Cum să trăieşti în armonie cu tine şi cu ceilalţi

Vorbim tot mai des despre Generaţia Y, cu referire la toţi cei născuţi în anii ’70, ’80, ’90. O încadrare precisă este imposibilă, mai ales că influenţele au circulat şi au fost asimilate diferit de la o cultură la alta. În esenţă, caracteristică acestei perioade este importanţa acordată stimei de sine şi nevoilor individuale. Jean M. Twenge numeşte acest fenomen „Generation Me”, subliniind încă din titlul cărţii sale trăsăturile de bază ale generaţiei despre care vorbim: încrederea în forţele proprii, drepturi personale, dar şi tendinţa despre nefericire şi relaţii interpersonale eşuate (“Generation Me. Why today’s young Americans are more confident, assertive, entitled- and more miserable than ever before”). Desigur, el face referire la societate americană, însă ideea pe care o transmite se poate extinde cu siguranţă şi la tinerii din ţara noastră.

Cu alte cuvinte, trăsăturile care diferenţiază această generaţie de precedentele sunt narcisismul exagerat, importanţa acordată sinelui şi autoîmplinirii, nevoia permanentă de întăriri din partea celorlalţi, dar şi orientarea spre reuşite individuale, entuziasm, au abilităţi dezvoltate de interacţionare, sunt educaţi. În studiile pe care le-a condus, Jean M. Twenge a constatat o creştere a narcisismului în rândul tinerilor aparţinând Generaţiei Y, ceea ce se traduce prin credinţa de a fi o persoană valoroasă, mai bună decât ceilalţi, nevoia de a primi complimente, independenţă, ambiţia de a reuşi.

Acum, că am înţeles cine suntem şi cu cine avem de-a face, haideţi să vedem cum să întreţinem relaţii bune. Încă din anii ’30, Dale Carnegie ne oferă câteva sfaturi valabile şi astăzi, tocmai pentru că pun accentul pe importanţa sinelui; dacă vrei să fii plăcut, arată-i celui din faţa ta că îi poţi acorda toată atenţia, că nevoile lui sunt importante pentru tine. Regulile pe care ni le propune Carnegie sunt:
1. Interesaţi-vă sincer de alţii!
2. Surâdeţi
3. Amintiţi-va că numele unui om este pentru el cuvântul cel mai dulce şi mai important din tot vocabularul
4. Să ştiţi a asculta. Încurajaţi pe alţii să vorbească despre dânşii
5. Vorbiţi interlocutorului dumneavoastră despre ceea ce-i place
6. Faceţi-l în chip sincer să se simtă important.

Bun, deci am înţeles cum să ne purtăm cu un reprezentant al Generaţiei Y şi cum „să-i gâdilăm orgoliul” pentru a trăi în armonie cu el. Dar EU? Dacă şi eu fac parte din aceeaşi generaţie? Şi daca nevoile mele sunt aceleaşi cu ale interlocutorului meu? Înainte de a ne conforma regulilor lui Carnegie pentru a ne înţelege bine cu ceilalţi, ar trebui să conştientizăm ce drepturi avem fiecare. Aş putea spune că lista drepturilor personale a lui Bourne se suprapune peste nevoile indivizilor din generaţia Y. Printre altele, Bourne suţine dreptul de a cere, a refuza solicitări cărora nu le pot face faţă sau pe care nu mi le doresc, să greşesc, să-mi recunosc neputinţa sau nepriceperea, să nu-mi motivez comportamentul, să mă evoluez, să fiu respectat.

Deci cum pot să fiu în acelaşi timp în armonie şi cu mine, dar şi cu celălalt?
• Mă voi interesa şi voi căuta compania unor persoane care au ceva în comun cu mine, care corespund sistemului meu de valori, principii şi interese, dar am dreptul să refuz compania cuiva care mă lezează, nu-mi aduce nici un beneficiu. Daca acesta este şeful sau soacra, probabil că mă voi departaja astfel încât să păstrez relaţii necesare şi cordiale, bazate pe respect sau impuse de statut.
• Este de preferat să surâdem mereu. Cercetările arată că şi mimica influenţează starea de spirit, nu doar invers. Însă am dreptul uneori să mă simt speriat, să fiu frivol sau caraghios. Atunci când am sentimente negative nu trebuie să le înăbuş doar pentru binele celuilalt. Cel mai probabil ar trebui să-mi exprim emoţia având grijă să nu-l lezez pe celălalt.
• Mă simt în armonie cu mine când sunt eu însumi, când pot să mă exprim liber. Ştiu că celălalt îşi doreşte atenţia mea, însă sunt gata să ofer în măsura în care şi eu primesc. Reciprocitatea este deci primordială.
• Mă simt bine ascultând şi fiind ascultat. Vorbim iar de reciprocitate si echitate. Sunt gata să-ţi ascult problemele, să-ţi fiu aproape la greu, dacă poţi face şi tu asta pentru mine la nevoie. Şi aş prefera să învăţăm unii de la ceilalţi, să profitam de experienţa trăită a celuilalt pentru a putea lua decizii potrivite pentru noi.
• Sunt de acord să-i vorbesc interlocutorului meu despre ceea ce-i place cu condiţia să-mi placă şi mie sau să mă intereseze. Am dreptul să refuz anumite subiecte care mă fac să mă simt incomod.
• Voi fi în armonie cu mine şi cu cei din jur atunci când mă voi raporta la reguli astfel: “regula mea pentru mine, regula ta pentru tine”.