Cu totii suntem de acord ca lipsa unei comunicari autentice sta la baza deteriorarii relatiilor intre oameni. Ce facem insa pentru a face posibila o astfel de comunicare? Nimic sau aproape nimic. Dorim ca celalalt sa faca primul pas, celalalt care, culmea, asteapata si el acelasi lucru. Mereu dorim ca celalat sa se schimbe. Noi ce motive am avea sa o facem, doar suntem perfecti, nu-i asa? De ce sa fac eu? Ce, el nu poate? Cand lucrurile se petrec intre adulti, nu-i bai, isi traiesc viata pe care o merita, nu? Lucrurile se complica putin cand este vorba de relatia dintre un copil, puber sau adolescent si parinte. Ei, copii nostri, au nevoie de indrumarea noastra. Atentie - de indrumare, nu de control. Parintele nu trebuie sa inceteze nicio clipa sa fie implicat, sa fie prezent fizic si sufleteste langa copil. De multe ori, de cele mai multe ori, nu este o sarcina usoara sa-i stai alaturi. Sfatul meu este, insa, sa nu renunti niciodata, sa nu te dai batut! Cu tact si cu rabdare, asculta-l pentru a-l intelege si vorbeste-i mai putin. Arata-i ca esti acolo pentru el, ca iti doresti doar sa fii lasat sa patrunzi in universul lui, arata-i ca meriti increderea lui, fa-l sa se simta cea mai importanta fiinta de pe pamant, pentru ca de fapt asa si este, nu? Copilul tau este unul sau, in multe cazuri, chiar singurul sens al tau. Cand vrei sa-l incurajezi sa-ti vorbeasca, cere-i parerea, lasa-l sa inteleaga ca opinia lui este importanta pentru tine, ca el conteaza. Creeaza tu situatii, provoaca-l! Ar fi gresit sa faci presiuni sau sa-l intrerupi in timp ce vorbeste. Fa-ti timp si da-i ocazia sa te cunoasca asa cum esti, transmite-i valorile tale, dar abtine-te sa-i dai sfaturi si nu uita, nu-l judeca! Da-i sfaturi numai atunci cand ti le cere. Retine ca sistemul lui de valori este diferit de al tau. De aceea, ce ti se pare tie a fi solutia optima este, poate, departe de a fi valabila si pentru el. Ca sa nu gresesti incearca sa te pui in locul lui, empatizeaza cu el, lasa-l sa-si faca propriile alegeri. Asa va deveni responsabil, altfel isi va spune ca a facut cum a spus tata/mama, si ca el nu a gresit cu nimic. Ceeea ce putea fi o experienta de invatare, va fi etichetata ca o greseala din care nu va invata nimic, nu se va simti responsabil. Ce poti face tu este sa-l inveti cum sa faca analiza consecintelor actelor sale. Daca, prin felul in care-i vorbesti, ii transmiti "eu stiu mai bine decat tine", ai pierdut sansa de a fi cu el si-i vei afecta stima de sine. Vor fi poate situatii in care comunicarea va fi unilaterala. Nici atunci sa nu renunti! Chiar si atunci cand nu comunica cu tine iti transmite ceva. Tocmai atunci trebuie sa fii mai atent, ca sa-i surprinzi nevoia, sa-l intelegi, sa-l simti. Accepta faptul ca nu poti controla ceeea ce face un adolescent. Si nici nu trebuie. Da-i libertatea sa experimenteze, numai asa se va dezvolta ca fiinta de sine statatoare. Ce poti controla intr-adevar este ceea ce faci tu. Aici ai de lucrat, la tine. Prin schimbarea pe care o faci in tine vei determina schimbarea pe care o va face el. Nu inceta sa-i demonstrezi iubirea ta, are mare nevoie de ea, nu te astepta insa sa si recunoasca acest lucru. Cuvinte potrivite, pozitive, de folosit in comunicarea cu adolescentul: Adevar, agreabil, de acord, excelent, a impartasi, siguranta, sincer, a simpatiza. Expresii utile, atunci cand doresti sa-l inveti sa faca analiza consecintelor actelor sale: Cea mai buna alternativa Efecte pe termen scurt si lung Nu te teme ca vei gresi, nu te identifica cu gresela, este o experienta de invatare Responsabilitate Viata nu este perfecta Expresii ce afecteaza stima de sine a copilului: Intotdeauna faci alegerea gresita Esti imatur De ce nu ai venit mai devreme la mine? Dorinta mea este... Scoala trebuie sa fie pe primul plan Va trebui sa te descurci singur M-am saturat sa tot intri in fel de fel de incurcaturi.