Tulburarea schizotipala a personalitatii

Tulburarea schizotipala este o tulburare a personalitatii caracterizata de nevoia de izolare sociala, comportament ciudat si credinte nonconventionale. Tulburarea este cunoscuta a apartine spectrului schizofreniei. Prevalenta tulburarii schizotipale este mult mai mare la rudele indivizilor cu schizofrenie decat la rudele persoanelor cu alte boli mentale. Tulburarea schizotipala este un fenotip extins care ajuta geneticienii sa depisteze transmiterea genetica sau familiala a genelor implicate in schizofrenie.

Persoanele cu personalitate schizotipala se simt mai confortabil departe de ceilalti si nu invatand sa faca relatii interpersonale importante. Aceasta izolare preferata contribuie la perceptia distorsionata despre cum ar trebui sa se desfasoare relatiile. Acesti indivizi ramin la periferia vietii si frecvent trec de la o activitate fara scop la alta.

O persoana schizotipala are comportamente ciudate si ganduri care sunt vazute de altii drept excentrice, erate si bizare. Au scurte perioade de episoade psihotice. Limbajul desi este coerent este marcat de detalii triviale. Gandirea cuprinde lucruri magice, suspiciune si iluzii. Aceste modele de gindire sunt considerate a fi caile subconstientului de a face fata anxietatii sociale.

Pacientii cauta rar tratament, dar multi vor vedea un medic pentru problemele de anxietate, depresie sau alte emotii negative. Medicatia antipsihotica poate fi utila pentru unii indivizi, dar ca in majoritatea tulburarilor de personalitate, psihoterapia este tratamentul preferat. Terapia nu este in general folositoare pentru a restructura personalitatea schizotipala, dar pentru pacientii care functioneaza mai bine in societate terapia ii poate ajuta sa-si controleze unele ganduri bizare si comportamnte si sa-si imbunatateasca aptitudinile sociale.

Cauze si factori de risc: Personalitatea schizotipala este considerata a se dezvolta din experientele negative suferite de individ in cadrul familiei sale. De obicei parintii persoanei afectate au fost emotional distanti, formali si au comunicat disfunctional. Acest model de relatie lipsita de afect este apoi refacuta in relatiile sociale intilnite in anii de dezvoltare. Dezvoltarea sociala a persoanelor schizotipale arata ca multi au fost umiliti regulat de catre parinti, frati rezultind o neincredere relationala semnificativa. Prezinta respect de sine diminuat, autocriticism. Se simt incapabili social de a avea relatii interpersonale importante.

Semne si simptome: Personalitatea schizotipala este o conditie caracterizata de un disconfort acut si capacitate redusa de a dezvolta relatii apropiate. Este diagnosticata doar cand aceste comportamente devin persistente si debilitante. Ca raspuns la stres indivizii prezinta distorsiuni cognitive si perceptuale si excentrismului ale comportamentului, experimenteaza episoade psihotice scurte. Daca acestea se mentin mai mult de cateva minute sau ore tulburarea se poate transforma in tulburare psihotica, tulburare schizofreniforma, iluzionala sau schizofrenie. Indivizii sunt la risc crescut de tulburare majora depresiva.

Boala apare in adolescenta cu izolare, relatii sociale slabe, anxietate sociala, neadaptare in scoala, hipersensibilitate, gandire ciudata si fantezii bizare. Copiii pot apare ciudati, excentrici si atrag tachinarile. Cursul tulburarii este cronic. Doar o mica parte dintre indivizi vor dezvolta schizofrenie sau alta tulburare psihotica.

Exista 9 criterii diagostice pentru personalitatea schizotipala:
Interpretarile incorecte ale evenimentelor:
Indivizii schizotipali prezinta dificultati in a vedea cauza corecta si efectul situatiilor. De exemplu, schizotipalul poate confunda un indiciu al comunicarii nonverbale, cum ar fi o incruntare, cu faptul ca cineva nu il place cand in realitate nu are nicio legatura cu el. Perceptiile lor sunt distorsionate fata de ceea ce se intampla in exterior dar tind sa creada ca acestea sunt mai mult decat ce vad altii.
Credinte ciudate sau gandire magica:
Acesti indivizi pot fi superstitiosi sau preocupati de paranormal. Se angajeaza in aceste comportamente ca o masura disperata de a gasi o conexiune emotionala cu lumea in care traiesc. Acest comportament este vazut ca un mecanism de copiere pentru a aduce semnificatie intr-o lume goala datorita izolarii sociale pe care o experimenteaza.
Experiente perceptuale neobisnite:
Pot include iluzii sau atribuirea unui eveniment unor forte misterioase sau persoane care nu este prezenta. Pot crede ca au puteri speciale de a inluenta evenimentele sau a prezice viitorul.
Gandire si limbaj ciudate:
Schizotipalii au modele de limbaj care apar stranii in structura si fraza. Unii pot verbaliza raspunsuri prin a fi extrem de concreti sau abstracti si insera cuvinte care induc confuzie decat clarifica o anume situatie, dar au sens pentru ei. Nu pot avea o conversatie lunga si tind sa vorbeasca despre probleme care necesita atentie imediata.
Ganduri paranoide sau suspicioase:
Indivizii cu personalitate schizotipala sunt frecvent suspiciosi si manifesta tendinte paranoide.
Inexpresivi emotional:
Aspectul lor social este de a fi izolati. Multi au o frica intensa de a nu fi umiliti sau respinsisi, inhiba multe dintre aceste sentimente pentru protectia lor.
Comportament excentric:
Schizotipalii sunt vazuti ciudati sau eccentrici datorita manierismului sau imbracamintii neconventionale. Aspectul lor personal poate parea dezordonat, haine care nu se potrivesc, prea mici sau mari sau nespalate.
Absenta prietenilor apropiati:
Deoarece le lipsesc aptitudinile sociale si increderea de a dezvolta relatii interpersonale, prefera izolarea. Se inched in ei pentru a evita respingerea si ridiculizarea sociala.
Anxietate sociala:
Sunt anxiosi in situatii sociale, mai ales cu cei care nu sunt familiari. Pot interactiona cu oamenii cand este necesar dar prefera sa evite interactiunea pe cat posibil din cauza perceptiei ca nu se potrivesc.
Chiar atunci cand sunt expusi la acelasi grup de oameni in timp, anxietatea lor sociala nu pare a ceda. De fapt progreseaza la perceptia distorsionata de paranoia implicind oamenii cu care sunt in contact social.

Subtipurile Millon:
Cercetatorul a identificat 2 subtipuri ale schizotipalului. Orice individ schizotipal poate prezenta unul sau nici unul dintre urmatoarele:
- schizotipalul insipid - o exagerare structural a modelului pasiv - detasat; cuprinde manifestari depresive, schizoide, dependente
- schizotipalul timorat - o exagerare structural a modelului activ - detasat; include manifestari negativiste, evitante.

Diagnostic: Simptomele personalitatii schizotipale pot debuta in copilarie sau adolescenta, aratand o tendinta spre activitati solitare, relatii sociale slabe, anxietate sociala pronuntata si neadaptare la scoala. Simptomele schizotipale pot fi uneori confundate cu cele vazute in schizofrenie. Gandirea bizara asociata cu personalitatea schizotipala poate fi perceputa drept episod psihotic si diagnosticata gresit. In timp ce episoadele psihotice scurte pot apare la pacientul schizotipal, psihoza nu este atat de pronuntata, frecventa sau intense ca in schizofrenie.

O alta dificultate in diagnosticare este diferentierea personalitatii schizotipale de tulburarile personalitatii schizoide, evitante si paranoide. Unii cercetatori cred ca personalitatea schizotipala este aceeasi ca cea schizoida, dar multi considera ca exista caracteristici distincte. Schizoizii sunt deficienti in abilitatea lor de a experimenta emotiile in timp ce schizotipalii sunt mai pronuntati in imposibilitatea lor de a intelege motivatia si comunicarea umana.

OMS incadreaza tulburarea schizotipala a personalitatii drept tulburare schizotipala (tulburare mentala asociata cu schizofrenia si mai putin o tulburare a personalitatii).
Tulburarea caracterizata de comportament excentric si anomalii ale gandirii si afectului similare cu cele vazute in schizofrenie poate manifesta una dintre urmatoarele:
- afect inadecvat sau rece (individul apare indiferent si rece emotional)
- comportament sau aspect ciudat, eccentric
- contacte sociale slabe cu altii si tendinta la izolare sociala
- credinte ciudate sau gandire magica, comportament subcultural
- idei paranoide sau de suspiciune
- ruminatie obsesiva cu continut sexual, agresiv sau dismorfofobic
- experiente perceptuale neobisnuite incluzand iluzii somatosenzoriale, depersonalizare sau derealizare
- gindire stereotipica, vaga, metaforica, circumstantiala, supraelaborata manifestata prin vorbit ciudat fara coerenta
- episoade ocazionale cvasi-psihotice cu iluzii auditorii sau halucinatii fara provocare externa.
Aceasta tulburare are o evolutie cronica cu fluctuatii de intensitate. Ocazional evolueaza in schizofrenie. Este mai frecventa la persoanele inrudite cu schizofrenici.

Tratament: Pacientul cu personalitate schizotipala gaseste dificil sa se angajeze si sa ramina in tratament pentru cei care functioneaza bine si cauta tratament, scopul tratamentului este sa-i faca sa se acomodeze si mai eficient in relatii decit de a restructura personalitatea lor.

Terapiile orientate psihodinamic:
Un abord psihodinamic va cauta sa construieasca o relatie de incredere care sa contracareze neincrederea in majoritatea oamenilor. Speranta este ca un grad din atasamentul dintr-o relatie terapeutica poate fi generalizat la alte relatii. Schizotipalii care functioneaza mai bine si au o anumita capacitate pentru empatie si caldura emotionala tind sa aiba prognostice mai bune in abordul psihodinamic al tratamentului.

Terapia cognitiv-comportamentala:
Abordurile cognitive vot tinti incercarea de a identifica si altera continutul gandirii schizotipale. Distorsiunile care apar in perceptia si procesarea gandurilor vor fi tinta tratamentului. Important este stabilirea unei relatii de incredere intre teraput si pacient. Aceasta va relaxa anxietatea sociala simtita si va permite explorarea gandirii. Modurile constructive de a atinge aceste rezultate cuprind antrenarea aptitudinilor comunicative, folosirea imaginilor vizuale pentru a ajuta persoana afectata sa-si perceapa comportamentul si aspectul obiectiv si sugestii practice despre igiena personala, angajare si altele.

Terapia interpersonala:
Tratamentul care foloseste un abord interpersonal va permite individului sa ramana rational de distant in timp ce acesta se apropie emotional de terapeut. Gradual terapeutul spera sa faca pacientul sa-si inteleaga propriile ganduri.

Terapia de grup:
Poate aduce pacientului experiente sociale care sa-il expuna altor oameni in siguranta. Este recomandata doar schizotipalilor care nu prezinta comportament eccentric sau paranoid sever. Majoritatea membrilor grupului se vor simti inconfortabil fata de aceste comportamente care se vor dovedi distructive fata de dinamica grupului.

Medicatia:
Exista cercetari importante asupra folosirii medicatiei pentru tratamentul tulburarii schizotipale datorita relatiei simptomatice apropiate cu schizofrenia. Printre aceste medicamente se afla antipsihoticele care s-au dovedit a controla simptome precum iluziile si anxietatea fobica. Amoxapina este un antidepresiv triciclic cu proprietati antipsihotice si este eficient in ameliorarea simptomelor depresive si schizofrenice. Alte antidepresive precum fluoxetine au fost folosite, de asemenea, cu succes pentru a reduce simptomele de anxietate, gandire paranoida si depresie.

Prognostic:
Prognosticul pentru individul cu tulburare schizotipala este negativ, din cauza naturii mecanismelor de adaptare deja inradacinate. Cei care depind de familie sau alte persoane probabil vor regresa in apatie si apoi izolare. Unele rezultate se vad la cei mai putin afectati, majoritatea nu sunt capabili sa-si modifice modurile de a percepe sau interpreta realitatea. Cand sunt combinate cu sustinere sociala slaba, majoritatea nu vor raspunde la niciun tip de tratament.