Despre Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT)
Inapoi Autor: psiholog Craciunescu Vasile Dorin
Tulburarea de stres posttraumatic (TSPT ) este caracterizat în principal prin expunerea unui individ la un eveniment catastrofic, traumatic, care depăşeşte capacitatea acestuia de a face faţă situaţiei traumatice. TSPT se declanşează prin expunerea la stimuli ca: moartea cuiva (violentă sau accident ), ameninţarea cu moartea, injurii serioase la adresa propriei persoane, agresiune sexuală. TSPT se declanşează ca urmare a experienţei directe a evenimentului traumatic, cât şi ca martor la evenimentul traumatic sau aducerea la cunoştinţă a faptului că un eveniment traumatic s-a produs unui membru al familiei sau prieten apropiat.
TSPT este întreţinută de trăirea repetată sau expunerea la stimuli aversivi ai evenimentului traumatic prin intermediul: mijloacelor media, imagini, poze, video, reportaje tv, filme.
Perturbarea cauzează stres considerabil din punct de vedere clinic având consecinţe ca modificarea semnificativă a interacţiunilor sociale ale individului, capacitatea de muncă şi alte funcţii.
Posibilitatea de a face T.S.P.T. depinde de tipul de trauma prin care subiectul a trecut, contextul în care s-a produs şi de cât de vulnerabil este el. Experienţele sunt mult mai traumatizante atunci când sunt neaşteptate, ameninţă viaţa, fac rău fizic şi sunt intenţionate.
• Starea care se dezvoltă la cei ce au trecut prin situaţii critice generatoare de stres psihic manifestă tendinţa nu numai să dispară cu timpul, dar şi să devină tot mai pronunţată, debutând brusc pe fondul unei aparente bunăstări generale a persoanei.
• Persoanele atinse de T.S.P.T. prezintă o teamă a stigmatului de a purta o boală psihică.
• Dacă subiectul suferă de o altă tulburare psihică gravă sau are în familie pe cineva cu tulburări psihice, acestea cresc riscul de a face T.S.P.T.
• Un subiect care a fost traumatizat în trecut este mult mai vulnerabil să facă T.S.P.T. dacă va fi traumatizat din nou.
• Copiii şi persoanele în vârstă sunt mult mai predispuse să facă T.S.P.T. în urma unor traume, din cauza faptului că au mai puţine aptitudini sau resurse de a face faţă situaţiei. (În cadrul cabinetului de psihologie putem descoperi împreună punctele vulnerabile, resursele şi aptitudinile individuale pentru a face faţă stresorilor şi a ne putea adapta vieţii cotidiene ) .
• Aproape una din zece femei şi unul din douăzeci de bărbaţi pot face T.S.P.T. la un moment dat. În mare parte, simptomele dispar în decurs de un an, dar pot persista şi timp de mai mulţi ani la rând.
• Aproape o treime dintre pompierei şi aproape jumătate dintre femeile bătute fac T.S.P.T. Ratele sunt relativ scăzute în rândul veteranilor de război, doar unul din zece făcând T.S.P.T.
• 320.000 (20% ) de militari din trupele Statelor Unite ale Americii s-au întors din Afganistan şi din Iraq cu simptome de stres posttraumatic, conform unui studiu întreprins de RAND Corp. Study în anul 2008.
• 8% dintre militarii canadieni care au participat în Afghanistan în perioada 2001-2008 au fost diagnosticaţi cu această tulburare.
• Britanicii au estimat o rată de 4%.
• 2, 9% din militarii germani întorşi din Afganistan între 2009 şi 2010 au prezentat TSPT la un an de la întoarcere.
Persoanele suferinde de TSPT prezintă cel puţin un episod în care evenimentul traumatic revine în viaţa cotidiană. Uneori, acest fenomen se petrece brusc, evocarea revine clar în memorie şi este însoţită de o gamă de emoţii intense, dureroase. Alteori, se produce o retrăire a traumei în care amintirile sunt atât de puternice, încât persoana revede scenariul traumei în faţa ochilor sau consideră că este vorba de o trăire autentică a traumei. Manifestările clinice descrise pot surveni în mod brusc, sub forma unui atac emoţional dureros, fără o cauză aparentă. Emoţiile pot exprima o stare de supărare care se însoţeşte de frică, mânie, crize de plâns. Experienţele emoţionale se produc în mod repetat sub forma reevocărilor evenimentelor traumatice sau a viselor însoţite de coşmar.
În TSPT se manifestă pregnant fenomenul de evitare. „Persoanele care au suferit traume se simt amorţite, împietrite, evită relaţiile emoţionale cu familia, colegii de serviciu, prietenii şi îndeplinesc doar activităţile mecanice, de rutină, având o aparenţă rece, distantă, plictisită" (Blake, Cook, Keane, 1992 ) . În acest context, relatările membrilor familiei, ale prietenilor, ale colegilor de serviciu ajută la stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice.
Persoanele care prezintă TSPT evită situaţiile care le reamintesc de evenimentul traumatic, dezvoltând chiar o stare de teamă puternică faţă de aceste situaţii deoarece acestea pot agrava tabloul simptomatologic. Mulţi veterani de război refuză să accepte anumite responsabilităţi faţă de alte persoane, deoarece nu se consideră în stare să le asigure siguranţa şi protecţia lor. Alţii se simt vinovaţi pentru faptul că au supravieţuit dezastrului, în timp ce familiile lor sau prietenii au murit.
„Depresia constituie o trăsătură comună a tulburării de stres posttraumatice, ca o consecinţă a inabilităţii de rezolvare a emoţiilor dureroase, a stării de mânie şi supărare determinate de pierderile şi suferinţele cauzate de evenimentul traumatic" (Symes, 1995 ) .
După încetarea acţiunii traumelor, comportamentul persoanelor cu TSPT este influenţat în continuare de reacţii emoţionale dureroase, fără ca ele să conştientizeze acest lucru.
Starea de hiperexcitaţie cronică şi hipervigilenţă produce o modificare a comportamentului subiecţilor care suferă de TSPT, o scădere a capacităţii de concentrare a atenţiei voluntare şi de fixare a memoriei şi induce insomnii. Adesea, veteranii de război acţionează într-un mod asemănător cu cel prezentat în perioada în care erau ameninţaţi de traumă.
„Starea de hipervigilenţă întâlnită în TSPT determină o scădere a performanţelor profesionale şi o interrelaţionare mai redusă cu familia şi prietenii" (Henry, 1993 ) .
Uşa cabinetului meu de psihologie este deschisă tuturor celor care suferă şi sunt interesaţi de acest sindrom.
Puteţi beneficia de oferta sărbătorilor de iarnă la Cabinetul individual de psihologie Crăciunescu Vasile-Dorin, la un cost de 40, 00 lei/şedinţă (preţ vechi 60, 00 lei ) şi a 5-a şedinţă este gratuită (tel. 0742455139 ) .
TSPT este întreţinută de trăirea repetată sau expunerea la stimuli aversivi ai evenimentului traumatic prin intermediul: mijloacelor media, imagini, poze, video, reportaje tv, filme.
Perturbarea cauzează stres considerabil din punct de vedere clinic având consecinţe ca modificarea semnificativă a interacţiunilor sociale ale individului, capacitatea de muncă şi alte funcţii.
Posibilitatea de a face T.S.P.T. depinde de tipul de trauma prin care subiectul a trecut, contextul în care s-a produs şi de cât de vulnerabil este el. Experienţele sunt mult mai traumatizante atunci când sunt neaşteptate, ameninţă viaţa, fac rău fizic şi sunt intenţionate.
• Starea care se dezvoltă la cei ce au trecut prin situaţii critice generatoare de stres psihic manifestă tendinţa nu numai să dispară cu timpul, dar şi să devină tot mai pronunţată, debutând brusc pe fondul unei aparente bunăstări generale a persoanei.
• Persoanele atinse de T.S.P.T. prezintă o teamă a stigmatului de a purta o boală psihică.
• Dacă subiectul suferă de o altă tulburare psihică gravă sau are în familie pe cineva cu tulburări psihice, acestea cresc riscul de a face T.S.P.T.
• Un subiect care a fost traumatizat în trecut este mult mai vulnerabil să facă T.S.P.T. dacă va fi traumatizat din nou.
• Copiii şi persoanele în vârstă sunt mult mai predispuse să facă T.S.P.T. în urma unor traume, din cauza faptului că au mai puţine aptitudini sau resurse de a face faţă situaţiei. (În cadrul cabinetului de psihologie putem descoperi împreună punctele vulnerabile, resursele şi aptitudinile individuale pentru a face faţă stresorilor şi a ne putea adapta vieţii cotidiene ) .
• Aproape una din zece femei şi unul din douăzeci de bărbaţi pot face T.S.P.T. la un moment dat. În mare parte, simptomele dispar în decurs de un an, dar pot persista şi timp de mai mulţi ani la rând.
• Aproape o treime dintre pompierei şi aproape jumătate dintre femeile bătute fac T.S.P.T. Ratele sunt relativ scăzute în rândul veteranilor de război, doar unul din zece făcând T.S.P.T.
• 320.000 (20% ) de militari din trupele Statelor Unite ale Americii s-au întors din Afganistan şi din Iraq cu simptome de stres posttraumatic, conform unui studiu întreprins de RAND Corp. Study în anul 2008.
• 8% dintre militarii canadieni care au participat în Afghanistan în perioada 2001-2008 au fost diagnosticaţi cu această tulburare.
• Britanicii au estimat o rată de 4%.
• 2, 9% din militarii germani întorşi din Afganistan între 2009 şi 2010 au prezentat TSPT la un an de la întoarcere.
Persoanele suferinde de TSPT prezintă cel puţin un episod în care evenimentul traumatic revine în viaţa cotidiană. Uneori, acest fenomen se petrece brusc, evocarea revine clar în memorie şi este însoţită de o gamă de emoţii intense, dureroase. Alteori, se produce o retrăire a traumei în care amintirile sunt atât de puternice, încât persoana revede scenariul traumei în faţa ochilor sau consideră că este vorba de o trăire autentică a traumei. Manifestările clinice descrise pot surveni în mod brusc, sub forma unui atac emoţional dureros, fără o cauză aparentă. Emoţiile pot exprima o stare de supărare care se însoţeşte de frică, mânie, crize de plâns. Experienţele emoţionale se produc în mod repetat sub forma reevocărilor evenimentelor traumatice sau a viselor însoţite de coşmar.
În TSPT se manifestă pregnant fenomenul de evitare. „Persoanele care au suferit traume se simt amorţite, împietrite, evită relaţiile emoţionale cu familia, colegii de serviciu, prietenii şi îndeplinesc doar activităţile mecanice, de rutină, având o aparenţă rece, distantă, plictisită" (Blake, Cook, Keane, 1992 ) . În acest context, relatările membrilor familiei, ale prietenilor, ale colegilor de serviciu ajută la stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice.
Persoanele care prezintă TSPT evită situaţiile care le reamintesc de evenimentul traumatic, dezvoltând chiar o stare de teamă puternică faţă de aceste situaţii deoarece acestea pot agrava tabloul simptomatologic. Mulţi veterani de război refuză să accepte anumite responsabilităţi faţă de alte persoane, deoarece nu se consideră în stare să le asigure siguranţa şi protecţia lor. Alţii se simt vinovaţi pentru faptul că au supravieţuit dezastrului, în timp ce familiile lor sau prietenii au murit.
„Depresia constituie o trăsătură comună a tulburării de stres posttraumatice, ca o consecinţă a inabilităţii de rezolvare a emoţiilor dureroase, a stării de mânie şi supărare determinate de pierderile şi suferinţele cauzate de evenimentul traumatic" (Symes, 1995 ) .
După încetarea acţiunii traumelor, comportamentul persoanelor cu TSPT este influenţat în continuare de reacţii emoţionale dureroase, fără ca ele să conştientizeze acest lucru.
Starea de hiperexcitaţie cronică şi hipervigilenţă produce o modificare a comportamentului subiecţilor care suferă de TSPT, o scădere a capacităţii de concentrare a atenţiei voluntare şi de fixare a memoriei şi induce insomnii. Adesea, veteranii de război acţionează într-un mod asemănător cu cel prezentat în perioada în care erau ameninţaţi de traumă.
„Starea de hipervigilenţă întâlnită în TSPT determină o scădere a performanţelor profesionale şi o interrelaţionare mai redusă cu familia şi prietenii" (Henry, 1993 ) .
Uşa cabinetului meu de psihologie este deschisă tuturor celor care suferă şi sunt interesaţi de acest sindrom.
Puteţi beneficia de oferta sărbătorilor de iarnă la Cabinetul individual de psihologie Crăciunescu Vasile-Dorin, la un cost de 40, 00 lei/şedinţă (preţ vechi 60, 00 lei ) şi a 5-a şedinţă este gratuită (tel. 0742455139 ) .
Crăciunescu Vasile Dorin - Cabinet individual de psihologie
Să găsim ce e mai bun în noi pentru a lăsa în urma noastră o lume mai bună
Recomandă acest cabinet
