Mentalitatea de turmă și neuronii oglindă

Mentalitatea de turmă și neuronii oglindă !
„Rămâi în turmă! Iți va fi mai bine.” Oare?

Nu cu foarte multă vreme în urma, Scott Wiltermulth de la Universitatea Stanford din California, împreună cu colegii săi, au tras concluzii în urma unor studii efectuate pe parcursul a câțiva ani.

Ei au descoperit că activitățile desfăsurate la unison, cum ar fi – dansul, mărșăluirea și altele asemenea, cresc semnificativ loialitatea membrilor față de grup. „Aceste activități ne fac să ne simțim parte a unei entități mai mari, așadar noi vedem uneori grupul din care facem parte ca fiind o entitate aproape la fel de importantă ca propriile noastre persoane” – declara Scott.

Și din altă perspectivă – aceea a nevoilor umane fundamentale, stabilite cândva de Maslow și organizate de acesta în Piramida nevoilor - știm că una dintre ele este chiar „Nevoia de apartenență la un grup / comunitate, cu care să împărtășim ceva”. Iar studiile efectuate de către cercetătorii de la Stanford vin să întarească premisele lui Maslow, din acest punct de vedere.

Un psiholog de la o Universitate din Virginia crede că rezultatele celor de la Stanford susțin explicația conform căreia liderii fasciști din istoria secolului XX, dar și alți conducători de armate din istoria mai nouă sau mai veche a omenirii, și poate chiar istoria relativ recentă a țării noastre, organizau intenționat marșuri lungi în care implicau un număr uriaș de participanți, care erau puși să cânte împreuna și să scandeze la unison aceleasi lozinci, care promovau cauze, militare sau sociale.

In acest context, la concluziile de mai sus se adaugă și rezultatele lui Charles Seger de la Indiana University, diferența fiind că acesta din urmă a monitorizat și evaluat gradul de uniformizare a trăirilor emoționale puternice. Rezultatele au evidențiat că - persoanele implicate în activitați de grup au un profil emoțional semnificativ asemănător, caracterizat de emoții intense, în comparație cu personele testate în grupul de control, și care au desfășurat activități individuale. Acestea din urma aveau un profil emțional diferit de la un individ la altul, și niveluri emoționale reduse, comparativ cu primii.

Un interes aparte în cadrul teoriei „Mentalității de turmă”, cum este numita uneori, îl prezintă activitatea „Neuronilor oglindă” – celule neuronale care se activează în timp ce privim pe cineva în acțiune, sau suntem noi înșine în acțiune în timp ce privim pe cineva.

Aceste concluzii sugerează că – creierul nostru este pus în mișcare prin imitarea semenilor noștri, iar comportamentele și atitudinile noastre sunt de multe ori determinate prin mimetism!

Ce cred că mai merită să subliniez aici, este că aceste studii și rezultatele lor – referitoare la Mentalitatea de turmă, impulsionează puternic studiul din ce în ce mai elaborat al Neuronilor oglinda. Pe această temă, Vasily Klucharev de la Cognitive NeuroImaging – Olanda, a descoperit că – creierul eliberează mai multă dopamină atunci când suntem în consens cu grupul din care facem parte. Persoanele care s-au perceput pe ele însele ca fiind excluse din grupuri au trăit stări de disconfort, cu o reducere puternică a cantității de dopamină eliberată în creier.

Și poate că, dincolo de rezultatele acestor studii și de concluziile stiințifice, să ne amintim de sfaturile bătrânilor din familiile noastre, de bunicii care deseori spun – „…Fi și tu în rând cu lumea!”, ceea ce în termenii acestor studii ar putea suna – „rămâi în turmî, îți va fi mai bine.?…!”. Evident că fiecare persoană își alege grupul din care să facă parte de-a lungul vieții, și aici mă refer inclusiv la familiile create, la căsnicii în care membrii cuplului ajung de multe ori să semene fizic, să aibă comportamente și atitudini asemănătoare, vocabular asemănător.

Individul uman a învațat de-a lungul evolutiei că, uneori, îi poate fi mai bine alături de cei mulți, de „turmă”, și că, în anumite cazuri, singurătatea și izolarea pot fi echivalente cu moartea.

Doar că în epoca pe care o parcurgem condițiile de mediu social, economic, au devenit mai securizante pentru individ. Și totuși, neuronii noștrii oglindă funcționează în continuare, conștient sau inconștient (în mai mare măsură ), determinându-ne de multe ori să acționăm fără să trecem prin filtrul propriei conștiințe alegerile și deciziile pentru acțiune și fapte!

Poate că ideile generate în urma studiilor de care v-am pomenit ne vor ajuta să ne acordăm mai mult timp, să „digerăm mărul” oferit de semenii noștrii, în loc să îl înghițim nemestecat!