Ce este procrastinarea? Oare să o „amânăm”?

Procrastinarea se identifică cu un act de tergiversare, cu amânarea nejustificată a îndeplinirii unor sarcini, în ciuda faptului că este conștientizată ca fiind o greșeală. Este o îmbinare specifică de emoţii, cogniţii şi acţiuni care ajung să creeze un cerc vicios.

Procrastinăm în legătură cu sarcini din domenii foarte diferite ale vieţii: când avem de învăţat, când avem de dat un telefon, când avem de făcut curăţenie, când pregătim un proiect, etc. În mod general, factorii psihologici asociați procrastinării sunt:
- teama de eșec, care include și anxietatea de evaluare, îngrijorări cu privire la atingerea standardelor proprii, lipsa încrederii în propria persoană, stimă de sine scăzută;
- aversiunea faţă de sarcină, relaționată cu neplăcerea sarcinii.

Persoanele care procrastinează prezintă, de regulă, anumite caracteristici, printre care s-ar putea enumera:
- anxietate (de performanţă)
- toleranţa scăzută la frustrare
- perfecţionismul
- tendinţa de evitarea a muncii
- răzvrătirea - faţă de impunerea din exterior a ceea ce trebuie făcut
- incapacitatea de a amâna obţinerea recompensei
- lipsa de organizare sau planificare a timpului sau organizarea şi planificarea defectuoasă
- depresie/ simptome depresive

Câteva dintre „motivele” pe care le invocăm atunci când amânăm realizarea unei sarcini, dar care nu justifică în mod real tergiversarea sunt:
„Lucrez mai târziu, când o să fiu în dispoziția necesară.”
„Nimănui nu-i pasă dacă fac sau nu acest lucru.”
„Am avut rezultate bune când mi-am realizat sarcina în ultimul moment, lucrez mai bine sub presiune.”
„Mai e timp suficient, pot să mai aştept puţin.”
„Voi începe de mâine.”
„Am altceva mai important de făcut.” (lucruri minore, de fapt)
„Voi face, numai să dau un telefon”, apoi „să-mi fac o cafea”, „să mănânc ceva”, „să trimit un mesaj”, etc. „Acum nu mă simt foarte motivat/inspirat, las pentru când voi mă voi simţi mai motivat/inspirat şi va ieşi mai bine.”
„Nu e momentul potrivit.”

Ce poţi face pentru a întrerupe cercul vicios al procrastinării?
1. Stabilește-ți obiective clare și măsurabile.
2. Crează un plan de acțiune realist (Scopurile fără plan, adesea se transformă în procrastinare!).
3. Fragmentează sarcinile în subsarcini.
4. Organizează-ți spațiul de lucru.
5. Folosește metoda „check-off” (tăierea de pe listă a activităților finalizate poate reprezenta o recompennsă). Monitorizează-te - progresul te va motiva!
6. Folosește sistemul cu liste de activități:
- rămase nerealizate (din trecut),
- de realizat în prezent și
- de realizat în viitor.
7. Fă-ți listă cu activități pe care să nu le faci atunci când începi să lucrezi.
8. Folosește bilețelele sau alarme care să-ți reamintească ce ai de făcut.
9. Folosește planul „cinci minute” - fă 5 minute ceea ce ţi-ai propus; este posibil să te prindă şi să lucrezi mai mult.
10. Aplică strategiile:
- „fă acel lucru exact atunci când îți trece prima oară prin minte”;
- „începe cu o sarcină mai dificilă/neplăcută”.
11. Setează-ți limite temporale (cât timp vei lucra).
12. Oferă-ți recompense!
13. ... şi, cel mai important, nu amâna să pui în practică punctele anterioare.

Acţiunea ucide procrastinarea, nu o amână!