Veșmintelor gândurilor tale…

Așezate sunt hârtiile, în călimară-i condeiul iar eu, prezentă, dornică să îți împărtășesc o scurtă idee. Căci am o temă pentru azi: ce veșminte poartă gândurile tale? Sunt așa cum sunt veșmintele ce-ți acoperă corpul, uneori, de sărbătoare, așa cum bunicii mei îmbrăcau duminica și numai duminica? Sau sunt pentru vremuri opace, triste, însoțind în nuanțele lor culorile cerului ce anunță furtuna? Sau sunt la fel, indiferent de zi, de probabilități atmosferice, și asta pentru că în gândurile tale nu poate pătrunde nimic, nici sărbătoarea, nici furtuna, nici privirea ce judecă-ntr-o clipită. Nu te amăgi! Poate ca nimeni nu-ți știe gândurile, însă oricine poate ști ce veșminte poartă. Doar pentru că prin ochii tăi se oglindesc culorile lor, prin postura ta este evidenta transparența lor, prin gesturile tale, singur spui tuturor că veșmintele gândurilor tale sunt cu ori cu două mărimi mai mari, ori, mai grav, cu două mărimi mai mici. Nu te lăsa amăgit de ceea ce tu crezi că nu se vede. De ceea ce tu crezi că știi. Poți încerca a înțelege morala cuvintelor unui om ce purta aceleași veșminte modeste, în vremuri ce tălpile nu se jenau a călca goale pământul, cuvinte care erau cam așa: "Singurul lucru pe care îl știu este că nu știu nimic!" (Socrate ). Poți începe prin a colora veșmintele gândurilor tale în nuanțele preferate, adaptate Sinelui tău, fiind poate veșmintele cele mai potrivite ție, căci, tot Socrate spunea, "câte lucruri de care eu nu am nevoie există!"