În cercetarile din domeniul psihologiei ale ultimelor doua-trei decenii s-a pus accentul pe intelegerea mecanismelor si a rolului inteligentei emotionale in calitatea vietii individului. În mod caracteristic, inteligenta emotionala exprima nivelul la care au ajuns sa fie dezvoltate abilitatile sociale si caracteriale ale unei persoane. Cu alte cuvinte, felul in care cineva se percepe pe sine, reuseste sa controleze si sa-si exprime propriile nevoi in raport cu mediul exterior format din persoane si conjuncturi de viata, se simte motivata pentru actiune si cultiva relatii de diverse calitati cu alti oameni da masura nivelului sau de inteligenta emotionala.

Cultural, societatea romaneasca este una in care nu se prea incurajeaza exprimarea emotionala, nici la nivel de expresie/ manifestare, cu atit mai putin de educatie privind afectivitatea. Într-un sens oarecum didactic, este bine de stiut ca, fundamental, complexul nostru sistem afectiv este expresia variatiilor a cinci emotii fundamentale: frica (teama ), bucuria, tristetea, dezgustul si furia (mînia ) . Emotiile sînt, asadar stari afective subiective care ne fac sa ne simtim, de exemplu, fericiti, atunci cînd ni se intimpla ceva bun sau placut. În acelasi timp, emotiile sînt si raspunsuri biologice, de vreme ce corpul nostru intra într-o „stare de activare” de o maniera speciala, diferita de starea activa în absenta emotiei: se accelereaza ritmurile respirator si cel cardiac si apar tensiuni în musculatura. Nu în ultimul rînd, emotiile sînt si fenomene sociale pentru ca ele determina aparitia expresiilor faciale si corporale caracteristice, cu semnificatii recunoscute ca atare de toti membrii unei comunitati.

Emotiile guverneaza întreaga evolutie performantiala a omului, permitîndu-i sa devina un adult capabil de a-si asigura fericirea. Însa, daca dezvoltarea nu urmeaza traiectoria corecta personalitatii sale, tot emotiile sint acelea care pot duce la probleme de ordin personal si social. În plus, vremurile pe care le traim ne solicita sa facem fata unor provocari emotionale pe care Natura nu le-a anticipat, iar acest lucru creeaza, deseori, în minea si sufletul nostru conflicte.

De aceea, indiferent de forma în care se manifesta, toate emotiile sînt bune, din moment ce lor le datoram reactiile noastre fizice! Comportamentele sînt, în fond, dictate de emotii ca rezultate ale diverselor reactii biochimce produse în creier. De exemplu, frica ne ajuta sa ne protejam împotriva durerii si ne semnaleaza pericolul, în timp ce furia ne pregateste pentru depasirea obstacolelor si ne da impulsuri pentru a ne atinge obiectivele, bucuria ne indica starea de bine, tristetea ne semnaleaza blocajul sau neputinta, iar dezgustul are rolul de a ne avertiza asupra pericolului ca sîntem expusi la substante potential toxice, fie ele alimente sau mirosuri din mediu.

Vestea buna despre inteligenta emotionala este ca poate fi educata la orice virsta, fiind o abilitate ce tine de dorinta fireasca a omului de a evolua atit ca fiinta constienta de sine, cit si ca individ aflat inevitabil in relatie cu semenii sai. Caci, daca pina de curind accentul in educatie s-a pus pe dezvoltarea proceselor mentale, in realitate ambele sint egale ca importanta, emotionalitatea bine gestionata - nicidecum inhibata, cum se intimpla sa se reactioneze in marea majoritate a situatiilor afective - si armonizata cu abilitatile si aptitudinile specifice fiecarei persoane conduce, finalmente, catre o constanta stare generala de bine.

Vorbind despre educatia emotionala, nu pot sa nu amintesc faptul ca baietii primesc o instruire care îi defavorizeaza grav în raport cu fetele. Multor barbati le-a fost insuflata de la începuturi, prin expresii de felul „barbatii nu plîng”, ideea sa deghizeze si sa ascunda sentimentele resimtite cu un anumit prilej care-i tulbura afectiv. Consecinta acestui tip represiv de educatie: pentru foarte multi barbati este extrem de greu sa înteleaga si sa vorbeasca despre sentimente cu sotiile lor, cu parteneri sau cu prieteni. Însa, daca vorbim despre gestionarea mîniei, lucrurile stau tocmai pe dos: baietilor le este permisa exprimarea directa, necenzurata, în timp ce fetelor nu. Paradoxal, acest lucru are un impact major tot asupra barbatilor, cîta vreme femeile învata modalitati mai subtile prin care sa-si manifeste aceste sentimente asa-zis ‚negative’, confuzie care ajunge sa alimenteaze în mod artificial prejudecatile legate de cum, ce si de ce simte barbatul diferit fata de femeie!

O persoana, indiferent ca este barbat sau femeie, cu un nivel inalt de inteligenta emotionala este capabila sa gestioneze eficient stressul chiar în contextele de viata intensa care predispun la iritabilitate si suparare. Ea stie sa identifice la timp aceste sentimente si cum sa le controleze. În aspectele sociale, este capabila sa-si faca si sa pastreze relatii apropiate, sa depaseasca situatiile noi neplacute – cum ar fi schimbarea locului de munca, separarea sau divortul, moartea unei rude apropiate sau a animalului preferat, schimbarea scolii – in cazul copiilor, a locuintei, a prietenilor, etc. – precum si cum sa faca fata de neîmpiedicat problemelor de maturizare biologica. Întelegerea a ceea ce se întîmpla in acel moment este vitala pentru achizitia propriului control emotional, indiferent ca vorbim de copii sau adulti, precum si pentru a sti cum sa-i asculti si sa-i înteleagi pe ceilalti.

A deveni mai inteligent emotional presupune, asadar, acceptarea ideii ca orice experienta noua implica o reactie emotionala, o traire ce trebuie inteleasa ca avertizor in contextul aparitiei sale si care, inevitabil, se va manifesta printr-un comportament. Cît de adaptata este reactia la situatia data reflecta, de buna seama, masura stradaniei fiecaruia dintre noi de a face tot ce ne sta in putinta pentru ne întelege ca fiinte vii, complexe si profund afective.

Psiholog Lorena Licuta

Cabinet consiliere si psihoterapie PsiLudens

www.psiludens.ro

0741.462.999