Viața presupune suficiente contexte în care suntem pe deplin vulnerabili; sunt convinsă că știți cu toții cât de greu de suportat devine disconfortul pe care-l aduce trăirea intensă a emoțiilor neplăcute. Ce simțim nevoia să facem în aceste situații?

Cele mai recente studii din domeniul sănătății arată că oamenii au nevoie de relații pozitive cu semenii lor, au nevoie să se poată baza pe aceștia tocmai pentru a-și proteja sănătatea fizică și psihică.

Să poți purta o conversație care să te ajute să te vindeci poate părea banal și lipsit de importanță, mai ales azi când putem fi cu ușurință furați de ecranele mici și utile pe care le purtăm cu noi peste tot. Și totuși, ceea ce face minuni este doar o strângere de mână și o discuție cu cineva care să ne poată oferi compasiune, sprijin și acceptare pentru ceea ce suntem, exact așa cum suntem în acel moment.

Brene Brown ne spune că putem privi în jurul nostru pentru a-i descoperi și alege „pe cei care și-au câștigat dreptul de a ne asculta povestea." Sunt sigură că v-am stârnit curiozitatea și deja vă gândiți la cei care v-au câștigat încrederea. În același timp vă întreb: voi cui sunteți dispuși să oferiți compasiune? Iată mai jos descrierea prietenilor de care nu avem nevoie atunci când trecem printr-o furtună emoțională; cred cu tărie și că nici nu vrem să corespundem vreunei descrieri de mai jos, deși, din diverse motive, nu ne sunt străine aceste roluri.

„1. Prietenii care se simt la fel de ruşinaţi ca şi tine atunci cand iţi aud povestea. Aceştia nu fac decat să îţi confirme cât de oribil te-ai comportat. Urmează apoi o tăcere stânjenitoare, iar in final tot tu eşti cel care trebuie să îi consolezi pe ei.

2. Prietenii care îţi răspund prin simpatie („Imi pare atat de rău pentru tine" ), nu empatic („Inţeleg. Sunt alături de tine. Mi s-a intamplat şi mie" ). Dacă vrei să vezi un ciclon al ruşinii devenind cu adevărat letal, alimentează-l cu fraze de genul: „O, săracul de tine!", sau cu incredibila variantă pasiv-agresivă a simpatiei: „Fii binecuvantat, suflet sărman!"

3. Prietenii pentru care eşti un exemplu absolut de preţuire de sine şi de autenticitate. Aceştia nu te vor putea ajuta, căci se vor simţi prea dezamăgiţi de imperfecţiunile tale, chiar mai mult decat te simţi tu.

4. Prietenii care se simt atat de inconfortabil în faţa vulnerabilităţii că te vor mustra imediat: „Cum ai putut să faci asta? La ce te gândeai?", sau care vor încerca să dea vina pe altcineva: „Cine era tipul acela? Vom avea noi grijă de el!"

5. Prietenii care încearcă tot timpul să pară pozitivi. Incapabili să işi exprime propriul disconfort, aceştia refuză să accepte faptul că poţi avea uneori un comportament nebunesc şi că poţi face alegeri teribile. Prin urmare, iţi spun: „Exagerezi. Sunt convins că nu a fost atat de rău. Tu eşti minunat. Eşti perfect. Toată lumea te iubeşte".

6. Prietenii care confundă „conectarea" cu oportunitatea de a se pune pe ei pe primul loc: „Asta-i nimic! Să-ţi spun ce mi s-a intamplat mie…"

„Darurile imperfecţiunii" — Brené Brown