Cu toţii am auzit despre criza adolescenţei şi despre "crizele" adolescenţilor. A devenit proverbială dificultatea de a păstra deschisă comunicarea cu tinerii pe măsură ce trec prin adolescenţă. Fiecare părinte îşi face griji, mai ales despre alegerile pe care adolescenţii încep să le facă singuri, în afara familiei. Şi avertismentele cu privire la riscurile acestei etape de vârstă sunt prezente peste tot în jurul nostru. Cu toate acestea, cercetarea psihologică ne demonstrează că adolescenţii nu sunt persoane iraţionale, scăpate de sub control sau incapabile de a gândi şi acţiona logic, în interesul propriei stări de bine. Nu există cu adevărat o "criză" a adolescenţei. Dar există la această vârstă schimbări normale, importante şi destul de rapide cărora tânărul sau tânăra trebuie să le facă faţă. Schimbările hormonale ale pubertăţii sunt doar cele mai vizibile dintre acestea. În "culise", creierul adolescenţilor trece şi el printr-un proces accelerat de maturizare. Începând cu preadolescenţa şi adolescenţa timpurie (9-13 ani ) se iniţiază modificări de structură şi funcţionare cerebrală care ulterior vor remodela creierul tinerilor pe tot parcursul adolescenţei şi chiar şi la vârsta adultă tânără (20-30 de ani ) . La toate aceste schimbări biologice se adaugă schimbările din exterior, legate de rolurile sociale ale adolesenţilor. Aceştia nu mai sunt văzuţi de către societate nici ca nişte copiii, dar nici tocmai ca adulţi. Aşadar, adolescenţa este o etapă de dezvoltare umană foarte dinamică, în care provocările se înmulţesc atât pentru tineri cât şi pentru familiile şi profesorii lor. Adolescenţa este o etapă sensibilă, ceea ce înseamnă că tinerii sunt, pe de o parte mai vulnerabili în faţa unor riscuri, dar, pe de altă parte şi mai capabili de a-şi dezvolta şi îmbogăţii gândirea, viaţa emoţională şi morală, de a achiziţiona abilităţi şi competenţe noi în toate domeniile, de a recepta influenţe pozitive. Psihologul poate oferi sprijin suplimentar în confruntarea cu aceste provocări ale adolescenţei: dezvoltarea autonomiei în luarea de decizii relaţionarea cu părinţii şi profesorii din perspectiva noilor roluri sociale dezvoltarea accelerată a sexualităţii schimbările la nivelul imaginii de sine odată cu trecerea prin pubertate relaţionarea cu ceilalţi tineri în contextul unei tot mai mari independenţe coordonarea propriei gândiri abstracte dezvoltarea moralităţii şi a valorilor şi identităţii personale căutarea unor direcţii de carieră Psihologul poate fi de ajutor şi atunci când tinerii trebuie să facă faţă unori vulnerabilităţi şi riscuri accentuate în adolescenţă: risc crescut de a dezvolta probleme de depresie, anxietate / retragere socială accentuată tulburări de comportament legate de sfidarea autorităţii comportamente cu risc crescut pentru sănătate (de ex: consum accentuat de alcool şi/ sau tutun, consumul altor droguri, sex neprotejat sau nonconsensual ) tulburări de alimentaţie (de ex: bulimie, anorexie, mâncat compulsiv )