Mintitul, o obisnuinta
Când cineva minte frecvent pe o perioadă îndelungată de timp la un moment dat acea persoană nu-și mai da seama că minte, ci consideră minciuna ca fiind ceva "normal". Ca orice comportament antrenat mult timp, el devine automatism și intră în categoria "normalității", din perspectiva persoanei în cauză. Cu cat antrenam mai mult un comportament (indiferent că este bun sau rău ) cu atât suntem conștienți din ce in ce mai puțin de ce fel e el de fapt. Lipsa asumării responsabilitatii pentru o minciună apare apoi des. N-am de ce să-mi asum responsabilitatea pentru ceva ce eu nu consider că am greșit, sau consider că scopul scuza mijloacele (scopurile mele ), sau gandesc că tu m-ai făcut să mint (mut responsabilitatea pe tine pentru că eu nu vreau să-mi asum nimic ).
Cabinet individual de psihologie Silvia Munteanu
