In jurul anului 350 i.Hr., Aristotel scria cartea sa despre virtute si fericire, Etica Nicomahica. Conceptia lui Aristotel despre devenirea omului este cat se poate de actuala. Omul ajunge la binele sau suprem, care îi asigurã fericirea, prin activitãţile lui spirituale, pe care le urmãreşte ca un scop în sine. Omul îşi face singur destinul sãu. In cadrul acestei scrieri, Aristotel trateaza si problema furiei, prin vorbele devenite astazi celebre :"Oricine poate deveni furios - e simplu. Dar sa te infurii pe cine trebuie, cat trebuie, cand trebuie, pentru ceea ce trebuie si cum trebuie - nu este deloc usor."

Problematica furiei este tratata nu doar de filosofie, ci si de alte stiinte, printre care poate cea mai importanta este psihologia. In prezent sunt foarte cunoscute conceptele precum anger management, abordarea cognitiv-comportamentala a furiei sau furia si inteligenta emotionala.

Fara a intra in detalii terapeutice, va prezint in acest articol pasii prin care trecem pentru a ajunge la furie si modul in care putem identifica instalarea ei, astfel incat sa reusim amanarea sau chiar suprimarea reactiilor noastre de furie.

Furia nu apare imediat, ci exista 6 pasi prin care trecem pana la manifestarea ei. Acesti pasi evolueaza la unele persoane in cateva secunde, la altele intr-o perioada mai lunga, de minute. In urma cercetarilor efectuate in domeniul frustrarii, se pare ca o persoana trece in medie, prin 20 de frustrari zi de zi, de la lucruri marunte (ploua afara si trebuie sa merg pe jos pana la serviciu ) si pana la frustrari majore de viata.

1. Primul pas in a deveni furios este frustarea - de exemplu, ma trezesc dimineata, merg in bucatarie sa imi pregatesc o cafea si constat ca iar am uitat cu o seara in urma sa cumpar cafea. Prin urmare, imi doresc ceva, respectiv sa beau o cafea si nu primesc acest lucru.

2. Al doilea pas este constientizarea obstacolului care sta in calea safisfacerii nevoii mele - in exemplul nostru, cutia de cafea este goala, pentru ca am uitat sa cumpar cu o seara in urma. Obstacolele se pot afla in calea noastra fie intamplator, fie intentionat. Furia este o emotie secundara. Emotia primara care se afla in spatele furiei este frustarea.

3. Al treilea pas este formularea unei cereri - "Trebuie sa beau o cafea in secunda asta!" Probabil de foarte multe ori v-ati surprins gandind, sau ati auzit afirmatii de genul - "Trebuie sa se intample asa cum vreau eu ! Copilul, sotul/sotia, seful, angajatul, colegul, trebuie sa faca asa cum vreau eu, trebuie se se ridice la inaltimea asteptarilor mele." In momentul in care, de la trairea frustrarii initiale, ajung sa formulez o cerere, o revendicare, furia s-a instalat deja. De la pasul acesta si pana la pasul 6 se poate ajunge intr-o secunda.

4. In pasul patru apare de regula tendinta de a invinovati pe cineva sau ceva pentru nesatisfacerea nevoii mele ("Tu esti de vina.", "Din cauza nerabdarii tale, am uitat ieri sa cumpar cafea.", "Tu nu esti in stare niciodata sa fii atent/a, sa tii minte.", "Nu ma pot baza pe nimeni, toate trebuie sa le fac eu." etc. )

5. In acest pas, ca urmare a frustrarii mele si a furiei deja instalate, inconstient de cele mai multe ori, sau chiar voluntar cateodata, apare dorinta de a pedepsi persoana care a stat in calea safisfacerii nevoii mele.

6. In acest pas, in care furia se manifesta in mod evident, pedepsesc persoana sau persoanele "vinovate" de frustrarea mea. Pedeapsa poate fi orice tip de comportament, de la reprosuri, cearta, conflict, pana la "silent treatment" (care, desi poate parea banal, sa nu vorbeasca sotul/sotia, prietenii, etc. cu tine cand sunt suparati, este de fapt o forma de pedeapsa foarte greu de suportat pentru persoana careia ii este adresata ).

Cu totii trecem prin momente de suparare, tristete, frustare, nervozitate, neliniste. Problema nu consta in faptul ca avem aceste stari, ci de foarte multe ori in faptul ca ii invinovatim pe altii pentru ele. Daca parcurgem pasii de la 1 la 3 si ne oprim acolo, chiar daca intervine un moment de disconfort, ramanem focusati pe solutie. Daca insa parcurgem si pasii 3 -6, devenim focusati pe problema. Stari precum bucuria, fericirea, optimismul, calmul, precum si multe altele, nu apar intotdeauna spontan. Ele se manifesta ca urmare a alegerilor pe care le facem in viata. Daca alegem sa ne simtim frustrati si sa ii invinovatim pe altii pentru asta, nu vom iesi niciodata din cercul vicios al furiei, nici nu ne vom asuma starea emotionala pe care o avem.

Noi suntem singurii responsabili de felul in care ne simtim. Nu este nicio problema in faptul ca ne frustram, de foarte multe ori frustrarea este inevitabila.

FRUSTAREA ESTE NORMALA, IN SCHIMB FURIA ESTE O ALEGERE !

Ica Secosan, psiholog