Dependenţa de alcool se referă la o stare în care apare un sindrom de perturbare mintală sau somatică la întreruperea drogului.
Este recomandat termenul: sindrom de dependenţă de alcool pentru a descrie un grup de simptome ce apar la unele persoane atunci când încetează să mai bea.
În cadrul sindromului dependenţei de alcool există şapte elemente esenţiale:
1. Sentimentul de a fi constrâns la băutură. Băutorul dependent ştie că, dacă va începe să bea, nu este sigur că se va putea opri. Dacă încearcă să renunţe la alcool, dorinţa pe care o resimte este foarte puternică.
2. Un mod stereotip de a bea. În timp ce la băutorul obişnuit cantitatea consumată variază de la o zi la alta, persoana dependentă bea la intervale regulate pentru a combate sau evita simptomele de întrerupere.
3. Întâietatea băuturii asupra altor activităţi. Pentru băutorul dependent alcoolul are prioritate faţă de orice altceva, inclusiv sănătatea, familia, casa, cariera şi viaţa socială.
4. Modificarea toleranţei la alcool. Băutorul dependent este relativ neafectat de nivele sanguine de alcool care pe un băutor obişnuit l-ar face incapabil de orice activitate. Din moment ce "ţine la băutură", el poate să-şi spună că alcoolul nu este o problemă pentru el. Este un fals, deoarece creşterea toleranţei este un semn important al creşterii dependenţei. În stadiile tardive ale dependenţei, toleranţa se prăbuşeşte şi băutorul dependent este incapacitat numai după câteva pahare.
5. Simptome de întrerupere repetate. Simptomele de întrerupere apar la persoane care au băut mult, ani de zile, şi care menţin o ingestie crescută de alcool timp de mai multe săptămâni în şir. Simptomele apar după o prăbuşire a concentraţiei sanguine. Momentul caracteristic este la trezire, după o scădere a concentraţiei în timpul somnului. Trăsătura cea mai comună - şi prima care apare - este tremorul acut ce afectează mâinile, picioarele şi trunchiul. Celui afectat îi poate fi cu neputinţă să stea liniştit, să ţină bine un pahar, sau să-şi încheie nasturii. El este, de asemenea, agitat, se sperie cu uşurinţă şi se teme să se întâlnească cu cineva sau să traverseze strada. Greaţa eforturile de a voma şi transpiraţiile sunt frecvente. Dacă se administrează alcool, aceste simptome se remit repede; dacă nu, pot persista câteva zile. Pe măsură ce întreruperea progresează, pot apărea iluzii şi halucinaţii, de obicei de scurtă durată. Forma obiectelor apare distorsionată, sau umbrele par să se mişte; pot fi auzite voci neorganizate, ţipând, sau crâmpeie muzicale.
6. Liniştea prin băutură. Deoarece se pot preveni simptomele de întrerupere doar prin continuarea ingestiei, mulţi băutori dependenţi beau ceva la trezire. În multe zone, băutul dis de dimineaţă pune diagnosticul de dependenţă. Pe măsură ce creşte nevoia de prevenire, pe timpul zilei, a simptomelor de întrerupere, băutorul începe, în mod caracteristic, să ţină secretă cantitatea de băutură pe care o consumă, să ascundă sticlele, sau să le poarte cu el în buzunar. El poate bea în mod regulat băuturi ieftine sau ordinare, pentru a obţine maximum de alcool cu cât mai puţini bani.
7. Revenirea după abstinenţă. O persoană cu dependenţă severă, care începe să bea din nou după o perioadă de abstinenţă, este probabil să recadă repede şi total, revenind în câteva zile la vechiul obicei.
Consumul excesiv de alcool poate induce afecţiuni somatice în mai multe moduri. În primul rând, el poate exercita un efect toxic direct asupra anumitor ţesuturi, mai ales asupra creierului şi ficatului. În al doilea rând, el se însoţeşte adesea de alimentaţie insuficientă ce poate duce la deficit proteic sau de vitamine din grupul B. În al treilea rând, alcoolul creşte riscul accidentelor, în special al traumatismelor cranio - cerebrale. În al patrulea rând, el se însoţeşte de o neglijenţă generală ce poate duce la creşterea susceptibilităţii la infecţii.
Tulburările psihice pot fi împărţite în patru grupe: intoxicaţiile, fenomenele de întrerupere, tulburările toxice sau nutriţionale şi tulburările psihice asociate.
Intoxicaţiile. În trecut schimbările subite de comportament se numeau beţie patologică, iar descrierile puneau accentul pe natura explozivă a acceselor agresive. Golurile de memorie sau amnezia de scurtă durată sunt raportate adesea după consumul de cantităţi mari de alcool. La început sunt uitate evenimentele din noaptea precedentă, chiar dacă la momentul respectiv, conştienţa era păstrată. Astfel de goluri de memorie pot apărea după un singur episod de consum exagerat, la persoanele care nu sunt dependente de alcool; dacă fenomenul se repetă cu regularitate, el indică un consum excesiv habitual. Dacă persoana continuă să bea mult, golurile de memorie devin mai severe, cuprinzând părţi ale zilei sau chiar zile întregi.
Fenomenele de întrerupere. Cel mai sever sindrom care apare aici este cel de delirum tremens. Acesta apare la persoane al căror istoric de consum excesiv se întinde pe mai mulţi ani. Tabloul, dramatic şi cu modificări rapide, constă în activitate mintală haotică, dezorientare în timp şi spaţiu şi o slăbire a memoriei datelor recente. Tulburările de percepţie includ interpretări false ale stimulilor senzoriali şi halucinaţii vii, de obicei vizuale, dar uneori şi în alte arii senzoriale. Agitaţia este severă, pacientul nu poate să stea locului, ţipă, iar frica sa este evidentă. Insomnia este prelungită. Tremorul mâinilor este intens, asociat uneori cu mişcări de ridicare a unor obiecte imaginare. Tulburările vegetative includ transpiraţiile, febra, tahicardia, creşterea tensiunii arteriale.
Tulburările psihice asociate
Deteriorarea personalităţii. Pe măsură ce este mai preocupat de procurarea alcoolului, pacientul devine tot mai egocentric, nu mai are consideraţie faţă de ceilalţi, iar standardele sale comportamentale intră în declin. Responsabilităţile în familie şi în muncă sunt ocolite, iar în comportament pot apărea necinstea şi minciuna.
Tulburările afective. Relaţia dintre consumul de alcool şi dispoziţie este complexă. Pe de o parte, unii pacienţi depresivi beau în exces, în încercarea de a căpăta o dispoziţie mai bună; pe de altă parte, excesul de băutură poate induce depresie sau anxietate persistentă.
Comportamentul suicidar. Ratele suicidului la alcoolici sunt mai mari decât la ne-alcoolici de aceeaşi vârstă
Scăderea funcţiei sexuale. Disfuncţia erectilă şi ejacularea întârziată sunt frecvente. La aceste dificultăţi se poate adăuga răcirea relaţiilor dintre soţi, cauzată de alcool, sau repulsia pe care soţia o resimte în relaţia cu un partener în stare de ebrietate.
Gelozia patologică. Posibil ca rezultat al disfuncţiei sexuale, persoanele care beau excesiv pot dezvolta ideea delirantă că partenerul (a ) este infidel (a ) . Deşi este o complicaţie care suscită mult interes, gelozia patologică se întâlneşte mai rar decât atitudinea suspicioasă nedelirantă faţă de soţ/soţie.
Halucinoza alcoolică. Aceasta se caracterizează prin halucinaţii auditive, de obicei voci pronunţând insulte sau ameninţări, pe fondul unei conştiinţe lucide. Aceste experienţe sunt de obicei chinuitoare pentru pacient, care devine anxios şi agitat.
Efectele sociale
Consumul excesiv de alcool poate duce la perturbări sociale profunde, mai ales în familie.
Tensiunea în cuplu şi familie este efectiv inevitabilă. La marii băutori rata divorţurilor este înaltă; soţiile unor astfel de bărbaţi devin cu uşurinţă anxioase, deprimate şi izolate social; "soţiile bătute" au adesea soţi mari băutori; iar unele femei internate pentru tentativă de suicid prin otrăvire spun că vinovat este soţul care bea excesiv. Atmosfera din casă este adesea nocivă pentru copii, deoarece certurile, violenţa şi starea de ebrietate a unuia din părinţi constituie un model comportamental şubred. Copiii de mari băutori sunt supuşi riscului de a dezvolta tulburări emoţionale sau comportamentale şi de a avea rezultate şcolare slabe.
Excesul de băutură se asociază de asemenea cu infracţiunea, mai ales cu delicte minore, precum micile furturi, dar şi cu escrocherii, agresiuni sexuale şi acte penale grave, inclusiv omoruri.
Cauzele consumului şi dependenţei de alcool
Factorii genetici. Unii băutori excesivi au în anamneza familială antecedente de consum excesiv de alcool şi prin comparaţie cu băutorii excesivi care nu au astfel de antecedente, ajung la dependenţă mai repede şi într-o formă mai severă.
Factorii de învăţare. La copii există tendinţa imitării modului de a bea al părinţilor, precum şi tendinţa ca, la o vârstă timpurie, băieţii să fie încurajaţi să bea mai mult decât fetele. Cu toate acestea, persoanele abstinente ai căror părinţi au băut excesiv nu reprezintă un fapt neobişnuit. S-a sugerat că procesele de învăţare ar putea contribui într-un mod specific la dezvoltarea dependenţei de alcool, prin experienţa repetată a simptomelor de întrerupere.
Factorii de personalitate. S-au făcut puţine progrese în identificarea factorilor de personalitate ce contribuie la dependenţa de alcool. În practica clinică se constată frecvent că problemele legate de alcool se asociază cu anxietatea cronică, cu un sentiment general de inferioritate şi cu tendinţa la o îngăduinţă prea mare faţă de sine. Totuşi multe persoane cu astfel de trăsături de personalitate nu recurg la consumul excesiv de alcool. Se pare că importanţa personalităţii, dacă există, constă în creşterea vulnerabilităţii la ceilalţi factori cauzali.
Tulburările psihice. Deşi nu reprezintă o cauză frecventă a consumului problemă, tulburările psihice trebuie întotdeauna avute în vedere, deoarece pot fi tratabile. Unii pacienţi cu tulburări depresive ajung să bea socotind în mod eronat că alcoolul le va îmbunătăţi dispoziţia. Cei cu stări de anxietate, inclusiv cu fobii sociale, sunt de asemenea supuşi riscului.
Tratamentul psihologic
Terapia de grup. Aceasta este, probabil, tratamentul cel mai larg folosit pentru băutorii problemă. Scopul este de a-i face pe pacienţi să-şi observe propriile probleme oglindite în alţii şi să găsească modalităţi mai eficiente de a le rezolva. Ei câştigă încredere pe măsură ce membrii grupului se străduiesc împreună să-şi reorganizeze viaţa fără alcool.
Terapia de susţinere. Dacă nu există disponibilităţi pentru terapia de grup, sau dacă pacientul nu o acceptă, un psiholog poate oferi sprijin psihologic individual. Scopul este de a-l ajuta pe pacient să facă faţă problemelor din viaţa cotidiană fără a apela la băutură în exces.