De ce psihoterapia nu funcționează?
De ce funcționează parțial?
Ani întregi mi-am pus aceste întrebări. Poate ți le-ai pus și tu, fie din teritoriul practicianului, fie al clientului.
Desigur, se obțin rezultate. Dar nu la nivelul cerut de anumite cazuri, de unele perturbări în funcționare.
Și am căutat răspunsuri. În cursuri, în cărți, în profesori, în mine, în oameni.
De peste 15 ani studiez și practic psihologia și acum m-am apropiat de răspuns : )
Mi-a luat ceva timp să mă prind ...așa-i? : )
Mai toate metodele se adresează Sistemului nervos central, partea din creier pe care NOI o comandam. Dar acolo se găsesc doar o parte din răspunsuri.
Am studiat peste patru ani metode care se adresează subconștientului, hipnoza terapeutică și meditația ghidată.
Și reușeam să tractez schimbarea până la un punct, o zonă rămânea neacoperită.
De 5 ani studiez și practic Metode somatice de echilibrare emoțională.
Sunt cele mai noi și revoluționare metode prin rezultatele pe care le aduc.
Ele se adresează părții subcorticale, pe care nu o comandam noi.
Numele din manual a acelei părți din creierul nostru este - sistemul nervos autonom - cel care coordonează fără participarea noastră inima, plămânii, stomacul, mușchii, pe scurt toate organele noastre interne precum și emoțiile noastre. Pe scurt, corpul și emoțiile împart rețele comune în creier. De aceea fiecare emoție are tiparul său corporal de manifestare.
Ca atunci când…..
Elevii au de dat un examen și simt cum inima o ia la goană, i se pune un nod în gat sau se "strică la burtă". Dacă i se spune "liniștește-te" NU reușește să o facă. Nu imediat, nu ușor, așa cum pare la prima vedere.
Un nou angajat simte că își pierde glasul în fața șefului și i se taie picioarele, deși, la nivel conștient (sistem nervos central ) realizează și NU VREA să aibă o asemenea stare, nu o poate controla.
Vrei să ai un/o iubit/ă și te simți blocat/ă, contractat/ă, fără glas, chiar dacă ți-ai "făcut temele" și ai căutat tot felul de moduri prin care să impresionezi.
Observi că, deși ai carnet de șofer nu poți conduce mașina.
E o situație în care pare să nu fie implicat acest mecanism și totuși este: când te uiți în oglindă și nu te placi. Deloc. Simți respingere față de propria persoană.
Ca și atunci când fiecare senzație pe care o are corpul declanșează scenarii catastrofale despre boli terminale și care te fac să te simți ca și cum viața ar semăna cu mersul pe sârmă a unui acrobat de la circ.
Acestea sunt situații când Sistemul nervos autonom preia comanda.
Acolo unde nu avem un BUTON de oprire, așa cum este când acționăm cu declanșare din Sistemul Nervos Central, conștient și voluntar, când alegem în ce direcție vrem să o luăm. Acolo, puterea e la noi.
În Sistemul Nervos Autonom, nu avem nici un buton. El funcționează pe cont propriu și ne asigură supraviețuirea. Atât.
Cum ajungi să îmblânzești aceste stări?
Folosindu-te de corp, care poate fi privit ca un terminal al Sistemului Nervos Autonom, pentru că fiecare celulă din corpul nostru recepționează și transmite informații la "comandamentul central", fără participarea noastră conștientă. Chiar în acest moment în care citești articolul în corpul tău se desfășoară peste zeci de miliarde de reacții și procese biochimice de care nu ai habar.
Corpul memorează fiecare situație prin care ai trecut și ti-a provocat adaptarea, fie că este vorba de un accident de mașină, o operație cu anestezie totală, violența verbală sau fizică la care ai fost expus sau pe care a trebuit să o înduri, febra de peste 40 de grade de la 4 ani, plecarea mamei în străinătate la muncă și multe altele. Fiecare dintre aceste întâmplări te "scoate" din parametri de funcționare și declanșează mecanisme adaptative care, ulterior se replică similar.
Putem privi corpul ca pe un vehicul pe care e necesar să îl conducem o viață, dar la care nu am făcut "școala de șoferi" sau pentru care nu am primit manual de instrucțiuni.
Ori terapia somatica, asta face.
Te învață pas cu pas cum sa percepi indicatorii de funcționare ai Sistemului Nervos Autonom și să-ți faci singur reglajele.
Să eliberezi tipare (emoționale, de comportament ) disfuncționale din prezent, dar care au folosit cândva, atunci când corpul le-a învățat, pentru a face față.
Iar asta îți redă puterea. Și încrederea. Și viața înapoi, la un nivel superior de funcționare.
Dacă ești curios cum funcționează, poți solicita o programare.
Eu sunt Violeta Șuvăială, psihoterapeut în Iași.
Lucrez și on-line.
Mă găsești pe WhatsApp la 0722665568.
Cabinet Individual de Psihoterapie Violeta Șuvăială
Oriunde rătăcești, te poți regăsi!