Transa hipnotica este o capacitate a psihicului uman si este experimentata si in afara cadrului hipnoterapiei, in viata cotidiana:

 

dimineata cand ne trezim (stare hipnopompica ) inainte sa adormim (stare hipnagogica ) cand citim cand participam la un spectacol de teatru sau la un festival cand vizionam un film cand ne imaginam ceva cand ne concentram atentia asupra unui lucru cand conducem masina pe o autostrada fara trafic intens cand ascultam muzica si in fiecare situatie in care uitam de timp, de spatiu si de oricare alta conditionare externa

In practica hipnoterapeutica, starea hipnotica este asociata cu starea de dinainte de a adormi (hipnagogica/de somnolenta ), când creierul nostru emite unde mai lente: alpha și theta /4-12 Hz.

 

Aceasta stare, in care esti in permanenta comunicare/colaborare cu hipnoterapeutul, este perceputa ca un vis in care stii ca visezi.

 

In cadrul transei hipnotice, ne folosim mai putin mintea constienta, care este logico-verbala si are o capacitate foarte limitata de prelucrare simultana a informatiilor si mai mult mintea inconstienta, care are o capacitate impresionanta si care ne elibereaza de limitarea rationalului si a constrangerilor logice.

 

Hipnoterapia utilizeaza aceasta capacitate a noastra de a intra in transa, pentru a facilita accesul la solutii si rezolvari mai creative, mai flexibile, neconditionate de logica si rationament.

 

<Sunt lucruri pe care le stiti, dar nu stiti ca le stiti> Milton Erickson

 

De ce anume depinde cand, cat, cand, cum intram in transa hipnotica?

 

Alaturi de procesele imaginative, expectaţiile, credinţa, disocierea, unul dintre criteriile prevalente al hipnotizabilitatii este cel al SUGESTIBILITATII.

 

Toţi oamenii sunt hipnotizabili?

 

Cercetarile arata ca 90% din subiecti pot atinge o transa uşoara, 70% o transa medie şi doar 10 pana la 20% intra într-o stare hipnotică profundă (de tip somnambulic ).

 

Gradul de sugestibilitate este evaluat inainte de initierea procesului de inductie hipnotica, pentru ca hipnoterapeutul sa poata decide care este tipul de inductie cel mai potrivit pentru fiecare persoana in parte:

 

testul miscarii bratului testul imposibilitatii ridicarii bratului testul oscilatiei corpului pendulul lui Chevreul levitatia bratului catalepsia pleoapelor

 

O alta conditie esentiala in hipnoterapie este RELAXAREA (in practica psihologica, relexarea este reprezentata prin atingerea unei stari emoționale în care o persoana se detensioneaza datorita absentei unei surse de excitare cum ar fi anxietatea, furia sau frica ).

 

Relaxarea este o tehnică psihoterapeutica fundamentată ştiinţific, care urmăreşte realizarea unei decontracţii musculare şi nervoase, având ca efect un repaus cât mai eficient, economisirea energiei fizice şi psihice, creşterea rezistenţei la stres a organismului şi diminuarea efectelor negative in cazul stresului deja instalat.

 

Alaturi de evaluarea gradului de sugestibilitate, hipnoterapeutul va ajuta persoana sa ajunga la starea de relaxare necesara inductiei hipnotice, stare esentiala pentru eficienta acesteia.