Jocul de noroc a fost, de-a lungul istoriei, înconjurat de o aură de mister și de promisiunea unei bogății ușoare. Această fascinație este alimentată de o serie de mituri cognitive - erori de gândire care distorsionează realitatea și mențin comportamentul de joc patologic. Înțelegerea acestor mituri este esențială pentru a demonta credințele false și a deschide calea spre recuperare. Mitul 1: Unul dintre cele mai răspândite mituri este iluzia controlului. Jucătorii, în special cei cu tulburare de joc de noroc, cred că au un anumit control asupra rezultatului jocurilor, chiar și atunci când este vorba de evenimente pur aleatorii, cum ar fi o mână de poker sau o aruncare de zaruri. Această iluzie se manifestă prin ritualuri superstițioase, cum ar fi purtarea unui anumit obiect norocos sau alegerea unor numere "cu noroc". În realitate, șansele de câștig sunt determinate de matematică și statistică, nu de acțiunile sau credințele jucătorului. Mitul 2: Un alt mit periculos este "eroarea jucătorului" (gambler’s fallacy ). Aceasta se referă la credința falsă că evenimentele trecute influențează probabilitatea evenimentelor viitoare. De exemplu, un jucător poate crede că, după ce o monedă a căzut de 10 ori pe "cap", este mult mai probabil să cadă pe "pajură" la următoarea aruncare. În realitate, fiecare eveniment este independent. Probabilitatea de 50/50 rămâne neschimbată, indiferent de rezultatele anterioare. Această eroare alimentează convingerea că o serie de pierderi trebuie să fie urmată neapărat de o serie de câștiguri. MItul 3: Nu în ultimul rând, mitul "chasing one’s losses" (urmărirea pierderilor ) este cel care transformă un simplu joc într-o spirală a distrugerii. Jucătorul, după o pierdere, simte o nevoie irezistibilă de a se "revanșa", de a recupera banii pierduți prin a juca mai mult și a miza sume mai mari. Acest comportament nu face decât să ducă la pierderi și mai mari, acumularea de datorii și adâncirea în tulburarea de joc. Este un cerc vicios, alimentat de speranța falsă că "data viitoare voi câștiga". Aceste mituri sunt atât de puternice deoarece se bazează pe o rețea complexă de distorsiuni cognitive, care sunt consolidate de emoții precum frica, disperarea și dorința intensă de a recâștiga ceea ce s-a pierdut. Terapia cognitiv-comportamentală vizează exact deconstruirea acestor mituri, ajutând persoana să înțeleagă că jocul de noroc nu este o soluție la problemele financiare sau emoționale, ci o cauză a acestora. Recunoașterea și acceptarea realității statistice și emoționale a jocului de noroc este pasul decisiv spre recuperare și spre o viață eliberată de datorii - atât financiare, cât și emoționale.