Îmi irosesc viața, dar nu știu cum să mă opresc

Cu toÈ›ii am auzit È™i am folosit cel puÈ›in o dată zicala „Nu lăsa pe mâine ce poÈ›i face azi"... Dar oare câÈ›i dintre noi înÈ›eleg semnificaÈ›ia ei?! Această zicală se referă de fapt la înlăturarea procrastinării din viaÈ›a noastră... uÈ™or de spus, greu de făcut...

Ce este procrastinarea? Procrastinarea se referă de fapt la promisiunile pe care le facem față de noi înÈ™ine, scopurile pe care ni le propunem È™i nu le respectăm, uneori fără a È™ti de ce facem acest lucru. Altfel spus, procrastinarea înseamnă o amânare iraÈ›ională, o autosabotare, în ciuda faptului că suntem conÈ™tienÈ›i că decizia ne-ar putea aduce prejudicii mai târziu.

Caracteristicile de bază ale procrastinării

1. Îdeplinirea aÈ™teptărilor stau la baza încrederii în sine È™i al optimismului, însă dacă consideraÈ›i că obiectivele voastre sunt de neatins, atunci veÈ›i ajunge să renunÈ›aÈ›i cu totul la ele. Îndoiala de sine este asociată deseori sarcinilor noi È™i dicifile pe care le avem de îndeplinit, care se poate transforma într-o stare cronică È™i anume aÈ™teptarea eÈ™ecului. EÈ™ecul se transformă ulterior în certitudine pentru că nu facem tot ce ne stă în puteri pentru a rezolva o anumită problemă.

2. Valoarea obiectivului este importantă, ea măsurând gradul de plăcere. Cu cât găsim mai puÈ›ină valoare în sarcina pe care o avem de rezolvat, cu atât va fi mai greu să ne apucăm de ea. Deseori, procrastinatorii au mai mult de tras de pe urma tărăgănării lucrurilor decât dacă È™i-ar duce treburile la bun sfârÈ™it din timp.

3. Timpul necesar pentru efectuarea anumitor sarcini este factorul determinant în alegerea lucrurilor pe care le facem, nu recompensa asociată acelui lucru. Unii dintre noi pun mai mult preÈ› pe satisfacÈ›iile imediate decât pe cele care implică aÈ™teptarea.

Persoanele care tind să amâne lucrurile pe care le au de îndeplinit sunt mai puÅ£in fericite decâ celelalte persoane, din cauza stresului provocat de tendinÅ£a de procrastinare, dând naÈ™tere totodată unui sentiment de culpabilitate. Groaza cu care procrastinatorii privesc îndeplinirea unei sarcini le ocupă mai mult timp decât săvârÈ™irea ei.

O persoană care are tendinÈ›a de a procrastina poate avea probleme legate de anxietate, o stimă de sine scăzută, o mentalitate de autosabotare È™i impulsivitate. Motivul predominant pentru care procrastinăm este diminuarea autocontrolului, este acel decalaj între intenÈ›ie È™i acÈ›iune.

Există două tipuri de procrastinatori

Procrastinatorii cronici care au probleme permanente în terminarea sarcinilor pe care È™i le-au propus.

Procrastinatorii situaÈ›ionali care întârzie în terminarea unei sarcini anume.

Ce justificări are un procrastinator pentru a justifica amânarea:

• Evitarea - atunci când evităm situaÈ›ia sau locul în care ar trebui să facem un anumit lucru;

• Distragerea - atunci când ne implicăm în alte comportamente sau acÈ›iuni pentru a preveni conÈ™tientizarea sarcinii;

• Banalizarea - atunci când încercăm să ne convingem că sarcina pe care o avem de făcut nu este atât de importantă;

• ComparaÈ›ia - atunci când comparăm propria situaÈ›ie cu cu cele mai rele ale altor persoane;

• Umorul - atunci când facem „haz de necaz" sau o glumă despre lipsa de realizare È™i amânare, gândindu-ne că efortul de a îndeplini anumite obiective sau sarcini este amuzant;

• Învinuirea externă - atunci când cauza amânării se datorează forÈ›elor externe, dincolo de controlul nostru;

• Reîncadrarea - atunci când consideri că începerea timpurie a unui proiect este dăunătoare pentru performanÈ›a ta È™i crezi că lăsarea muncii pe ultimul moment va produce rezultate mai bune;

• Negarea - atunci când pretindem că nu procrastinăm, iar sarcinile pe care le facem în momentul de față sunt cu mult mai importante decât cea pe care o evităm;

• Lenea - atunci cânt procrastinarea intervine din cauza lenii pentru a îndeplini obiectivele propuse;

• Valorizarea - atunci când scoatem în evidență reuÈ™ite mai bune, subliniind cu satisfacÈ›ie ceea ce am realizat până atunci la timp;

• Optimismul exagerat - atunci când supraestimăm timpul necesar îndeplinirii unei sarcini.

Procrastinarea este în mare parte de natură ereditară È™i oamenii sunt predestinaÈ›i amânării lucrurilor, însă ne putem modifica obiceiurile È™i schimba comportamentul.