Cabinet individual de psihologie Schiffer Ingrid

Cabinet individual de psihologie Schiffer Ingrid

“Schimbarea nu este numai posibilă, ci și inevitabilă.” (Milton H. Erickson)
Nota 10 din 9 recomandari
76541 vizite
Locatie: Timisoara, jud Timis, Calea Dorobanţilor Nr. 34 [Arată în Google Maps]
Telefon: 0728042470
Program: luni: 08.00-12.00; 16.00-21.00 miercuri: 14.00-21.00 vineri: 13.00-21.00 Cereţi o programare pentru ora preferată.

Cum gestionăm furia şi agresivitatea copilului?

Inapoi Autor: Schiffer Ingrid, psihoterapeut
Furia şi agresivitatea sunt linia noastră de apărare, care ne protejează, speriindu-i pe atacatori. Ele sunt parte a instinctului nostru de conservare şi au fost selectate în mod natural din punct de vedere evolutiv pentru a ne asigura supravieţuirea sau a ne oferi un avantaj. Problemele însă apar atunci când impulsul agresiv devine răspunsul dominant, când el se manifestă în exces, este disfuncţional şi nu poate fi controlat. Cauzele şi formele agresivităţii la copil
Cauzele agresivităţii la copil sunt multiple: frica, nesiguranţa, lipsa încrederii în sine, respingerea socială, nevoia de atenţie, suprasolicitarea, un mediu familial tensionat sau violent, reguli de educaţie laxe, educaţia agresivă, dificultăţi de adaptare, expunerea la filme sau jocuri cu conţinut violent, grupul de prieteni etc. Este esenţial să identificăm corect factorii care declanşează şi întreţin manifestările agresive.
Agresivitatea la copil poate îmbrăca forme diferite: comportament opozant, tulburări de conduită, agresivitate verbală şi/sau fizică. Ea poate apărea reactiv, ca răspuns la o ameninţare sau acumulare a tensiunilor, sau proactiv, atunci când este planificată şi se manifestă în lipsa sentimentului de mânie sau a unui stimul provocator.
Comportamentul agresiv al copilului poate fi oprit din timp!
Fiecare copil experimentează diferite forme de comportament prin intermediul cărora învaţă atât despre sine cât şi despre ceilalţi. Manifestările agresive, ca muşcatul sau lovitul, încep ca un comportament normal de explorare. Dar ele sunt înspăimântătoare pentru copil. Acesta este copleşit de pierderea propriului control. Când un copil este copleşit, el trebuie să se apere, devenind insensibil la alţi copii sau la persoanele din jurul său.
Un copil pedepsit cu bătaia sau lăsat singur în asemenea momente este supus riscului de a crede despre el însuşi că este într-adevăr rău şi va persevera apoi în această atitudine. Este esenţial să devină conştient de consecinţele acţiunilor sale, dar, dacă va fi copleşit, nu va învăţa.
Pentru a se putea îndrepta, copilul agresiv trebuie încurajat să creadă că va învăţa să se controleze. El are nevoie să fie liniştit şi susţinut, pentru a avea ocazia să-i pară rău în siguranţă. De-abia atunci va regreta cu adevărat ce a făcut, va încerca să repare răul făcut şi va observa că ajută la ceva. Scopul este să fie ajutat să-şi recunoască sentimentele de vinovăţie şi să dezvolte capacitatea de a se opri singur. Între timp, el are nevoie de ajutor pentru a-şi menţine speranţa că va reuşi.
Psihoterapia copilului agresiv

Comportamentul agresiv al copilului interferează negativ cu integrarea socială şi construirea de relaţii sănătoase cu cei din jur şi are tendinţa de a se perpetua la vârsta adultă. El poate fi oprit din timp, printr-un program terapeutic care să transforme agresivitatea copilului în găsirea echilibrului şi a unor alternative comportamentale adaptate social.
Obiectivele programului terapeutic pentru copii:

1. Stabilirea regulilor grupului şi construirea motivaţiei pentru schimbare:
copiii sunt încurajaţi să vorbească liber şi fără teamă despre problemele lor, să le exploreze în vederea cunoaşterii. Ei încheie un contract care prevede comportamentul permis şi nepermis în cadrul grupului şi un set de recomense şi sancţiuni pentru respectarea punctuală a contractului.
2. Recunoaşterea emoţiilor negative; identificarea cauzelor care declanşează răspunsul agresiv:
jocul pe care îl propun îi ajută pe copii să fie atenţi la ce se întâmplă în corpul lor atunci când experimentează diferite emoţii. Copiii învaţă treptat să intre în contact cu propriile senzaţii, trăiri, nevoi, dorinţe şi aşteptări, să le recunoască şi să le denumească, ca parte a dezvoltării emoţionale.
3. Recunoaşterea emoţiilor celuilalt şi exersarea empatiei:
prin joc, copiii învaţă să recunoască cu acurateţe emoţiile altor persoane (nivelul 1: prin expresia facială, nivelul 2: prin postura corporală, nivelul 3: prin voce, nivelul 4: prin desen ) şi să se identifice emoţional cu o altă persoană. Copiii învaţă să înţeleagă că oameni diferiţi trăiesc aceeaşi emoţie în contexte diferite, că oameni diferiţi trăiesc emoţii diferite în acelaşi context şi că aceeaşi emoţie este exprimată diferit de către oameni diferiţi.
4. Îmbunătăţirea abilităţilor de exprimare a emoţiilor negative. Antrenamentul asertiv:
copiii exersează abilitatea de a-şi exprima cât mai bine punctul de vedere şi interesele, fără a le nega pe ale celorlalţi, prin exerciţii de exprimare a sentimentelor şi a opiniilor contrare, exerciţii de realizare a unor afirmaţii la persoana întâi - "Eu" -, exerciţii de dezvoltare a autonomiei şi responsabilităţii.
5. Dezvoltarea capacităţii de autocontrol; găsirea de noi modalităţi de a face faţă situaţiilor stresante:
practicarea unor exerciţii de relaxare (Poveştile căpitanului Nemo ), de amânare a reacţiilor de moment şi experimentarea de noi feluri de a reacţiona la furie, supărare şi stres.
6. Dezvoltarea stimei de sine şi a respectului de sine; stimularea sentimentului de competenţă personală:
prin joc, exerciţii de focalizare pozitivă şi exerciţii de adresare/primire de complimente, copiii sunt încurajaţi să descopere lucrurile pe care le apreciază la ei înşişi, de care sunt mândri, care îi fac să fie speciali, capacităţile şi resursele lor interioare, sursele lor de bucurie.
7. Învăţarea şi exersarea comportamentelor prosociale:
corectitudine, colaborare, negociere, întrajutorare, încredere, toleranţă.
8. Soluţionarea paşnică a conflictelor şi fixarea comportamentelor non-agresive:
se promovează strategii de învăţare prin cooperare şi colaborare, se încurajează munca în echipă şi procesele competitive benefice, în care părţile să "concureze" unele cu altele dar fără a se ajunge la conflicte disfuncţionale, cu efecte negative atât la nivel individual cât şi la nivel de grup. Copiii sunt încurajaţi să se imagineze cât mai detaliat peste câţiva ani şi să se proiecteze cu îndrăzneală în viitor, când problema lor va fi de mult uitată.
Cabinetul Individual de Psihologie Schiffer Ingrid, Timişoara, organizează grupuri de management al furiei şi agresivităţii la copii, începând cu luna iunie 2013. Programul terapeutic este adaptat pentru categoriile de vârstă: 3 - 6 ani, 7 - 10 ani, 11 - 14 ani şi constă în opt şedinţe săptămânale de câte două ore, în care participanţii învaţă să controleze impulsurile agresive şi dezvoltă alternative comportamentale şi competenţe sociale care ajută la prevenirea răspunsului agresiv.
Avantaje:
- Copiii învaţă noi patternuri comportamentale într-un mediu suportiv, securizant şi într-o atmosferă destinsă. - Programul terapeutic poate fi adaptat în funcţie de nevoile speciale ale grupului de participanţi. - Grupul terapeutic este un catalizator al schimbării şi o reală sursă de suport. - Părinţii beneficiază de două şedinţe GRATUITE de informare. Pentru detalii accesaţi link-ul: http://portrait101.ro/informatii-clienti/.
recomanda

Recomanda acest cabinet

Sunteti pacient?

Dati o nota si scrieti cateva cuvinte despre experienta dvs pozitiva legata de acest cabinet, tratament efectuat, etc.

Recomandarea dvs:

Toate campurile sunt obligatorii.

Penalizam cabinetele cu autorecomandari!

Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp
Accept cookies Informare Cookies Folosim cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.