Pentru cei care aveți copii în adaptare la grădi, iată etapele prin care trece orice suflet şi minte, înainte de relaxarea completă. Nu toți trec în acelaşi ritm; alții le traversează rapid şi apoi iar se întorc la ele; unii le amestecă. Dar ele sunt acolo, şi timpul real de adaptare e de aprox. 6 luni.

Adaptarea nu s-a produs când a dispărut plânsul de despărțire. Ea continuă subtil şi cu multe procese intense interior, până în momentul în care tot organismul se relaxează, copilul devine expresiv, impetuos, cu voce şi rol în grup. Deci, răbdare multă şi înțelepciune!

Etapa 1: Testarea spațiului, cu dominantă anxioasă (teama de abandon ) sau, dimpotrivă, surescitată și extrem de interesată de nou; (aprox. 2 săptămâni ) Etapa 2: Conștientizarea și anticiparea despărțirii de familie, cu plâns la despărțire, refuz şi opoziționism; (aprox. 2 săptămâni )

Etapa 3: Declanșarea procesului de transfer emoțional și atașament către o educatoare; (aprox. 2-3 săptămâni )

Etapa 4: Anticiparea siguranței și a programului, cu încă perioade de anxietate și teamă de abandon; nesiguranță la despărțire, dar mai uşor deja să intre - încă manipulări acasă şi tergiversări; (aprox. 1 săptămână )

Etapa 5: Dezvoltarea jocului social și dobândirea treptată a rolurilor în grup (aprox. 6 săptămâni )

Etapa 6: Perioadă de regres, declanșată de oboseală, conștientizări, dificultăți naturale de relaționare (respingere, dominare, manipulare ) (1-2 săpămâni ) Etapa 7: Acomodarea sigură, cu relaxare, bucurie și siguranță, cu partener stabil de joacă și înțelegerea rutinelor, a regulilor etc. (după aprox. 3 -4 luni începe această perioadă, adică după încheierea etapelor 1-6 ). Episoadele de viroză respiratorie în primul an de grădi pot fi de 9-12 pe an. Şi acest lucru se încadrează la normalitate, dar nu şi la comoditate pentru părinți. Travaliul adaptării este primul pas în construirea sinelui dincolo de familie. Este unul dintre cele mai triumfătoare şi miraculoase fenomene în procesul de individuare a copilului. Unul care trebuie sărbătorit, chiar dacă nu e comod pentru părinți. De aceea, despărțirile cu milă şi asigurări insistente nu sunt cele mai bune. Părintele trebuie să exerseze starea de calm şi asertivitate oglindind şi validând emoția copilului.Sub nicio formă nu îmbrăcați haina sau rolul de "convingător". Pentru că e un rol slab, care îl împinge pe copil să intre în rol de victimă sau negociator războinic  - cu tantrum şi manifestări teatrale. Nu copilul ia decizia să intre în grădiniță. Ar fi foarte comod aşa pentru mami şi tati, dar e nerealist. Părintele e deja hotărât că a sosit etapa de ieşire din marsupiu. Cu blândețe, dar calm şi decizie, face ce e de făcut. Pentru că el e adultul.