Nevoile împlinite, cheia unei familii fericite

Inapoi Autor: Costea Luminița-Mihaela

     Într-o familie iubirea este transmisa dintr-o generaţie în alta, începand de la părinţi către copii, parintii fiind, din punct de vedere psihologic, arhitectii vietii afective a copiilor. A-ți iubi copilul înseamna de fapt a răspunde nevoilor sale. Cel mai important lucru în creșterea și dezvoltarea unui copil este ca el se simta iubit în rezonanta cu nevoile sale de catre persoanele semnificative din viata lui. Un copil vine pe lume cu proriile nevoi atât fiziologice cât și psihologice. Implinirea nevoilor de bază: hrană, somn, igiena, sigurantă asigură supraviețuirea copilului, iar împlinirea nevoilor psihologice stabilește nivelul de sănătate și fericire din viața sa.

     Cea mai importantă responsabilitate a părintilor este să fie receptivi la a cunoaste nevoile copilului, la a le împlini si respecta. Copilul se simte iubit si fericit atunci când parinții îi satisfac nevoile pe care le are in raport cu ei, in mod plenar si necondiționat.

     Totodată un parinte nu îsi poate manifesta în mod adecvat iubirea față de copilul său dacă nu este in contact, dacă nu îsi respectă și iși împlineste propriile nevoi. Orice persoană ale carei nevoi nu sunt împlinite este nefericită și prin urmare nu poate oferi mai departe decât aspecte ale propriei nefericiri si suferințe.

 

     Betty-Lou Bettner si Amy Lew consideră urmatoarele nevoi ca fiind valori primordiale ce însotesc orice ființa umană pe intregul parcurs al vieții sale:

 

         - nevoia de a fi conectat        

         - nevoia de a fi capabil        

         - nevoia de a conta          

         - nevoia de a fi încurajat

 

    Nevoia de a fi conectat

Conectare înseamna comunicare, o mangaiere, o strângere în brațe, o privire, un zambet, un semn recunoastere și aprobare, o vorbă bună, timp petrecut împreună cu persoanele importante. Atunci când nu te simți conectat trăiești sentimente de insecuritate sau singuratate și nu este satisfacută nevoia de apartenența.

    Nevoia de a fi capabil

Această nevoie ne este satifisfăcută, atunci când  simţim ca suntem o persoană independentă, autonomă, capabilă să facă singură activităţi pentru a se descurca în viaţă; avem posibilitatea de a alege să facem lucrurile la care ne pricepem cel mai bine și suntem apreciați; ne simţim utili şi obţinem rezultate; beneficiem, totodată, atunci cand avem nevoie, de susținerea persoanelor importante din viata noastră în dobândirea autonomiei și independenței.

    Nevoia de a conta

Această nevoie ne este satisfăcută, atunci când simţim că  avem impact în relațiile cu ceilalți, atunci când ne simțim importanți, avem un anumit rol pentru persoanele semnificative din viata noastra și ele se bucura, de acest rol; simţim că nevoile noastre sunt importante pentru ceilalți și totodată ei contribuie la satisfacerea lor. 

    Nevoia de a fi încurajat

Această nevoie ne este satisfăcută, atunci când, dacă în realizarea unei sarcini întâmpinăm dificultăţi, persoanele apropiate ne încurajează pentru a merge înainte şi, eventual, ne sprijină şi prin fapte;

    

    O familie fericită și armonioasă este familia în care toți membrii săi au aceste nevoi fundamentale implinite si fiecare membru rezonează astfel:

 

      Sunt conectat la aceasta familie. Simt ca îi apartin.

Reuniunile de familie favorizează timpul petrecut împreună, reprezintă un fel de ritual foarte important pentru familie. Fiecărei persoane îi este dată posibilitatea de a-și asuma responsabilități în cadrul familiei, îi este garantată acceptarea,  are șansa de a se face auzit și de a fi luat în serios.

 

     Sunt capabil. Am tot ce este necesar pentru a avea succes și pot influența ceea ce mi se întâmpla.

Toți membrii functionează ca o parte a unui întreg. Fiecare persoana își dezvoltă stima de sine și încrederea auzind încurajarile și susținerea celorlalți. Toți membrii familiei ajung să împartaseasca idei care sunt luate în considerare și utilizate.

 

     Pot contribui în moduri semnificative și sunt util familiei mele și celor din jur.

Toti membrii familiei participă la discutii și la luarea deciziilor. Fiecare este ascultat și luat în serios. Împart cu toții treburile și îndatoririle casei. Pentru fiecare se iveste oportunitatea de a ajuta pe cineva la nevoie. Fiecaruia îi vine rândul la a conduce o discutie, iar punctele asupra cărora se cade de acord sunt notate. Fiecare membru are posibilitatea să auda aprecieri la adresa lui.

 

      Am curaj. Pot încerca lucruri noi, sunt rezilient și învaț din greșelile mele fară frica de ridicol sau de blamare.

Sunt apreciate îmbunatațirile si eforturile în directia acestora. Greșelile se corectează și se învată de pe urma lor. Fiecare membru al familiei poate să îsi împartaseasca părerile, îngrijorarile și poate cere ajutorul făra a fi ridiculizat sau blamat. Nu se pun etichete. Sunt idenficate punctele forte si talentele fiecăruia. 

     

    Atunci cand o persona isi are împlinite nevoile, stima sa de sine este crescută, crește, deasemenea, capacitatea sa de a se prețui si de a-si trata propria persoană cu iubire si demnitate. O astfel de persoană este dechisa la schimbare, caci se simte in sigurantă, are încredere in competențele ei și în propia valoare, se acceptă pe deplin ca ființă umana.  Astfel este gata să vadă și să aprecieze valoarea celorlalți.

 

 

     O viziune cu totul specială despre ceea ce înseamna o familie armoniasă și iubitoare ne este oferită de Virginia Satir:

 

“In familiile iubitoare este usor sa intelegem mesajul ca viata si sentimentele oamenilor sunt mai importante decat orice altceva…

 Este usor de vazut si de auzit vitalitatea din aceste familii. Corpurile sunt gratioase, expresia fetei este relaxata. Oamenii se uita unii la altii, nu unii prin altii sau la podea; au vocile bogate si clare. Relatiile dintre ei sunt impregnate de emotie si armonie. Copiii, chiar si cei foarte mici, par deschisi si prietenosi, iar restul familiei ii trateaza ca pe niste persoane. Casele in care traiesc aceste familii au in general multa lumina si culoare. Ele sunt in mod evident locuri in care oamenii traiesc, deci sunt amenajate pentru confortul si placerea lor, si nu va vitrine de prezentare pentru vecini. Cand este liniste, este o liniste placuta, nu nemiscarea produsa de frica si precautie. Cand este zgomot, se aude sunetul unor activitati cu sens, nu agitatia facuta cu scopul de a-i anihila pe ceilalti. Fiecare persoana pare sa stie ca va avea ocazia sa fie auzita. Si daca nu ii vine randul acum, asta nu e din lipsa iubirii, ci doar din lipsa timpului. Oamenii par sa nu se simta stanjeniti cand se ating si isi arata afectiunea, indiferent de varsta. Iubirea si afectiunea nu se dovedesc prin dusul gunoiului, gatit, adusul banilor in casa. Oamenii arata ca se iubesc si tin unul la altul atunci cand vorbesc deschis si asculta cu atentie, cand sunt directi si onesti unul cu celalalt, cand, pur si simplu, sunt impreuna.”

 

 

Bibliografie:  “De ce are nevoie un copil pentru a reuși” de Betty Lou Bettner si Amy Lew; 

 

                   “Arta de a făuri oameni” de Virginia Satir

 

 

Costea Luminita-Mihaela - Cabinet individual de psihologie

Costea Luminita-Mihaela - Cabinet individual de psihologie

Motto: H. Ey: “Dacă psihoterapia nu este întotdeauna suficientă, ea este întotdeauna necesară.”

Recomandă
Recomandă acest cabinet

Dați o notă și scrieți câteva cuvinte despre experiența dvs pozitivă legată de acest cabinet.

Toate campurile sunt obligatorii.
Penalizăm cabinetele cu autorecomandări!

Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp