Adolescența este perioada de tranziție dintre copilărie si maturitate deseori fiind descrisă ca o perioadă  stresantă, dificilă și tulburată de diverse schimbări.Dacă în societățile primitive trecerea de la o etapă de dezvoltare la alta era marcată de diverse ritualuri în societațile contemporane rareori există asemenea momente. Adolescența normală este însoțită mereu de perturbări, deci este important să nu judecăm  sau să " psihanalizăm" orice schimbare de dispoziție și orice comportament care pentru noi ar părea ciudat . Nu trebuie sa uităm că fiecare dintre noi am trecut prin aceste schimbări, de aceea trebuie să dovedim mai multă toleranță și înțelegere. Transformările psihice și fizice prin care trece adolescentul sunt generate de nevoile și trebuințele pe care le resimte.Creșterea explozivă nu se realizează în ritmuri egale la toți adolescenții. Modificările imaginii corporale sunt reale însă modul în care sunt percepute de adolescent depinde de subiectivitatea lor și de reacțiile mediului. Orice schimbare necesita timp si adaptare. De nenumarate ori adolescentul iși petrece timp în fața oglinzii aceasta semnificând nevoia lui de a-și integra noua imagine corporală. Nevoia adolescentului de autodeterminare și autoeducare se datorează maturizării sociale.        Jean Rousselet (1969 ) identifica mai multe tipuri de conduită dezvoltate în adolescență :       - conduita revoltei  -conține refuzul de a se supune, manifestări de protest, de răzvrătire. Comportamentele inițial sunt direcționate împotriva familiei, școlii, împotriva moralei și a bunelor maniere. Încercările lui de a se elibera de constrângeri sociale și parentaleau în spate frica de anihilare a personalității în plina dezvoltare.         -conduita închiderii în sine care este asemănătoare cu o perioadă de introspecție. Adolescentul își construiește o noua imagine de sine care duce la reflecții cu privire la locul și rolul omului în univers.         -perioada de exaltare și afirmare survine atunci când tânarul se  simte capabil să valorifice resursele dobândite prin informare și introspecție.    Din punct de vedere intelectual este perioada de maximă creștere a capacității perceptive și reprezentative . Se dezvoltă formele raționale abstracte ale gândirii. Abilitățile sociale cresc în această perioadă, capacitatea de comunicare se dezvoltă, iar relațiile de grup capătă o altă semnificație în detrimentul declinului autoritații parentale. Cea mai dificilă cucerire a adolescentului este accesul la propriul său corp, acceptarea identității sale sexuale nou conștientizate. Foarte importante în dezvoltarea identității sexuale și nu numai sunt relațiile romantice ale adolescenților, relații între sexe. Din punct de vedere al personalității adolescența este perioada exaltării afectivității, a emoțiilor puternice, dar confuze, ""etapa afirmării pozitive de sine"" (Debesse )