Sistemul nostru nervos are doua parti, de o parte avem sistemul nervos parasimpatic, care raspunde de crestere, vindecare si intretinere si cuprinde cea mai mare parte a automatismelor, iar cealalta parte este sistemul nervos simpatic, pe care l-am putea numi sistemul "lupta sau fugi".

El este alarma de incendiu meninta sa ne salveze vietile la un moment dat. Cand ajungem in zona "lupta sau fugi", multe lucruri se pot intampla. Circulatia sangvina se schimba complet. Nu mai ajunge la stomac pentru digestie si nici nu iriga lobii frontali pentru stimularea gandirii creatoare. Nu mai ajunge nici la ficat sau rinichi. Sangele se duce masiv catre muschi, pentru ca organismul gandeste ca trebuie sa lupte sau sa alerge mai tare decat ceea ce ne amentinta viata. Asa ca nu este nevoie sa ne digeram mancarea din intestin, sa ne curatam ficatul de toxine, sa ne echilibram electrolitii din rinichi, sau sa avem gandire creatoare pentru ca, daca nu supravietuim in urmatoarele cateva minute, restul chiar nu mai conteaza, toatea acestea se intampla automat.

Desi menite sa ne salveze viata, daca se mentin timp indelungat printr-un stres continuu, aceste schimbari ajung sa dauneze organelor, afectand, in special si in mod direct, sistemul imunitar. Aceasta se intampla la nivel de organe, dar haideti sa vedem ce se intampla la nivel celular.

In marina militara, cand o nava este atacata, tot ceea ce inseamna intretinere, reparatii si orice alta activitate normala inceteaza. Chiar si cand echipajul trebuie sa doarma sau sa manance, posturile de lupta trebuie asigurate de personal. Cand alarma de incendiu sau comanda "lupta sau fugi" se declanseaza, celulele noastre isi inceteaza cresterea, vindecarea si intretinerea normala.

De ce se intampla acest lucru ? Alarma de incendiu se declanseaza doar in caz de urgenta, iar acele activitati obisnuite, pot astepta cateva minute, cat fugim sau luptam sa ne salvam viata. Celulele se inchid efectiv, asa cum isi inchide nava hublourile in timpul atacului. Nimic nu intra, nimic nu iese. Nici o nava de intretinere nu va veni langa nava de lupta pentru a o alimnta cu hrana sau pentru a lua gunoiul. In mod similar, celulele noastre nu primesc hrana, oxigen, minerale, acizi grasi esentiali, etc si nici nu pot scapa de deseuri si toxine cat timp se afla sub stres. Totul se opreste, cu exceptia celor necesare supravietuirii. In acest fel, in celula se creeaza un mediu care este toxic si nu permite crestere sau reparatii.

Cercetatorii de la Universitatea Stanford au constatat ca acele celule care erau relaxate, deschise, in crestere, si functionau in modul vindecare, erau practic, imune la boala - veste buna ! De ce ? Pentru ca, corpul uman a fost proiectat cu un sistem propriu de a se autovindeca, dar, datorita stresului, acest sistem de autovindecare se blocheaza si daca aceasta situatie se continua pe termen lung, este doar o chestiune de timp pana cand starea de sanatate este afectata, si cedeaza acel organ care este cel mai slab din organism, sistemul imunitar nemaifiind activ si capabil de a se lupta cu acea afectiune.

Dr. Doris Rapp, specialista in alergologie a elaborat o teorie pe care a denumit-o "paharul cu stres", conform careia toti avem un recipient intern, care reprezinta cantitatea de stres pe care o putem suporta inainte de a claca. Cata vreme paharul nu este plin, mai putem face fata unor noi agenti de stres chiar cu succes, asa incat sa nu ne afecteze. Cand paharul se umple si da pe dinafara, inseamna ca veriga cea mai slaba a cedat.
In momentul in care se da alarma, de la creier pleaca un semnal direct spre sistemul imunitar, trecand prin celulele care sunt conectate nemijlocit la terminatiile nervoase, denumite dendrite. Aceste dentrite sunt celule imunitare. Neurologii sustin ca fac parte din domeniul sistemului nervos pentru ca sunt emitatori nervosi, aceasi pe care ii utilizeaza celulele nervoase. De aceea, acum, sunt denumite "celule neuro imunitare", dat fiind ca amblele acceptii sunt adevarate. Ele apartin sistemului nervos si fac legatura directa cu sitemul imunitar, transmitand mai departe mesajul: "inchide" si "opreste".

De ce ar trimite creierul un asemnenea mesaj sistemului imunitar ? Sa ne gandim putin care este rostul sistemului nervos simpatic, este acela de a ne salva viata. Dar al sistemului imunitar ? El lupta cu bacteriile, virusurile, micozele, repara si distruge celule anormale (canceroase ) .

Sistemul imunitar utilizeaza cantitati uriase de energie. Sa nu uitam insa, ca daca suntem stresati, avem nevoie de intreaga energie si de toate resursele de care dispunem pentru un singur scop, in urmatoarele cateva minute, si aume sa ne salvam viata ! De aceea, tot ceea ce nu este vital in urmatoarele cateva minute este oprit. Nu este nici o problema daca sistemul nostru imunitar nu are de infruntat bacterii sau micoze in urmatoarele cinci minute, si nu este nici o problema nici daca mancarea nu este digerata, in alte cinci minute. Problema este astazi ca traim intr-o stare continua de agitatie si stres, adica starea: "lupta sau fugi".

Cum se manifesta stresul in organism ? O face prin ceea ce numim boala sau simtome. De ce sunt atat de multe simptome diferite sau boli daca exista o singura cauza ? Raspunsul este simplu: pentru ca a cedat cea mai slaba veriga din organism. Poate fi vorba de o predispozitie genetica ori de efectul unei toxine care a intrat in organism printr-o rana avuta candva.

Sa parcurgem procesul pas cu pas. Sa spunem ca aveti o probema care a fost diagnostica ca reflux gastro - esofagian. Sunteti stresat, iar stresul scade tonusul muschilor din zona inferioara a esofagului, care necesita sange si energie, pe care insa le folositi pentru starea de lupta sau fugi. Astfel incat acidul gastric ajunge inapoi in esofag, lezandu-i mucaosa. Celulele sunt lezate in mod repetat, ceea ce provoaca dureri si pana la urma, ulcer sau cancer. Aceasta se intampla doar pentru ca nu functioneaza in ele modul crestere, insanatosire si reparare, altfel s-ar putea proteja de atacul acid. Si astfel ajungeti sa manifestati boala de reflux gastro - esofagian.

Solutia medicala este pastila de reducere a aciditatii. Dar acidul gastric este necesar pentru digerarea hranei . Acidul are si rolul de a distruge bacteriile ingerate odata cu hrana. Pentru atenuarea simptomelor, s-au creat doua noi probleme: pe de o parte, numarul sporit de bacterii suprasolicita sistemul imunitar, pe de alta parte, hrana ramane in stomac mai multa vreme, pana ce acesta reuseste sa produca suficient acid pentru a o digera, ceea ce prelungeste perioada de expunere a esofagului la atacul acidului gastric. Suntem intr-un cerc vicios. Asadar, ce vrem de fapt, sa atenuam simptomele sau sa vindecam sursa de boala ? Desigur, este de preferat sa vindecam sursa si dupa cum am aratat sursa este stresul.

Odata stabilit si clarificat acest adevar, ori de cate ori ti se intampla ceva rau in domeniul sanatatii, trebuie sa te intrebi: Ce stres a provocat acea tulburare sau simtom, si ce schimbari ar fi bine sa faci pentru a te elibera de acea afectiune ?

Dar oare de ce, aproape nici o data nu ne punem o astfel de intrebare, ci mai degraba alergam, la dulapul cu medicamente, de multe ori facand abuz din folosirea acestora, doar pentru a ameliora o senzatie de suprafata, dar fiind total insensibili la cauzele care au facut posibila acea tulburare ?