Fobii şi temeri


Aproape toţi oamenii pot avea una, două frici iraţionale. Frica de doctor, frica de paianjeni, frica de injecţii, frica de a vorbi în public ş.a. Pentru majoritatea semenilor aceste temeri par a fi minore, dar când devin atât de grave încât produc o stare de anxietate extraordinară şi afectează calitatea unei vieţi normale, ele "capătă statut" de fobii.

Fobia reprezintă o teamă persistentă şi exagerată faţă de o situaţie sau un obiect si, de regulă, sunt nepericuloase. Această frică produce persoanei o dorinţă iraţională de a evita situaţiile respective, cu toate ca, de cele mai multe ori, persoana este conştientă de caracterul iraţional al fricii sale.

În literature de specialitate se disting următoarele categorii de fobii:
1. Fobia simplă (de înălţime, insect, sânge, şarpe, paianjen ş.a. ) : persoana nu prezintă simptome dacă nu anticipează că se va întâlni cu obiectul fobiei sale. Se dezvoltă gradat, de cele mai multe ori pe baza fricilor din copilărie;
2. Fobia socială: este mai complexa pentru că persoana se teme de lucruri inobservabile, cum ar fi critica, teama de a fi respins, evaluările negative. Fobia socială se poate centra şi pe unele aspecte concrete cum ar fi: teama de a vorbi în public. De cele mai multe ori debutează în adolescenţă;
3. Agorafobia: teama de a se afla în spaţii aglomerate (magazine, pieţe, cinematografe ş.a ), de a călători în mijloacele de transport în comun, de a se afla departe de casă. În literatura de specialitate se susţine că agorafobia debutează atât în adolescenţa târzie, sau în jurul vârstei de 30 de ani.

Simptomele fobiilor:
1. Simptomele fiziologice: transpiraţie, tremur, tensiune sau slăbiciune musculară, respiraţie accelerată, furnicături în stomac, senzaţie de greaţă, senzaţie de sufocare ş.a.;
2. Simptome comportamentale: tendinţa de fugă şi senzaţia de "stană de piatră";
3. Simptome subiective: variază de la o persoană la alta şi includ: gânduri precum:"ar fi putut să mă ucidă", "oamenii sunt extrem de lipsiţi de grijă", şi stări afective cum ar fi jenă, teamă, furie, ruşine.

Simptomele sunt întărite de gândurile negative (de exemplu:"O să leşin, ceva este în neregulă cu mine" ) sau de anticiparea consecinţelor confruntării cu situaţia fobică (de exemplu: "Nimeni nu o să mai vorbească cu mine"sau"O să mă muşte" ) .
Evitarea este cea care menţine anxietatea persoanei, întrucât aceasta nu învaţă ca situaţia sau obiectul nu sunt atât de periculoase pe cât îşi închipuie.
Este important de ştiut că pentru a vă elibera de o fobie, trebuie să identificaţi factorii care menţin simptomul.

Diferenţa dintre frica normal şi fobie
Este normal şi chiar ajută să experimentăm teamă în situaţii periculoase. Frica este un răspuns uman adaptativ. Aceasta serveşte unui scop de protecţie. Cu mintea şi corpul în alertă, şi gata de acţiune, suntem capabili să răspundem rapid şi să ne protejăm în faţa pericolelor.
În cazul fobiilor, sentimentul de teamă este mult exagerat. De exemplu, este natural să ne temem de un Doberman mânios, dar este iraţional să fim îngroziţi de un pudel prietenos, care este în lesă.

Iată câteva exemple pentru fiecare concept amintit mai sus (frica normala, fobia ) :
1. Starea de anxietate atunci când avionul zboară prin turbulenţe sau pe timpul unei furtuni. Nu merg într-o altă ţară să îmi vizitez copiii, deoarece ar trebui să merg cu avionul până acolo.
2. Simt fluturi în stomac atunci când ma uit în jos de la ultimul etaj al unui zgârie nori sau o scară înaltă. Refuz un loc de muncă bine plătit pentru că este la etajul 10 al unei clădiri.
3. Mă simt agitat când văd un Pitbull mânios.
Ocolesc parcul deoarece s-ar putea să fie vreun câine pe acolo.

Vă regăsiţi în vreuna dintre aceste situaţii? Ori în altele asemanatoare?


Când este indicat să cerem ajutor?

Deşi fobiile sunt frecvente, ele nu provoacă mereu un stres considerabil nici nu perturba calitatea vieţii persoanei. De exemplu, dacă aveţi o fobie de şarpe, aceasta nu poate modifica în vreun fel calitatea vieţii dumneavoastră de zi cu zi, dacă locuiţi într-un oraş unde este mai puţin probabil să vă întâlniţi cu un şarpe. Dar dacă aveţi o fobie de spaţii aglomerate şi locuiţi într-un oraş mare, atunci este o problemă.
Dacă fobia dumneavoastră nu are impact asupra vieţii dumneavoastră, probabil nu este cazul să fiţi preocupat. Dar, dacă evitarea obiectului, a situaţiei, care declanşează fobia dumneavoastră interferează cu programul dumneavoastră normal, este timpul să căutaţi ajutor.

Luaţi în considerare apelarea la un specialist pentru fobia dumneavoastră, dacă:
- Ea determină o frică intensă şi dezadaptativă, anxietate, panică;
- Observaţi că frica este excesivă şi nerezonabilă;
- Evitaţi anumite situaţii şi locuri din cauza fobiei dumneavoastră;
- Evitarea dumneavoastră interferează cu programul zilnic sau provoacă suferinţe semnificative;
- Aveţi fobie de cel puţin şase luni.

Înţelegerea fobiei reprezintă primul pas spre a o depăşi. Este util să ştiţi că fobiile sunt frecvent întâlnite la fel cum, a depista o fobie nu echivaleaza cu nebunia. Ajută, de asemenea, să ştiţi că fobiile sunt tratabile.
Când vine vorba de tratarea fobiilor, tehnicile de auto-ajutor şi de terapie sunt foarte eficiente. Evoluţia tratamentului depinde de o serie de factori cum ar fi: gradul de severitate al fobiei dumneavoastră, sprijinul şi înţelegerea celor apropiaţi.
Vestea bună este că terapia pentru fobii are un palmares mare. Funcţionează extrem de bine şi rezultatele se văd destul de repede. Cu toatea acestea, sprijinul nu trebuie să vină neapărat de la un terapeut profesionist. Dar având pe cineva care să fie de partea celui care are o astfel de tulburare, poate fi extrem de util.


Dacă aveţi nevoie de ajutor, puteţi stabili o programare la rubrica Contact.


Elena Iamandi psiholog si psihoterapeut