boala.
Sa invatam asadar sa folosim resursele acestui inconstient, acest intermediar pus la dispozitia noastra pentru a ne asigura suprematia asupra noastra insine, pentru a ne spori energiile, facultatile, aptitudinile, pentru a ne cizela fiinta noastra morala si a ne regla miscarile interioare ale organismului.
-Continuarea in articolul urmator-
Cabinet de hipnopsihoterapie Boghianu Nicoleta
Recomandă acest cabinet
