Tulburarile mintale la copii: diagnostic, cauze, tratament, prevenire

Termenul de „tulburare mintala” nu este in intregime corect, avand in vedere ca sunt implicati o serie de factori in dezvoltarea unei astfel de tulburari (de ex., ereditatea, chimia creierului). Ca atare, multe dintre aceste tulburari pot fi tratate eficient cu medicatie, psihoterapie sau o combinatie dintre cele doua.

Identificarea unei tulburari mintale la un copil poate fi dificil de realizat pentru furnizorii de servicii medicale. Pe parcursul dezvoltarii lor, fiecare copil, pe de o parte, experimenteaza o serie de schimbari in plan fizic, mental si emotional si, pe de alta parte, se afla intr-un proces permanent de invatare despre cum sa faca fata situatiilor cu care se confrunta in viata de zi cu zi, despre cum sa se adapteze, despre cum sa relationeze cu lumea inconjuratoare, maturizandu-se in ritmul propriu.

Ceea ce este considerat normal la copii se incadreaza intr-o gama larga de comportamente si abilitati. De aceea, orice diagnostic de tulburare mintala trebuie sa ia in considerare functionarea copilului acasa, in sanul familiei, la scoala, cu colegii, precum si aspecte legate de varsta si simptome.

Cele mai frecvente tulburari mintale la copii

Exista mai multe tipuri de tulburari mintale care pot afecta copiii si adolescentii, si anume:
1. Tulburarile anxioase: copilul raspunde la anumite situatii cu frica sau groaza, simptomele fizice incluzand puls ridicat si transpiratie;
2. Tulburari de atentie si hiperactivitate (ADHD): copilul prezinta probleme de concentrare, pare ca nu poate finaliza o sarcina simpla, este usor de plictisit, tinde sa se foiasca si sa isi schimbe locul in mod constant si este impulsiv (nu gandeste inainte de a actiona);
3. Tulburari de comportament: copilul are tendinta de a sfida regulile, adoptand un comportament perturbator in mediile organizate (cum ar fi scoala);
4. Tulburari pervazive de dezvoltare: copilul este confuz in gandirea lui si, in general, are probleme in a intelege lumea din jurul lui;
5. Tulburari de alimentatie: implica emotii si atitudini intense, precum si comportamente neobisnuite asociate cu greutatea si alimentatia;
6. Tulburari de eliminare: afecteaza comportamentul legat de folosirea toaletei; enurezisul este cea mai frecventa tulburare de acest gen;
7. Tulburari de dispozitie: implica sentimente persistente de tristete, schimbarea rapida a starii de spirit; in aceasta categorie, sunt incluse depresia si tulburarea bipolara;
8. Tulburari de invatare si comunicare: copilul are dificultati in stocarea si prelucrarea informatiilor, precum si cu privire la gandurile si ideile lor;
9. Schizofrenia: implica distorsiuni la nivelul perceptiei si gandurilor;
10. Ticuri: copilul efectuaeaza, in mod repetat si brusc, anumite miscari si sunete numite ticuri involuntare si, de multe ori, lipsite de sens.

Unele dintre aceste afectiuni ca, de exemplu, tulburarile anxioase, de alimentatie, de dispozitie, schizofrenia, pot sa apara atat la adult, cat si la copil. Altele incep in copilarie si pot continua la varsta maturitatii. Un copil poate prezenta, de asemenea, mai mult de o tulburare.

Simptomele tulburarilor mintale la copii

Acestea depind de tipul de boala, dar unele dintre simtomele generale includ:
1. Abuz de droguri si/sau alcool;
2. Incapacitatea de a face fata problemelor de zi cu zi;
3. Modificari ale obiceiurilor alimentare;
4. Probleme de somn;
5. Plangeri excesive de boli fizice;
6. Sfidarea autoritatii, chiulul de la scoala, furtul;
7. Frica intensa de a castiga in greutate;
8. Stare de spirit negativa de lunga durata, adesea insotita de lipsa poftei de mancare si ganduri de moarte;
9. Izbucniri frecvente de furie;
10. Modificari ale performantelor scolare;
11. Pierderea interesului pentru activitati de care, de obicei, se bucura;
12. Cresterea semnificativa a timpului petrecut singur;
13. Ingrijorari excesive;
14. Hiperactivitate;
15. Cosmaruri, somn agitat;
17. Comportament agresiv, nesupunere, incapatanare;
18. Halucinatii.

Cauzele tulburarilor mintale la copii

Nu se cunosc cauzele exacte ale celor mai multe tulburari mintale, dar cercetarile sugereaza ca exista o combinatie de factori care ar putea fi implicati, cum ar fi: ereditate, biologie, traume psihologice, stres.
Ereditatea. Multe dintre tulburarile mintale ar putea fi transmise de la parinti la copii, prin intermediul genelor.
Biologie. Unele tulburari au fost legate de substante chimice speciale de la nivelul creierului, numite neurotransmitatori. Acestia ajuta celulele nervoase din creier sa comunice una cu cealalta. In cazul in care aceste substante chimice sunt in dezechilibru sau nu functioneaza corect, mesajele nu s-ar putea face prin creier corect, ceea ce duce la simptome.
Trauma psihologica. Unele tulburari ar putea fi declansate de traume cum ar fi abuzul sexual, fizic, emotional, neglijare, pierderea unui parinte, etc.
Stres. Anumite evenimente stresante sau traumatizante pot declansa o tulburare la un copil cu vulnerabilitate la astfel de afectiuni.

Diagnosticul tulburarii mintale la copii

Diagnosticarea poate fi deosebit de dificila, in ciuda semnelor si simptomelor pe care le poate prezenta copilul, deoarece exista o serie de comportamente considerate simptome ale unei tulburari mintale (timiditate, nervozitate, obiceiuri alimentare ciudate, izbucniri temperamentale) care pot sa apara si ca parte a unei dezvoltari normale a copilului.

Comportamentele devin simptome atunci cand apar foarte des, dureaza o lunga perioada de timp, apar la o varsta neobisnuita si provoaca perturbari semnificative in viata copilului (familie, scoala, mediu social).

Chiar daca nu exista teste de laborator pentru a diagnostica aceste tulburari, medicul poate efectua o serie de teste pentru a exclude bolile fizice si efectele secundare ale unor medicamente. Daca nu este identificata nicio boala fizica, examinarea copilului va continua la un specialist in sanatate mintala (psihiatru, psiholog), care va folosi interviuri si instrumente special concepute pentru a evalua un copil cu tulburare mintala.

Tratamentul tulburarilor mintale la copii

In prezent, multe dintre optiunile de tratament utilizate pentru copii, inclusiv medicatie, sunt identice cu cele folosite in cazul adultilor, dar cu dozare diferita. Cele mai frecvente optiuni includ:
Medicatie: antipsihotice, antidepresive, anxiolitice, stimulente;
Psihoterapie: de suport, cognitiv-comportamentala, de familie, de grup, terapii creative (prin arta, joc), etc.;

Efectele secundare ale medicatiei

Unele medicamente au diferite efecte secundare, iar unii copii nu tolereaza anumite medicamente. Desi unele medicamente utilizate in tratamentul tulburarilor psihice la copii sunt, in general, considerate sigure, medicul ar putea avea nevoia de a schimba medicatia sau dozajul, cu scopul de a minimiza aceste efecte. Acest lucru poate presupune un lung sir de incercari/erori pentru a descoperi medicatia care functioneaza cel mai bine pentru fiecare copil in parte.

Perspectivele copiilor cu tulburari mintale

Netratate, multe tulburari mintale pot continua la maturitate si pot crea probleme in toate domeniile vietii de adult ale persoanelor, acestea prezentand un risc mai mare in ceea ce priveste consumul de alcool, droguri, comportament violent sau auto-distructiv, inclusiv suicid. Tratate corespunzator, multi copii se pot recupera pe deplin sau isi pot controla, cu succes, simptomele.

Cercetari in domeniul tulburarilor mintale la copii

Pana in prezent, cele mai multe cercetari in domeniul sanatatii mintale s-au axat pe adulti. Cu toate acestea, comunitatea stiintifica din acest domeniu a inceput sa se concentreze si asupra bolilor mintale la copii. Cercetatorii privesc dezvoltarea copilului in termeni de normalitate si anormalitate, incercand sa inteleaga modul in care factorii care influenteaza dezvoltarea pot avea un impact asupra sanatatii mintale. O atentie deosebita este acordata identificarii factorilor de risc care cresc sansele unui copil de a dezvolta o tulburare mintala.

Prevenirea tulburarilor mintale la copii

Cele mai multe tulburari mintale sunt cauzate de o combinatie de factori si nu pot fi prevenite. Cu toate acestea, daca simptomele sunt recunoscute din timp si tratamentul este inceput mai devreme, multe dintre efectele unei tulburari mintale pot fi prevenite sau, cel putin, minimalizate.