Comportamentul asertiv reprezinta calea de mijloc intre doua extreme si implica solicitarea propriilor drepturi sau refuzul unor sarcini intr-o maniera simpla, directa, care nu urmareste sa nege, sa atace sau sa manipuleze pe altii, el presupune respect si consideratie fata de propria persoana si fata de cei din jur.
Persoanele anxioase se comporta non-asertiv pentru ca si-au format o imagine de sine de persoane amabile, gata sa faca pe plac oricui. Ele nu isi exprima in mod deschis solicitarile, pentru a nu deteriora relatia cu partenerul, de care se simt dependenti.
Nu e greu de inteles de ce persoanele afectate de timiditate sau de anxietate sociala considera ca este dificil sa se afirme, sa isi sustina punctele de vedere, in special atunci cand se confrunta cu credintele si parerile diferite ale altora.
Trei tipuri de temeri sunt legate in mod evident de timiditate, anxietate sociala sau lipsa asertivitatii:
- frica de a fi judecat/criticat sau evaluat in termeni peiorativi;
- frica de a fi respins sau exclus;
- frica de a fi transparent sau "surprins dorind";
Asertivitatea se bazeaza in principal pe ideea ca nevoile, dorintele si sentimentele personale nu sunt nici mai mult nici mai putin importante decat cele ale altor oameni: sunt egal de importante. Aceasta inseamna ca suntem indreptatiti sa ne exprimam propriile sentimente si opinii, asa cum si ceilalti sunt indreptatiti la ale lor. Abilitatea-cheie aici este sa stim sa le exprimam, sa ne asiguram ca sunt luate in serios si sa decidem singuri cata greutate dam parerilor si ideilor celorlalti. Este adevarat ca unii oameni vor sa gandim diferit, si poate ca si noi vrem acelasi lucru de la ei, insa de la dorinta pana la presiune e cale lunga.
Capcana este sa nu devenim prea agresivi in incercarea de a trece de la pasiv la asertiv.
Pasivitatea implica o lipsa de cotrol, un comportament "pres" - fie nu ne cunoastem drepturile, fie le cunoastem dar nu avem curajul sa le cerem. Daca nu vorbim, s-ar putea sa facem un lucru pe care nimeni n-a vrut sa il faca, dar pe care toti dinaintea noastra au putut sa il refuze. Asa ca daca ne comportam ca un pres, nu e cazul sa fim surprinsi cand altii calca peste noi.
Agresivitatea are diferite avantaje pentru persoanele cu fobie sociala: ii tine pe ceilalti departe si scurteaza foarte mult interactiunile, ascunzand de fapt teama de a fi ranit.
Nici pasivitatea, nici agresivitatea nu sunt o solutie, datorita sentimentelor neplacute pe care le produc si datorita incorectitudinii acestor comportamente.
Asertivitatea este cheia iesirii din impas, ajutandu-i pe oameni sa fie mai flexibili, astfel incat sa se poata adapta fara sa riste vreo pozitie extrema. Oamenii asertivi nu se simt nici controlati, nici dornici sa controleze.
Antrenamentul asertiv este o tehnica de psihoterapie si porneste de la premisa ca orice comportament, normal sau anormal, este produsul a ceea ce este invatat sau nu la un moment dat.
Metoda antrenamentului asertiv consta in antrenarea unor deprinderi si abilitati de relationare in situatiile interpersonale care pun persoana in dificultate. Prin joc de rol, in mediul securizant al grupului de terapie sau individual impreuna cu terapeutul, clientii invata sa isi asume un rol mai degraba dominant si activ decat unul pasiv si submisiv, rol pe care il vor putea juca apoi cu succes in viata reala.
Sugestiile pentru cresterea asertivitatii se adreseaza celor care se simt deficitari in privinta aceasta, celor carora le e greu sa spuna NU atunci cand de fapt isi fac un deserviciu acceptand ceva, care isi asuma responsabilitati care nu le revin, neglijandu-le pe ale lor, care frecvent si practic nemotivat, renunta la interesul propriu in favoarea altuia.
Bibliografie: Holdevici Irina - Psihoterapia cognitiv-comportamentala, Ed. Stiintelor medicale, 2005; Holdevici Irina - Gandirea pozitiva, Ed. Dual Tech, 2000 David Daniel - Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale, Ed. polirom, 2006 Girlasu-Dimitriu Odette - Tehnici psihoterapeutice, Ed. Victor, 2004