Partea II

Apoi, în prima ședință când terapeuta m-a întrebat de ce am ales să vin la terapie m-am auzit spunând că am nevoie să mă ajute cineva să fac față vieții. Nevoia a izvorât din sentimentul de copleșeală de care devenisem conștientă, dar nu atât de conștientă încă să pot să-i dau un nume. Da, simțeam că nu mai pot, însă pe atunci nu știam că ceea ce simțeam se numea copleșeală (asta a fost unul dintre multele efecte ale terapiei asupra mea, am ajuns să identific și să conștientizez ceea ce simt și să numesc, să-i pun o etichetă, mult timp mai tot ce simțeam se afla într-o ceață foarte groasă, de nedefinit, de neidentificat, într-un dans haotic și confuz ).

Și abia mai târziu, citind articole despre cum se desfășoară primele ședințe și despre contractul pe care îl agreezi, într-un acord bilateral cu terapeutul, am descoperit că mai era o întrebare, pe care aș fi putut să o adresez terapeutei: "vreau să știu și eu în ce mă bag? ce o să se întâmple cu mine de-a lungul ședințelor?".

Cel mai probabil că nu am făcut-o din cel puțin 2 motive: 1. că încă nici nu îmi trecea prin minte să verific cum am să ies eu din diferite situații, respectiv în ce anume mă bag, apoi îmi era teamă de a nu deranja sau a nu fi inconfortabilă pentru celălalt, iar dacă era și cel mai mic semn care să indice un posibil conflict atunci ar fi acționat ferm și rapid rușinea și m-aș fi ascuns înapoi în colțul meu, iar 2. pentru că urmând cursurile facultății de psihologie și având deja un an de formare profesională cam știam în ce mă bag, mai mult sau mai puțin, că o să fie greu, că nu e pentru oricine terapia, că am nevoie să-mi asum responsabilitatea pentru partea mea de muncă și să mă angajez serios, că financiar e costisitor, că o să fie o perioadă nasoală înainte de a începe să iasă timid, dar sigur soarele și în viața mea, și cel mai probabil aceste perioade vor alterna pe parcursul întregului proces terapeutic.

Un lucru știam sigur, că o să dureze, motiv pentru care m-am înarmat cu răbdare. Știam persoane de 3, de 4, de 7 ani în terapie. Nu avea să fie o terapie scurtă de 16 ședințe așa cum se întâmplă dacă mergi de exemplu la un terapeut format în cognitiv comportamentală (sau oricare altă formă de terapie de scurtă durată ), unde vrei să-ți rezolvi teama de șerpi, o problemă punctată, specifică și rezolvabilă în 8-16 ședințe.

Problema mea nu era una nici foarte clară, nici foarte specifică. Îmi era greu cu viața, în propoziția asta se afla o mină de aur pentru procesul terapeutic, erau mai multe probleme interconectate și simplul fapt că nici măcar nu știam exact care sunt ele, avea să-mi asigure o perioadă îndelungată pe canapeaua clientului.