TULBURAREA DE PERSONALITATE DEPENDENTĂ

În jurul nostru observăm persoane care au tendința excesivă de fi tutelate, îndrumate de cineva, ceea ce poate duce la un comportament submisiv, frica de separare.

Debutul acestei tulburări apare precoce în perioada adultă și este prezent într-o varietate de contexte.

Ca prevalență, această tulburare se află printre cele mai frecvent raportate tulburări de personalitate întâlnite în clinicile de sănătate mentală.

Persoanele cu tulburare de personalitate dependentă prezintă:

*Dificultăți foarte mari în luarea deciziilor cotidiene, având nevoie de asigurări și reasigurări din partea altora.

*Sunt pasivi și permit altora să ia decizii și să-și asume responsabilitatatea pentru cele mai multe domenii din viața lor.

    Adulții cu această tulburare depind de un părinte care să hotărească în locul lor unde să locuiască, ce relații să aibă etc.

    Adolescenții cu această tulburare permit părinților să decidă cum să se îmbrace, la ce școală să învețe, cum să-și petreacă timpul liber și cu cine etc.

*Nevoia de atașament și frica de abandon.

*Au dificultăți în a spune NU. Nu își pot exprima dezacordul față de alte persoane din cauza fricii de a nu pierde aprobarea și suportul acestora.

*Din cauza lipsei de încredere în propriile forțe și decizii, au dificultăți în a iniția un proiect sau de a face ceva singuri.

*Se pot oferi voluntari să facă lucruri care sunt neplăcute, pentru a obține solicitudine și suport de la alte persoane.

*Frica exagerată că nu poate avea grijă singur de propria persoană îl face să se simtă incomod sau lipsit de ajutor atunci când rămâne singur.

*Când o relație strânsă se termină, caută urgent o altă relație care să le asigure suport și solicitudine.

*Le este frică să nu fie lăsați să să-și poarte singuri de grijă.

Cum se descriu persoanele cu această tulburare de personalitate?

Spun că sunt pesimiști, nu au încredere în sine, își diminuează capacitățile și calitățile. Critica și dezaprobarea, reprezintă pentru ei confirmarea lipsei lor de valoare și își pierd încrederea în propria persoană. Fac tot posibilul să evită posturi de răspundere, devin anxioși când sunt confruntați cu luarea de decizii. Cum relaționăm cu personalitățile dependente?

Recomandabil 

Să le lăudam mai mult inițiativele.

Să-i ajutăm să nu se mai centreze pe eșecuri, explicându-le că sunt doar experiențe de viață.

Nu le dăm sfaturi (atunci când le cer ) înainte de a le cunoaște punctul de vedere.

 Le vorbim despre propriile noastre slăbiciuni, îndoieli și chiar le cerem sfatul și ajutorul.

Oferirea de ocazii pentru a cunoaște și alți oameni și a diversifica activități.

Le explicați că sunt activități pe care le puteți face și fără ajutorul lor, dar asta nu înseamnă că le respingeți.

Trasăm limite clare solicitărilor de ajutor.

Nerecomandabil

Nu luați decizii în locul lor.

Nu le criticați fățiș inițiativele, chiar dacă nu sunt bune.

Nu le abandonați definitiv crezând că așa îi învățați să se descurce singure.

Nu le îngăduiți să vă ofere cadouri sau să facă munci plictisitoare în locul dumneavoastră.

Nu-i lăsați să vă „ invadeze„ spațiul și viața proprie.

Psihoterapia tulburării de personalitate dependentă:

Această tulburarea de personalitate prezintă un risc crescut pentru anxietate sau depresie, dar și abuz de substanțe, abuz fizic, emoțional sau sexual.

Ajutarea persoanei să devină mai independentă, mai activă.

Învățarea tehnicilor de rezolvare de probleme.

Luarea deciziilor.

Construirea și dezvoltarea de relații noi și sănătoase.

Dezvoltarea încrederii în sine.

Dezvoltarea de noi atitudini și perspective.

Creșterea stimei de sine.

Libertate înseamnă, înainte de toate, autonomie, certitudinea că eşti bine înfipt în realitate, în viaţă, iar nu în spectre sau dogme. definiţie de Mircea Eliade în Oceanografie (1934 )