Cum sa-i spui copilului despre divort?

Inapoi Autor: Diana Ioanes

Atunci cînd neînţelegerile într-un cuplu ating cote alarmante, când lipsa comunicării devine tot mai apăsătoare sau când apar acte de agresiune verbală şi fizică, divorţul pare cea mai înţeleaptă soluţie.

 

Totuşi înainte de a lua această decizie există posibilitatea ca cei doi parteneri să apeleze la o terapie de cuplu ca o încercare de îmbunătăţire ("salvare" ) a relaţiei.
În cazul în care aţi decis că nu se mai poate şi v-aţi hotărât să divorţaţi va trebui să încercaţi să-i explicaţi copilului- într-un limbaj accesibil vârstei sale motivele pentru care aţi hotărât să vă despărţiţi de partener.

 

Totodată ar fi de dorit să vă reasiguraţi copilul de dragostea parinţilor.

 

Ar fi bine dacă ambii părinţi ar face asta, ei spunând copilului că el va rămâne în continuare copilul lor, chiar dacă mama şi tatăl său se despart.
Un divorţ afectează, nu doar pe cei doi parteneri, ci şi pe copiii acelui cuplu.

 

Întrucât copilul resimte oricum tensiunile dintre părinţi şi apare riscul să le dea o interpretare eronată, autoacuzatoare, este de dorit ca părinţii să stea de vorbă cu el, să-i explice că ei nu se mai înţeleg, că se vor despărţi şi să-l asigure totodată pe copil de iubirea lor.
Trebuie să încercaţi să-i spuneţi adevărul şi anume să-i explicaţi motivul pentru care divorţaţi şi să încercaţi să îl faceţi să înţeleagă că nu el este motivul neînţelegerilor dintre dumneavoastră şi soţ - asta pentru că adeseori copiii au tendinţa să se învinovăţească pentru lucrurile care merg prost în familia lor; există cazuri în care copilul spune "tata bea pentru că eu sunt un copil rău".
Ar fi recomandat ca după divorţ, părinţii să nu se folosească de copii pentru a afla veşti despre partener, despre cum îi merge, dacă are pe altcineva etc.

 

Să încerce să nu îl vorbească de rău pe celălalt părinte în faţa copilului, pentru că părintele absent este important în modelarea copilului ca personalitate - pentru un băiat tatăl reprezintă modelul masculin în formarea sa ca bărbat, iar mama constituie modelul, mai mult sau mai puţin conştient, atunci când îşi va alege partenera de viaţă; la fel stau lucrurile şi pentru fată.

 

Totodată părinţii să încerce să evite compararea copilului, în unele aspecte mai puţin dezirabile, cu fostul partener, de genul "semeni cu taică-tău" sau "eşti ca maică-ta" .
Există situaţii când copilul devine confidentul unuia din părinţi, părintele exprimându-şi toate suferinţele în faţa copilului, ceea ce duce la o încărcare a copilului cu probleme care depăşesc vârsta lui, sfera preocupărilor sale, astfel, copilul maturizându-se prea repede şi ajunge să devină un fel de psiholog pentru părintele suferind.

 

Sau există tendinţa ca mama să încerce să preia şi rolul de mamă şi pe cel de tată pentru acel copil, să-l înlăture pe tatăl din viaţa copilului; ar fi de dorit ca mama să rămână doar mamă, iar rolul de tată să fie dat tatălui copilului.
De aceea este bine ca după divorţ, acolo unde este posibil, tatăl să păstreze legătura cu copilul şi să desfăşoare activităţi comune (ieşiri în parc, la spectacole, excursii ), iar uneori ambii părinţi să petreacă împreună cu copilul lor un timp comun.
Pentru a programa o şedinţă de consiliere psihologică sau de psihoterapie trimiteti un email: dianaioanes_bf@yahoo.com

tel. 0724 993 964
 www.cabinet-psihologie-bucuresti.ro

 

Cabinet Psihologie Ioaneş Diana

Cabinet Psihologie Ioaneş Diana

experienta si profesionalism

Recomandă
Recomandă acest cabinet

Dați o notă și scrieți câteva cuvinte despre experiența dvs pozitivă legată de acest cabinet.

Toate campurile sunt obligatorii.
Penalizăm cabinetele cu autorecomandări!

Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp