Tulburarea de Spectru Autist (TSA ) reprezintă un set de condiții neurodevelopmentale caracterizate prin provocări persistente în comunicarea și interacțiunea socială, alături de tipare restrictive și repetitive de comportament, interese sau activități. Fiecare persoană cu TSA este unică, iar abordarea evaluării și consilierii trebuie să fie la fel de individualizată.

Evaluarea persoanelor cu TSA e un proces complex, multidisciplinar, care depășește o simplă "diagnoză". Scopul este crearea un profil detaliat al punctelor forte și al provocărilor fiecărei persoane, esențial pentru un plan de intervenție eficient.

Componente cheie ale unei evaluări complete:

anamneză detaliată  prin colectarea informațiilor despre istoricul de dezvoltare, medical și familial, discutarea aprofundată cu părinții sau îngrijitorii despre primele semne observate, evoluția comunicării, a interacțiunilor sociale și a comportamentelor repetitive.evaluarea comportamentală prin observarea persoanei în diverse contexte (în timpul jocului liber, în interacțiuni structurate, în timpul sarcinilor de învățare )și urmărirea anumitor aspecte precum contactul vizual, inițierea și răspunsul la interacțiuni sociale, utilizarea limbajului non-verbal, tiparele repetitive.evaluarea dezvoltării cognitive, verbale și evaluarea limbajului.

 

Importanța profilului individual: O evaluare completă nu se oprește la un diagnostic, ci oferă o hartă a nevoilor și resurselor, ghidând intervenția personalizată. Este bine de știut că nu există o rețetă general valabilă pentru succes. Succesul se obține prin tehnica pașilor mici, prin consecvență și continuitate. Succesul în acest context reprezintă formarea unor abilități pentru persoana cu tuburare din spectrul autist  să devină funcțională în context social.

Consiliere parentală: Părinții joacă un rol central în intervenție. Consilierea îi ajută să înțeleagă TSA, să aplice strategii de management comportamental, să gestioneze stresul și să sprijine dezvoltarea copilului în mediul familial.

Semnele timpurii pot apărea încă din primii ani de viață, uneori chiar înainte de 18 luni dar de cele mai multe ori devin mai evidente în jurul vârstei de 2-3 ani. Este crucial să fii atent (ă ) la anumite "semnale de alarmă":

La bebeluși și copiii mici (sub 2 ani ):

Lipsa contactului vizual sau contact vizual limitat.Nu răspunde la nume până la 9-12 luni.Nu zâmbește larg sau nu are alte expresii faciale calde, de interacțiune până la 6 luni.Nu face gesturi (cum ar fi arătatul cu degetul sau făcutul cu mâna "pa-pa" ) până la 12 luni.Nu începe să bolborosească (lalalizări ) până la 12 luni.Nu spune cuvinte unice până la 16 luni.Nu formează propoziții de două cuvinte (fără a imita ) până la 24 de luni.Pierderea oricăror abilități de vorbire, bolboroseală sau abilități sociale deja dobândite.Lipsa jocului de "prefăcătorie" sau "ca și cum" (ex: nu se preface că hrănește o păpușă ).Nu împărtășește bucuria sau interesul (ex: nu-ți arată un obiect preferat ).

 

La copiii preșcolari și școlari (după 2-3 ani ):

Dificultăți persistente în a interacționa cu alți copii sau în a-și face prieteni.Dificultăți în a înțelege sentimentele altor persoane sau în a-și exprima propriile emoții adecvat.Preocupări intense, neobișnuite, pentru anumite subiecte sau obiecte.Atașament neobișnuit de puternic față de rutine sau ritualuri, cu supărare intensă la schimbări.Mișcări repetitive ale corpului (stereotipii ) care persistă.Reacții neobișnuite la sunete, lumini, texturi, mirosuri (ex: acoperirea urechilor la sunete normale, mirosirea insistentă a obiectelor ).Dificultăți în a menține o conversație bidirecțională.

 

Ce ar trebui să faci dacă ai îngrijorări?

 Dacă observi unul sau mai multe dintre aceste semne sau ai orice îngrijorare legată de dezvoltarea copilului tău, primul pas este să discuți cu medicul pediatru. El poate face o primă evaluare și, dacă este necesar, te va îndruma către specialiști pentru o evaluare mai amănunțită.

Procesul de diagnosticare implică de obicei o echipă multidisciplinară care poate include: un psiholog clinician*, un medic psihiatru pediatru, un logoped, un kinetoterapeut.

Nu uita: cu cât un diagnostic este pus mai devreme și intervenția începe mai repede, cu atât șansele de progres semnificativ sunt mai mari. Nu ezita să ceri părerea unui specialist dacă ai suspiciuni!

 

 

* Este oportun să vă asigurați că psihologul căruia urmează să vă adresați posedă competențele necesare pentru o intervenție psihologică adresată persoanelor diagnosticate cu tulburări din spectrul autist și este înregistrat în REGISTRUL TSA conform HOTĂRÂRii Comitetului Director al CPR nr. 61 din 7 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1159 din 74 decembrie 2021. Aceste informații sunt accesibile pe site-ul Colegiului Psihologilor din România și anume copsi.ro - Registre .