In cautarea fericirii
Inapoi Autor: Ciprian Pripoae
"Alegerea este o iluzie creata de cei ce au puterea pentru cei fără."
Merovingianul - The Matrix
In cautarea fericirii
De la automatul din colt ori printr-un simplu click in fereastra "Finalizez comanda", 500 de milioane de jocuri video si-au intalnit anul trecut fericitii destinatarii.
Console, controlere, joy-stick-uri, dar si designeri ori testeri, sunt toate nodurile unei industrii de miliarde de dolari care si-a intins adanc radacinile in mintile noastre.
Dar ce anume hraneste aceasta retea ? Cu ce ne-a agatat batranul Tetris? Ce ne aduce inexorabil inapoi in FarmVille, NFS sau Call of Duty?
Lumea jocurilor video e un univers cu multe intrari. Semn de recunoastere intra-generational si linie de demarcatie inter-generationala "pasiunea" pentru jocurile video e considerata adesea un drog. Mediul virtual al jocului video ofera un spatiu de libertate ce-ti permite sa intri in contact cu dorintele tale, sa-ti etalezi valorile si judecatile personale, ce ne ofera negresit recompense. Asta face ca unii dintre noi sa intre in conflict cu cei dragi, sa se izoleze, sa nu mai acorde atentie decat JOCULUI. Spatiu de intersectie intre multiple planuri, e locul unde iti poti alege temporar identitatea. Ce am fost, ce ne-am dori sa fim, cum am dori sa fim vazuti de Celalalt. Ne contopim cu rolurile de agresor sau de victima, creatori de lumi, lideri ori eroi salvatori in spatiul virtual ce ne ofera, on sau offline, ocazia de a fii. FIFA, CS 1.6, GTA, NFS, Starcraft, sunt numele tot atator staţii de oprire a mintilor noastre pe un itinerariu privat. Spatiu intim unde totul e posibil si care ne scapa de (aproape ) orice constrangere. Un simplu SAVE, UNDO, RELOAD sau un cod descarcat te scapa de cauzalitatea rece si ireversibilitatea lumii reale. Eroarea isi pierde din caracterul definitiv si punitiv. Welcome to the Matrix!
Ce nevoi se ascund in spatele adesei invocate "plictiseli" si ne lasam ispititi, chiar si pentru 5 minute de magia jocurilor video? Este vreo satisfactie in ele ? Este mouse-ul un fel de tigara de care degetele nu se mai pot desparti - la fel cum facem cu mobilul ? Sa fie monitorul, aceea oglinda in care ne cautam febrili identitatea ? Ce ne tine legati, ca un cordon ombilical, de mintea artificiala ce gandeste (si ) pentru noi ? Fuga de singuratate sau dulcea nostalgie unei stari de nediferentiere in care inconstientul domnea? E solipsism? Nevoie de putere si control? Stima de sine? Sau poate lipsa criticii? Revolta? Nevoia de a descoperi ? De a ne re-descoperi? Speranta ca o putem lua oricand de la inceput?
Nu exista raspunsuri definitive, ci doar solutii personale ale unei nevoi constante de coerenta si echilibru. Copilul magic din fiecare dintre noi isi va cere mereu partea de visare. O data pe zi, de 2 ori pe saptamana, ciocane la usa adultului ce a devenit sau da buzna, cerand frumos sau strigand ca un nebun pentru un loc. Sub bratul bunicului ce spunea povestea lui Fat Frumos, in fata televizorului sau pe scaunul din fata monitorului, fiecare ne alegem modul de regresie pe care ni-l putem permite.
Asemenea reclamelor, jocurile video ne feresc de confruntarea cu realitatea corpului sau a mediului in care traim, functionand ca un scurcircuit in mintea noastra, ce ne linisteste.
De fiecare data cand ne asezam in fata calculatorului pentru 15 minute sau 10 ore devenim acel Neo blocat in statia de metrou. Jocurile video sunt utile atata vreme cat vor ramane o punte de legatura intre inconstient si constient, intre fantasma si realitate, un vehicul al dorintelor dezirabile.
Altfel riscam, asemenea personajului, sa ramanem blocati in acel spatiu "ciudat" o statie in care nu vine si nu opreste nici-un metrou. Riscam sa fim indivizii ce nu vor sa cunoasca pe nimeni care sa ii vada asa cum sunt.
Cu fiecare PLAY dat jocului fugim de conditionarile si cerintele pe care ni le impune familia si societatea si de care uneori ne-am saturat.
Cu fiecare PLAY alegem calea mai usoara,
Psiholog Ciprian Pripoae
Merovingianul - The Matrix
In cautarea fericirii
De la automatul din colt ori printr-un simplu click in fereastra "Finalizez comanda", 500 de milioane de jocuri video si-au intalnit anul trecut fericitii destinatarii.
Console, controlere, joy-stick-uri, dar si designeri ori testeri, sunt toate nodurile unei industrii de miliarde de dolari care si-a intins adanc radacinile in mintile noastre.
Dar ce anume hraneste aceasta retea ? Cu ce ne-a agatat batranul Tetris? Ce ne aduce inexorabil inapoi in FarmVille, NFS sau Call of Duty?
Lumea jocurilor video e un univers cu multe intrari. Semn de recunoastere intra-generational si linie de demarcatie inter-generationala "pasiunea" pentru jocurile video e considerata adesea un drog. Mediul virtual al jocului video ofera un spatiu de libertate ce-ti permite sa intri in contact cu dorintele tale, sa-ti etalezi valorile si judecatile personale, ce ne ofera negresit recompense. Asta face ca unii dintre noi sa intre in conflict cu cei dragi, sa se izoleze, sa nu mai acorde atentie decat JOCULUI. Spatiu de intersectie intre multiple planuri, e locul unde iti poti alege temporar identitatea. Ce am fost, ce ne-am dori sa fim, cum am dori sa fim vazuti de Celalalt. Ne contopim cu rolurile de agresor sau de victima, creatori de lumi, lideri ori eroi salvatori in spatiul virtual ce ne ofera, on sau offline, ocazia de a fii. FIFA, CS 1.6, GTA, NFS, Starcraft, sunt numele tot atator staţii de oprire a mintilor noastre pe un itinerariu privat. Spatiu intim unde totul e posibil si care ne scapa de (aproape ) orice constrangere. Un simplu SAVE, UNDO, RELOAD sau un cod descarcat te scapa de cauzalitatea rece si ireversibilitatea lumii reale. Eroarea isi pierde din caracterul definitiv si punitiv. Welcome to the Matrix!
Ce nevoi se ascund in spatele adesei invocate "plictiseli" si ne lasam ispititi, chiar si pentru 5 minute de magia jocurilor video? Este vreo satisfactie in ele ? Este mouse-ul un fel de tigara de care degetele nu se mai pot desparti - la fel cum facem cu mobilul ? Sa fie monitorul, aceea oglinda in care ne cautam febrili identitatea ? Ce ne tine legati, ca un cordon ombilical, de mintea artificiala ce gandeste (si ) pentru noi ? Fuga de singuratate sau dulcea nostalgie unei stari de nediferentiere in care inconstientul domnea? E solipsism? Nevoie de putere si control? Stima de sine? Sau poate lipsa criticii? Revolta? Nevoia de a descoperi ? De a ne re-descoperi? Speranta ca o putem lua oricand de la inceput?
Nu exista raspunsuri definitive, ci doar solutii personale ale unei nevoi constante de coerenta si echilibru. Copilul magic din fiecare dintre noi isi va cere mereu partea de visare. O data pe zi, de 2 ori pe saptamana, ciocane la usa adultului ce a devenit sau da buzna, cerand frumos sau strigand ca un nebun pentru un loc. Sub bratul bunicului ce spunea povestea lui Fat Frumos, in fata televizorului sau pe scaunul din fata monitorului, fiecare ne alegem modul de regresie pe care ni-l putem permite.
Asemenea reclamelor, jocurile video ne feresc de confruntarea cu realitatea corpului sau a mediului in care traim, functionand ca un scurcircuit in mintea noastra, ce ne linisteste.
De fiecare data cand ne asezam in fata calculatorului pentru 15 minute sau 10 ore devenim acel Neo blocat in statia de metrou. Jocurile video sunt utile atata vreme cat vor ramane o punte de legatura intre inconstient si constient, intre fantasma si realitate, un vehicul al dorintelor dezirabile.
Altfel riscam, asemenea personajului, sa ramanem blocati in acel spatiu "ciudat" o statie in care nu vine si nu opreste nici-un metrou. Riscam sa fim indivizii ce nu vor sa cunoasca pe nimeni care sa ii vada asa cum sunt.
Cu fiecare PLAY dat jocului fugim de conditionarile si cerintele pe care ni le impune familia si societatea si de care uneori ne-am saturat.
Cu fiecare PLAY alegem calea mai usoara,
Psiholog Ciprian Pripoae
Psiholog Ciprian Pripoae
Nosce te Ipsum
Recomandă acest cabinet
