Emotiille Fericit, trist, suparat, bucuros. Emotiile confera vietii ritm, context si inteles. In lipsa lor, succesele noastre ar valora mai putin iar din esecuri nu am invata tot atat de mult. Emotiile sunt chintesenta a ceea ce inseamna sa fii viu; cu toate acestea, cei mai multi dintre noi risipim considerabil de mult timp si multa energie in vederea evitarii si controlarii emotiilor personale, in locul utilizarii lor. Ne displace sa simtim furie, teama, tristete, rusine sau vinovatie si ne straduim sa scapam de acestea sau sa le reprimam. Preferam fericirea, entuziasmul, satisfactia, bucuria - si cine nu ar face-o? Acestea ne fac sa ne simtim bine, ne insufla energie si ne inalta. Confundand confortabilul si inconfortabilul cu valoarea/lipsa de valoare, etichetam emotiile in bune si rele. Dar daca emotiile ar insemna mai mult decat felul in care ne fac sa ne simtim? Emotiile sunt o sursa de informatii. Confortabile sau nu, ele ne comunica ceva despre noi: sub ce aspect trebuie sa mai evoluam, ce traume inca nu s-au vindecat, ce avem de oferit lumii .Tot emotiile incearca sa ne informeze despre mediul care ne inconjoara: in ce directie sa ne indreptam, in cine sa avem incredere, cand sa luam o anumita decizie legata de afaceri. Emotiile placute ne pot calauzi catre anumite activitati si relatii personale; emotiile dezagreabile indeplinesc, insa, un rol similar. Acestea ne ofera informatii vitale pentru propria noastra supravietuire, avertizandu-ne in caz de pericol si impiedicandu-ne sa dam curs unor fapte nesabuite. Emotiile nu sunt valoroase numai datorita informatiilor pe care le vehiculeaza; ne insufla energie pe tot parcursul vietii. Simultan cu furnizarea de informatii catre perceptiile noastre, emotiile elibereaza energia care ne pregateste de actiune, descatusand forta necesara realizarii obiectivelor si urmaririi consecvente a aspiratiilor pe care le avem. Cercetarile arata ca inteligenta emotionala este mai importanta decat IQ-ul in construirea unei cariere de succes si intretinerea unor relatii personale fericite. Tipic pentru noi, insa, avem tendinta de a subestima emotiile si de a le privi cu neincredere, cum am fost invatati sa facem inca din copilarie. Va amintiti cand erati mici si stiati, datorita reactiei voastre emotionale, ca unul dintre parinti era suparat pe voi dar vi se spunea ca va inselati si ca, de fapt, "nu se intampla nimic"? Aceste negari transmit un dublu mesaj. Mai intai ne descurajeaza sa avem incredere in ceea ce simtim. Acceptarea, in ultima instanta, a contradictiei dintre ceea ce simtim si ceea ce ni se spune ca este adevarat ne submineaza abilitatea de a avea incredere in propriile perceptii, daunand astfel increderii in propria persoana. Cineva care se indoieste permanent de instinctele sale este incapabil sa actioneze cu toata convingerea sau sa-si acceseze puterea personala. In al doilea rand aceste negari dau de inteles ca emotiile sunt, pe undeva, ceva rau si ca ar fi mai bine sa negam si noi ceea ce simtim. Suntem conditionati sa credem ca ratiunea este buna iar emotiile sunt rele; ca emotiile ne indeparteaza de logica, impingandu-ne sa devenim dependenti de placere in detrimentul virtutii unei munci pe branci. Prin frica, furie si rusine, aceste negari ne prind in capcana limitarilor. Multe religii ne invata ca emotiile induc in eroare, ademenind aspirantii departe de adevarata credinta. Emotiile au fost descrise inclusiv ca parazite, ca si cand unul dintre atributele care fac viata sa fie minunata ar fi lipsit de orice functionalitate. Mesajul care se desprinde de aici este limpede: emotiile ar trebui suprimate si lasate in urma fie in favoarea logicii si a rationalitatii, fie in favoarea oarbei credinte. Odata cu negarea emotiilor mesajul pe care-l poarta si energia lor sunt suprimate si, in loc sa ne confere mai multa forta, emotiile devin sabotorii fericirii si succesului . Numai bine, psiholog Letitia Abrudan