Sau despre cum se vorbeste pe toate drumurile despre importanta comunicarii in relatiile interpersonale si despre cat de putin se stie in realitate.

Noi comunicam intotdeauna, este imposibil sa nu o facem, chiar si atunci cand nu spunem nimic transmitem de fapt mai mult decat ne-am dori. Comunicam prin tot ceea ce suntem noi, prin ceea ce spunem (verbal ), prin felul in care corpul ne tradeaza (nonverbal ) rosim in obraji, respiratia se accentueaza, mimica se schimba, gesturile devin necontrolabile, comunicam prin felul in care ne imbracam, prin oamenii pe care ii alegem sa ne fie alaturi si prin anturajul nostru, prin filmele pe care le vizionam si prin emisiunile la care ne uitam, prin muzica pe care o asculatm, prin masinile cu care ne plimbam si prin casa in care locuim.

Activitatea sau inactivitatea, vorbirea sau tacerea, orice are valoare de mesaj (Watzlawick ) si cum de fiecare data noi raspundem la un mesaj emitem comunicare, chiar si tacand....daca ne-am gandi sa deosebim multiple forme ale tacerii oare ce fel de obsevatori am fi? Am reusi sa descifram tacerea furioasa de o tacere relaxanta? Tacerea plina de emotii de o tacere epuizanta sau plina de suferinta?Comunicarea are caracter ireversibil si mesajul pe care eu ti-l transmit nu mi-l pot lua inapoi si informatia pe care profesorul i-o da elevului nu poate la sfarsitul orei sa o revendice tot asa cum sotul ii poate cere sotiei inapoi buchetul de flori (sau masina ) daruit dar nu ii poate cere inapoi "te iubesc-ul" adresat. Tot ceea ce comunicam are un impact atat asupra noastra, emitatorul cat si asupra celui care ne asculta, receptorul de aceea imi doresc sa devenim mult mai atenti la ceea ce spunem celor din jurul nostru pentru ca o clipa in care suntem nervosi poate deveni un moment plin de durere pentru apropiatii nostrii. De asemenea este foarte important sa fim in contact cu propriul corp si sa intelegem ce comunicam nonverbal deoarece cei de lanaga noi pricep respingerea chiar daca nu o aud.

Din totalul mesajelor emise de o persoana, 7% sunt verbale (semnale verbale, cuvintele ), 28%sunt paraverbale (semnale transise de voce ) si 65 % sunt nonverbale (semnale transmise de corp ) . Prin urmare ponderea comunicarii verbale este de 35 %, restul de 65% revenind comunicarii nonverbale. (Mehrabian-1969 ) .

In functie de limbajul paraverbal, care este inclus in limbajul verbal il intelegem pe acesta din urma (vocea, tonul, accentul, volumul, dictia, ritmul, pauzele ), dar tot aici intra si alte manifestari precum suspine, bombaneli, mormait, gemete, oftat. Asta inseamna ca importanta cuvinteleor in transmiterea unui mesaj este cuprinsa intre 7-10%.

Sa luam cateva exemple, cum stim cu totii dictia se refera la arta de a pronunta corect si clar cuvintele. Cei care vorbesc neclar si se balbaie isi constrang interlocutorii sa le acorde mai multa atentie decat le-ar acorda in mod obisnuit.

Cel care vorbeste foarte repede nu este neaparat si foarte inteligent. Poti sa vorbesti repede nu pentru ca gandesti repede, ci pentru ca esti repezit sau palavragiu.

In mod natural exista persoane care au un volum mare, voce tare si raspicata, ei risca sa fie perceputi ca agresivi sau conflictogeni, cand sunt pur si simplu fermi, iar aceste interpretari sunt facute in special de oamenii "linistiti" care nu sunt obisnuiti cu asemenea intensitati.

In mod frecvent se fac asocieri in functie de volumul vocii, astfel ca

volumul mare : obraznic, dominator, vrea sa impresioneze, face pe seful, puternic, vrea sa il stii de frica, crede ca esti surd
volumul mic: pasiv, bleg, fricos, fara initiativa, nesigur, papa lapte, mototol, evitatnt, molatec.

Ideea principala este ca ambele polaritati reprezinta modalitati de a atrage atentia, chiar daca acest lucru nu este propus in mod constient. Pentru ca atentia este un lucru de care toti oamenii au nevoie, iar cei cu deficit o cauta ca pe cel mai de pret lucru, nu pot supravietui fara atentie.

Nu suntem constienti ca transmitem un mesaj celor din jurul nostru cand de fapt noi spunem multe lucruri in acele momente, pe de alta parte exista si momente cand dorim sa transmitem un mesaj si suntem foarte dezamagiti sau nervosi ca interlocutorul nostru a inteles altceva, de multe ori noi am transmis nonverbal acel "altceva"... noi am transmis mesajul eronat prin ajutorul indicilor nonverbali.

As vrea sa va ganditi daca ati fost vreodata constienti de ceea ce ati transmis nonverbal? Daca mesajul trimis verbal era cel pe care doreati cu adevarat sa il spuneti?

Din pacate multe raspunsuri sunt negative si atunci pentru a instala echilibru de care noi oamenii avem nevoie transmitem nonverbal. Multi se pot speria la gandul ca nu isi pot controla aceste mesaje, ideea este ca ele transmit cele mai adevarate ganduri, nevoi, dorinte si daca asta nu s-ar intampla cum am mai putea sa ne exprimam adevarata noastra persoalitate?