Boala - avertisment sau reactie? (partea intai)

Boala este intruchiparea problematica a unui model. Pacientul este astfel constrans sa traiasca impreuna cu acest model, care ii repugna si pe care nu il accepta constient. Patrunderea si trairea constienta a unui model constituie un ritual. Rezulta ca un eveniment de boala este un ritual inconstient. Primul pas spre insanatosire este readucerea acestui ritual in constiinta. Dificultatea propriu-zisa nu o reprezinta simptomele fizice, ci modelul din profunzime, de care cei dependenti nu se pot elibera. Toate terapiile, care nu patrund pana la nivelul modelului aflat la baza, aduc foarte putine rezultate pe termen lung.

Medicina imparte in mod clasic organismul in unitati functionale, pacientul in schimb isi vede organismul ca o unitate, mai ales ca el isi resimte afectiunile ca tulburare a starii sale generale.

Vom aborda in continuare cateva relatii dintre parti ale corpului aflate in suferinta si manifestarile psihice asociate.

1. Parul - din punct de vedere anatomic este cel mai sus situat. Daca suntem sanatosi si parul este la fel. Ca simbol poate reprezenta: libertatea (nu intamplator toate armatele regulate concorda in a tunde parul recrutilor - in serviciul militar ei isi servesc patria, si atunci Eul trebuie sa fie slefuit, iar libertatea si efectul personal lasate deoparte); puterea; demnitatea. Parul des pe corp tradeaza o componenta animalica. Este posibil ca femeile care sufera de acest simptom sa isi traiasca prea putin partea lor animalic - masculina, aceasta fiind nevoita sa se exprime in corp. Extrema care nu se limiteaza la polul feminin ar fi asa- numitul „om paros “ cu hipertricoza, la care partea animalica devine sarcina prioritara de integrare. Daca unui om ii atarna viata de „un fir de par “, se confrunta cu un mare pericol. Pierderea intregului par de pe corp arata simbolic intentia inconstienta de a intrerupe contactele cu cei din jur. Tabloul bolii reflecta rusinea fireasca si arata propria situatie lipsita de aparare. Invatatura aflata in spatele acestui aspect al caderii parului este de a da constient drumul la ceea ce e vechi si depasit, pentru a face loc noului. Perioade tipice de timp pentru caderea parului sunt putin inaintea casatoriei, inainte de ocuparea unui post stabil, inainte de numirea ca functionar etc. Nu renuntarea constienta la libertate si independenta pune in pericol podoaba capilara, ci lipsa de constienta legata uneori de ea si incercarea de a nu plati pentru avantaje pretinse. La femeile care au probleme cu rolul de mama si aspectul lui de sacrificiu se semnaleaza dupa nastere o cadere masiva a parului. La barbati, caderea circulara a parului (alopecia areata - pelada) in acel loc tipic ce aminteste de tonsura calugarilor poate fi interpretata ca o nazuinta de a se desprinde de lumea exterioara, pentru a se deschide mai mult lumilor superioare.

2. Fata - este zona careia ii acordam cea mai mare atentie. Incercam cu „orice chip” sa ne „salvam fata”, „sa facem fata”, asa ca in timpul vietii dobandim o multitudine de masti pentru a nu trebui sa dezvaluim starea noastra reala de spirit. Discrepanta intre chipul nostru adevarat si cel afisat este responsabila pentru o multime de tensionari musculare. O inrosire frecventa este un fenomen care vrea sa-i constientizeze celui afectat o tema fata de care el se inchide. In timp ce ar vrea sa se bage in pamant si sa devina invizibil pielea lui sincera vesteste prin inrosirea ei tocmai ca au de a face cu ea. Ceea ce suntem capabili sa percepem ca normal si natural nu ne poate aduce roseata rusinii pe chip. Urechea, mai exact partea externa a sa, pavilionul, are o configuratie receptiv feminina. Ea ramane deschisa mereu, chiar si noaptea, primind informatii in permanenta. In surzire se afla indiciul de a inceta sa tragem cu urechea spre exterior si sa asteptam de acolo raspunsurile. Trebuie sa ne gasim ritmul interior, sa ne „ascultam” vocea interioara. Cel care se orienteaza si la o varsta inaintata numai dupa cele din exterior trebuie sa ia in calcul ca destinul il corecteaza, ceea ce se poate intampla prin inchiderea urechilor exterioare. Asta se poate percepe ca o drama sau o sansa. Senzatia de ameteala din cauze circulatorii de care au parte oamenii cu tensiunea arteriala scazuta, daca se scoala prea repede, se poate datora faptului ca vor sa inceapa cu avant o noua actiune, dar acest lucru nu este sustinut si de o atitudine interioara. Corpul trebuie sa descopere aceasta „inselatorie”, respectiv sa o intruchipeze. In cazul polipilor tema care se impune are de a face cu capacitatea defensiva si cu o comunicare condusa pe cai gresite, aerul de respirat luand-o pe pista neprevazuta prin gura. Deoarece la polipi este vorba in mare parte de o problema a copiilor parintii sunt cei care trebuie sa creeze o baza de rezistenta si pentru conflicte. Confruntarea se da in jurul temelor „a-i ajunge” si „a fi suprasolicitat”. Nasul borcanat (rinofima) atrage atentia in mod evident spre fata. Faptul ca un lichid unsuros este secretat de corp intr-o cantitate exagerata ne duce cu gandul ca aici este compensata o capacitate de alunecare absenta psihic. Rinofima poate ilustra situatia concreta de viata in privinta sexuala, pe de alta parte ea poate trimite la fantasme netraite, dar constiente sau poate sa indice si spre ceea ce se petrece in mod neobservat in inconstient. „Nasul rosu” de betiv arata tuturor cum stau lucrurile in realitate, pe de o parte un avertisment de a „nu-si baga nasul peste tot”, pe de alta parte de „a-si vedea lungul nasului”. Este vorba in esenta de a-si recunoaste slabiciunile si de a si le rezolva la nivel profund.

Preluare si adaptare dupa: Ruediger Dahlke - „Boala ca sansa” - Editura Trei