În urmă cu doi ani, când am devenit mamă, m-am confruntat cu o serie de provocări. Unele dintre ele, au fost generate de întrebările sau replicile celor din jur, care fie mă înfuriau, fie mă blocau și nu mai știam ce să zic. O mamă se confruntă cu destule încercări, iar dacă vrem cu adevărat să îi fim alături, cred că e important să știm ce, când și cum să spunem, încât ea să se simtă cu adevărat sprijinită. Îmi doresc ca acest articol să fie de folos pentru oricine e interesat de binele mamei și al copilului.

"Ce faci cu pisica?" - întrebarea asta întotdeauna mi s-a părut lipsită de sens. Am o pisică sănătoasă, cu toate vaccinurile și deparazitările la zi, prietenoasă și discretă, care își petrece timpul mai mult dormind sau prin balcon. Atât timp cât nu ridică niciun fel de problemă pentru noi sau copil, nu văd de ce să renunț la ea, așa cum mi s-a spus de multe ori. Nu numai că un animal de companie sănătos și prietenos nu e dăunător, dar el este chiar benefic pentru sănătatea fizică și emoțională a oamenilor (sunt destule studii și articole pe această temă pentru cei interesați ). În plus, pentru fiica mea, prezența Negruței este o bună ocazie de a o învăța toleranța, compasiunea și responsabilitatea față de alte ființe. Da, responsabilitatea, pentru că ea uneori îi pune mâncare atunci când vede că i s-a golit castronelul.

"Ai lapte?" - de departe cea mai urâtă și mai jignitoare întrebare pe care am primit-o încă din primele zile de maternitate. Cum să vă zic, noi femeile când devenim mame, rămânem tot ființe umane demne de respect. Faptul că se declanșează lactația pentru a putea susține noua viață, nu ne transformă în animale care să fie exploatate pentru lapte, ouă, carne, piele sau lână. Dacă ești cu adevărat preocupat (ă ) de alimentația bebelușului, poți adresa discret și politicos - așa cum fac pediatrii - una din întrebările: Cu ce hrănești bebelușul? Copilul este alăptat sau hrănit cu lapte praf? Altfel, să nu te mire dacă ți se va răspunde: Da, am o sticlă plină cu lapte în frigider.

"Cu ocazia asta, te-ai mai îngrășat și tu că erai cam..." - cunoștința care a făcut această remarcă nu și-a mai dus ideea la bun sfârșit și bine a făcut. Având în vedere că aveam cel puțin 6 luni de nopți cu somn insuficient, primul răspuns care mi-a venit în minte a fost unul nu prea plăcut. Norocul ei că bunul simț, pregătirea de psiholog non-judicativ și toleranța au fost mai puternice decât primul impuls, așa că am schimbat subiectul discuției.

"Cred că acum ai foarte mult timp liber!" - Da, ne-ați prins. Noi, mamele, mai ales cele care ne ocupăm preponderent singure de copil, avem tot timpul din lume. Nu știu cum să vă zic, dar la noi cumpărăturile se fac singure, frigiderul e mereu plin de mâncare, iar ca să facem curățenie e suficient să pocnim din degete. Copilul se spală, se schimbă, se hrănește și adoarme singur, iar noi putem să plecăm oricând din casă, cu mâinile în buzunare și fluierând. Realitatea este că rolul de mamă îți acaparează foarte mult din viață și în primele luni până chiar spre primul an, te acaparează și pe tine cu totul, așa că nu prea se mai pune problema de timp liber. Dacă vrei să fii cu adevărat de ajutor, poți întreba ce responsabilități ai putea prelua tu, încât mămica să aibă mai mult timp pentru ea și sufletul ei.

"Nu poate fi chiar așa de greu cum spui. La țară femeile nasc singure pe câmp și apoi se întorc imediat la prășit." - Da, deși trăim în secolul 21, încă mai sunt oameni cu mentalite de ev mediu întunecat. Pe lângă faptul că mi se pare o barbarie și o cruzime să spui asta, realitatea chiar e cu totul alta. Nu, femeile nu mai nasc singure pe câmp și nu, nu se întorc imediat la prășit, că doar nu sunt Robocop. În mediul rural, femeile au chiar o rețea de suport mult mai largă decât femeile de la oraș. La sat, mama, stă în apropiere de familia ei de origine și de alte rude care se implică activ în creșterea și îngrijirea copilului. La oraș, stăm departe de părinți și frați, aceștia au propriile locuri de muncă și de multe ori suntem nevoite să apelăm la bone dacă vrem un pic de ajutor. Doar că nici bonele astea care chiar știu să fie iubitoare, grijulii și răbdătoare cu bebelușii nu se găsesc chiar așa ușor.

"Când doarme fata, tu poți să: dormi, mănânci, faci curat, faci de mâncare, faci un duș sau să lucrezi pentru serviciu." - Ca să faci toate astea în timp ce un bebeluș doarme, ar trebui ca somnul lui să fie de vreo 10 continuu, ceea ce nu e deloc sănătos pentru că el trebuie alimentat la fiecare 3 ore. Replica asta vine de obicei de la oameni care au impresia că e foarte ușor și deloc solicitant sau obositor să ai grijă de un bebeluș și că de fapt ai la dispoziție foarte mult timp liber. O primești și de la oameni care vor să se eschiveze de la orice responsabilitate față de copil sau care încearcă să îți dea de înțeles că nu e cazul să le ceri lor ajutorul. Cel mai indicat pentru o mamă este să se odihnească odată cu copilul. Asta nu înseamnă neapărat să doarmă, dacă nu simte nevoia. Odihna poate fi și activă, ceea ce înseamnă că ne putem relaxa și încărca bateriile și făcând ceva plăcut.

"Ce e mai greu a trecut." - Ei, bine, ce era mai greu nu trecuse pentru că la vremea respectivă fetița avea 2 luni, regurgita, avea colici și o bacterie la stomac pentru care i se administra tratament cu antibiotic. Lua puțin în greutate și mă ținea trează noaptea. (Nu, nu, pisica nu era responsabilă pentru asta. Vorbesc serios, chiar ăsta a fost răspunsul medicilor. )

Când ai un bebeluș de câteva luni, greul nu trece cu una cu două, dar poate fi mai ușor de gestionat și tolerat dacă ai alături pe cineva care să te ajute, care să te susțină când simți că ești la capătul puterilor, care să îți zică vorbe vindecătoare.

Dragi tătici, bunici, unchi, mătuși sau prieteni, dacă vreți să fiți alături de o mămică, întrebați-o mai degrabă cum se simte, cum e pentru ea rolul de mamă, cum s-a schimbat viața ei acum? Fiți pregătiți să primiți, să ascultați și să validați ce vă spune mama, pentru că e realitatea cu care ea se confruntă în fiecare zi și ea știe cel mai bine. Dacă nu sunteți pregătiți sau aveți tendința să îi impuneți propria părere, mai bine nu întrebați pentru că faceți mai rău. Întrebați-o cu ce o puteți ajuta? Poate are nevoie de cumpărături, poate are nevoie să îi gătiți sau să dați cu aspiratorul. Poate are nevoie să stați o oră sau două cu copilul, timp în care ea își încarcă bateriile. Și nu uitați să o îmbrățișați, pentru că are mare nevoie. Toată lumea vrea să țină în brațe bebelușul, dar cine o ține în brațe pe mamă? Din cursul Lamaze, cel mai mult m-a ajutat o idee: când se naște un copil, cea mai importantă persoană devine mama. De ce? Pentru că dacă mama e bine, îi va fi ușor să îngrijească copilul. Dar dacă mama nu este bine, și copilul va avea de suferit, el fiind puternic dependent și atașat de ea. Așa că aveți grijă de mămicile din viața voastră, tratați-le cu iubire și respect, iar ele vor oferi înapoi de 10 ori mai multă iubire.