8 principii ale inteligenţei emoţionale

Cele 8 principii ale inteligenţei emoţionale rezidă de fapt în câteva ipoteze filosofice care stau la baza psihologiei umaniste. Persoanele care subscriu acestor principii percep ca fiind uşor să se comporte „cu inteligenţă emoţională” având astfel un management personal şi relaţional mai bun. Astfel, aceste principii pot veni în ajutorul celor care doresc să îşi dezvolte inteligenţa emoţională.

Principiul 1. Fiecare persoană deţine controlul şi este responsabilă pentru actele sale.
Oricare ar fi circumstanţele avem de ales asupra a ceea ce facem sau nu facem, şi suntem responsabili de felul în care ne manifestăm alegerile. Unele persoane nu au nici o tragere de inimă în a adopta acest principiu: „Femeia mi-a dat mărul...”, „Nu m-am putut abţine – eram atât de nervos!”, „Tu m-ai provocat!”

Principiu 2. Nimeni altcineva nu poate controla felul în care ne simţim.
Acest principiu spune că fiecare persoană deţine controlul şi este responsabilă de propriile emoţii. Cu toate astea fiecare dintre noi avem aşa-zisele „butoane”psihologice pe care unii le pot „apăsa” provocând o serie de emoţii. Important de reţinut este faptul că întotdeauna noi suntem cei care alegem răspunsul.
Înainte se credea că stimulul conduce automat la un anumit răspuns (S→R) sugerând că o persoană poate controla emoţiile altcuiva. Acum însă ştim că între stimul şi răspuns există organismul (cutia neagră). Viktor E. Frankl spune că „între stimul şi răspuns există un spaţiu. În acel spaţiu este puterea nostră de a alege un răspuns. În acel răspuns constă creşterea şi libertatea noastră.”
Astfel, oameni diferiţi reacţionează diferit la acelaşi stimul şi aceeaşi persoană poate avea reacţii emoţionale diferite la acelaşi stimul în ocazii diferite. Putem invita puternic o persoană să simtă ceva însă ea este responsabilă de cum răspunde acestei invitaţii.

Principiul 3. Oamenii sunt diferiţi: experienţiază lumea diferit, simt diferit şi doresc lucruri diferite.
Aceasta este fenomenologia. Nu doar că reacţionăm diferit unii faţă de alţii la lumea înconjurătoare dar o şi percepem diferit în funcţie de materialul nostru genetic, de istoria personală, de dorinţe şi de starea emoţională în care suntem.

Principiul 4. Oricum eşti tu este OK.
Asta nu înseamnă că orice faci este neapărat în regulă. Acest principiu face distincţia între a fi şi a face. Faptul de a fi a unei persoane depăşeşte judecata sau reproşul. Acest lucru rezidă fie în genele, fie în istoria personală (mai ales cea din copilărie) .
Pe de altă parte ceea ce face o persoană poate fi judecat, criticat sau împotrivit (vezi Principiul 1.) Oricât de groaznice sunt acţiunile cuiva, fiinţa sa merită în continuare să fie respectată şi acceptată necondiţionat.

Principiul 5. Emoţiile şi comportamentul sunt separate.
De regulă se crede că dacă simţi într-un anumit fel automat te vei comporta într-o manieră corespunzătoare. Conform acestui crez, modalitatea de a evita un comportament nedorit (cum ar fi violenţa) ar fi să eviţi emoţia asociată. Această tentativă este nesănătoasă şi de cele mai multe ori imposibil de realizat, rezultând într-o „explozie”.
Strategia opusă constă în a fi în contact cu ceea ce simţi şi a exprima aceste emoţii, înainte ca acestea să devină periculoase, pentru a avea control şi a decide asupra propriului comportament.

Principiul 6. Toate emoţiile sunt auto-justificate, importante şi trebuie acceptate.
Emoţiile nu necesită justificare în relaţie cu stimulul extern deoarece nu există un răspuns emoţional adecvat. Ele sunt rezultatul istoriei personale şi se justifică prin simplul fapt de a fi. Felul nostru de a simţi este important pentru că ne ghidează comportamentul şi este strâns legat de cine suntem.

Principiul 7. Schimbarea este posibilă (chiar şi schimbarea propriei persoane)
Limitele acestui principiu reies din perspectiva pe care o avem în ceea ce priveşte determinarea ereditară versus influenţele mediului. Aspectele care sunt ereditare probabil că nu se pot schimba (spre exemplu dacă eşti introvertit). Însă schimbarea se poate referi la modalităţile de a stăpâni această trăsătură şi de a modifica comportamentul. Astfel, introvertiţii pot deveni antrenori/traineri excelenţi dacă îşi propun asta.
Negarea acestui principiu presupune lipsa responsabilităţii (vezi Principiul 1 – nu te poţi abţine pentru că nu te poţi schimba) .

Principiul 8. Toate persoanele au o tendinţă naturală spre creştere şi sănătate.
Există o tendinţă naturală a omului ca în condiţii prielnice să se dezvolte şi să crească spre atingerea propriului potenţial. Aristotel a ilustrat această „natură inerentă” prin sămânţa de varză, evidenţiind că înăuntrul acestui bob mic este o varză mare, minunată şi sănătoasă care încearcă să iasă iar tot ceea ce trebuie noi să facem este să îi asigurăm condiţiile necesare (lumina soarelui, apă, poate puţin pământ, protecţie) şi aceasta va ieşi la suprafaţă.
În cazul unor persoane, care au avut o copilărie tulburată, e posibil ca această creştere să se oprească şi să manifeste comportamente nesănătoase. Cu toate astea, tendinţa de creştere încă există în acea persoană şi asigurându-i-se condiţiile potrivite, se poate „resuscita”.
Astfel, nu este nevoie să încercăm să schimbăm pe cineva ci doar să asigurăm condiţiile necesare pentru ca acea persoană să crească.


Sursa:
Sparrow, T; Knight, A. (2006), Applied EI: the importance of attitudes in developing emotional intelligence, England, John Wiley & Sons Ltd.