Depresia in adolescenta

Depresia este o tulburare gravă a dispoziției care afectează dezvoltarea fizică, emoțională și social-cognitivă a copiilor și adolescenților și se caracterizează prin sentimente de tristețe și lipsă de interes sau plăcere (Clark et al. 2012 ).

Tulburarea depresivă este diagnosticată la copii și adolescenți din anii 1970 (Schulterbrandt și Raskin, 1977 ).

Principalele simptome sunt starea de spirit depresivă, iritabilitatea, sentimentele de inutilitate și vinovăție, probleme cu somnul,pierdere în greutate, gânduri de moarte și sinucidere sau retragere din activități (sociale ). Simptomele pot varia de la ușoare până la severe și trebuie să dureze cel puțin 2 săptămâni pentru un diagnostic de depresie.

În plus, DSM-5 a contribuit la o mai bună recunoașterea și înțelegerea depresiei în copilărie, adăugând două distincții cruciale între simptomele la copii si adulti. În primul rând, copiii pot exprima mai degrabă iritabilitate decât starea de spirit tristă sau deprimată. În al doilea rând, poate rezulta pierderea în greutate în eșecul de a atinge reperele de greutate adecvate (DSM-5, 2013 ). Simptomele depresiei pot fi prezente și înainte sau fără un diagnostic de depresie. Antecedentele simptomelor depresiei la copii și adolescenți sunt investigate în populația generală și clinică precum și posibilele consecințe ale depresiei asupra dezvoltării. Rata de prevalență a diagnosticului de depresie în copilărie este de aproximativ 3% înainte de vârsta de 13 ani și de 6% între 13 și 18 ani, cu creșteri mai mari în rândul femeilor decât al bărbaților (Costello et al. 2006 ). Factorii de risc pot fi clasificați ca biologici (de exemplu, depresie în familie, sex, modificări hormonale în timpul pubertății, probleme de somn sau alimentație ), psihologici (de exemplu, atașament nesigur sau dezorganizat, conștiință de sine, stil de gândire negativ sau autoevaluare ) sau de mediu (de exemplu, traume, conflict parental, relații slabe între frați sau egali (Brenning și colab. 2011 ). Aproximativ 40–70% dintre copiii și adolescenții depresivi prezintă cel puțin o altă tulburare, în principal legată de anxietate sau alte probleme de interiorizare. Consecințele depresiilor sunt de mare importanță pentru dezvoltarea socio-emoțională individuală a copiilor și tinerilor. Consecințele depresiei sunt comportamentul de sinucidere, abuzul de substanțe, performanța școlară și profesională slabă și relațiile slabe cu familia și prietenii (Fergusson și Woodward, 2002 ). Prin urmare, este important să obținem o perspectivă asupra factorilor de risc pentru simptomele depresiei pentru a le prezice mai bine, oferind perspective pentru intervenții preventive.

În adolescenţă, componenta energetică a personalităţii evoluează predominant sub semnul sexualizării organismului şi al erotizării relaţiilor, rezultatul fiind o viaţă afectivă fragilă şi labilă, adesea contradictorie. Ca urmare, stările emoţionale ale adolescentului oscilează adesea „...între un optimism extrem şi cel mai întunecat pesimism. Uneori lucrează cu entuziasm neobosit, iar alteori sunt leneşi şi apatici” (Anna Freud, 2002,p.113 ). Există momente în care anxietatea adolescentului, hipersensibilitatea, tendinţa spre reverie şi ruminaţie – care compun fondul său afectiv - pot atinge valori critice în care tânărul neînţeles sau lipsit de sprijinul celor apropiaţi poate recurge la soluţii extreme şi definitive, cum este suicidul.

Sentimentul de tristeţe este doar unul dintre simptomele depresiei; depresia este o tulburare psihologică complexă, ale cărei efectele se manifestă atât la nivel fizic, cât şi emoţional:

• Trăirea constantă (o perioadă îndelungată ) a sentimentului de tristeţe şi deprimare, a senzaţiei de a fi „prăbuşit”.

• Pierderea interesului faţă de viaţă şi incapacitatea de a se bucura de lucruri sau activităţi considerate anterior plăcute.

• Senzaţia permanetă şi nejustificată de oboseală, de epuizare, astfel încât cea mai simplă sarcină necesită un efort considerabil, scăderea motivaţiei şi a energiei, dificultăţi de concentrare.

• Un nivel scăzut al stimei de sine, cu sentimentul de fi inutil, fără valoare; pierderea încrederii în sine şi nesiguranţă cu privire la propria înfăţişare.

• Sentimente de vinovăţie datorită amplificării şi importanţei exagerate acordate unor incidente trecute.

• Sentimentul de nelinişte interioară care împiedică persoana să se odihnească şi să se relaxeze.

• Modificări ale comportamentului alimentar, de obicei pierderea apetitului însoţită de scădere în greutate.

• Schimbări drastice ale programului de somn şi apariţia insomniei matinale (persoana se trezeşte foarte devreme, cu o oră sau două mai devreme decât de obicei şi nu mai poate adormi din nou ).

• Preferinţa pentru singurătate, nevoia de izolare faţă de oameni şi apariţia iritării în prezenţa altor persoane.

• Dorinţa de a muri sau de a-şi pune capăt vieţii (ideaţia sicidară ) apare la cei mai mulţi oameni cu depresie severă. Aceste tendinţe trebuie tratate cu toată seriozitate, persoana având senzaţia că nu mai are resurse pentru a face faţă solicitărilor vieţii, că nimic şi nimeni nu o poate ajuta.

Aşa cum se observă din lista de mai sus, există manifestări diverse ale depresiei, iar cauzele care o provoacă şi traseul dezvoltării acesteia sunt uneori dificil de identificat. Unele dintre acestea ţin de sentimente, emoţii şi interpretări personale: auto-blamarea şi învinovăţirea pentru eşec (fie el real sau imaginar ), nevoia de aprobare socială şi de suport din partea familiei, sentimente de inadecvare, sentimente reprimate sau negative faţă de ceilalţi, pierderea sentimentului de utilitate personală şi a stimei de sine etc. Pe de altă parte, există factori situaţionali care nu pot fi evitaţi (şi se conjugă cu factorii amintiţi anterior, slăbind forţa Eului ): despărţirea şi terminarea unei relaţii, divorţul părinţilor sau separarea acestora, moartea unei persoane iubite, sau chiar stressul academic.

Bibliografie

Clark, M. S., Jansen, K. L., & Anthony Cloy, J. (2012 ) Treatment of childhood and adolescent depression, American Family Physician, 86, 442

Schulterbrandt, J. G., & Raskin, A. (1977 ) Depression in childhood: Diagnosis, treatment and conceptual models, New York: Raven Press.

DSM-5 (2013 ), Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale, American Psychiatric Association, Ed. Callistro Costello, E. J., Erkanli, A., Angold, A. (2006 ) Is there an epidemic of child or adolescent depression? Journal of Child Psychology and Psychiatry, 47, 1263–1271

Brenning, K. M., Soenens, B., Braet, C., & Bosmans, G. (2011 ) The role of depressogenic personality and attachment in the intergenerational similarity of depressive symptoms: A study with early adolescents and their mothers, Personality and Social Psychology Bulletin, 37, 284–297

Fergusson, D. M., & Woodward, L. J. (2002 ). Mental health, educational, and social role outcomes of adolescents with depression, Archives of General Psychiatry, 59, 225–231.

Freud A, (2002 ) Eul si mecnismele de aparare, Editura Fundatia Generatia