,, Dupa atatea chelfaneala pentru aceelasi act, de ce copilul continua sa nu asculte ceea ce ii zic? Este chiar atat de mic ca sa inteleaga? " Nici pe departe. Copilul stie exact ce face. In mod deliberat repeta comportamentul sau. Bineinteles ca nu stie de ce (scopul este inconstient ). Dar comportamentul sau ne poate spune noua de ce se comporta asa. Parintele spune:,, Nu, nu poti face asta,, dar comportamentul sau spune,, Iti voi arata eu ca pot- oricare ar fi consecintele (bataie, cearta ),, . Daca o pedeapsa l-ar fi facut pe copil sa nu mai infunde toaleta cu hartie, atunci o chelfaneala ar fi fost suficienta pentru a educa copilul in general. Dar chelfanelile repetate nu au produs prea mare impresie asupra copilului. Ce nu este bine in toate acestea? De bine ce democratia implica egalitate, parintii nu mai pot sa-si asume rolul de autoritate. Autoritatea implica dominanta; un individ are puterea asupra altui individ. Nu poate exista o astfel de dominare intre egali. Dominare- forta, puterea trebuie inlocuita cu tehnici de influentare egalitare. Pedeapsa si recompensa apartin de asemeni sistemului autocratic. Autoritatea, bucurandu-se de pozitia sa dominanta are privilegiul de a oferi pedepse sau recompense in functie de merite. Este privilegiul autoritatii sa stabileasca cine merita pedeapsa si cine merita recompensa. Si pentru ca sistemul autocratic social s-a bazat pe stabilirea unei puteri dominante, astfel de judecati au fost acceptate ca facand parte din codul vietii. Copiii observa, asteapta si spera la timpurile cand si ei vor fi adulti privilegiati. Astazi, intreaga noastra structura sociala este schimbata. Copiii au castigat un statut egal cu cel al adultilor ceea ce face ca adultii sa nu se mai poata bucura pe deplin de pozitia superioara fata de ei. Puterea noastra asupra lor s-a evaporat; iar ei stiu, chiar daca noi stim sau nu. Ei nu ne mai recunosc ca putere superioara. Trebuie sa realizam inutilitatea incercarii noastre de a ne impune in fata copilului. Nici un fel de pedeapsa nu-l va pune pe acesta in pozitie de supunere. Astazi copiii sunt dispusi sa fie pedepsiti pentru ca in felul acesta isi impun dreptul lor la egalitate. Parintii in cel mai bun caz obtin doar temporar rezultate. Daca o pedeapsa este data din nou si din nou, inseamna ca nu da rezultate. Singurul efect pe care poate sa-l aiba pedeapsa asupra copilului este ca acesta dezvolta o puternica rezistenta si sfidare impotriva parintelui. Pedeapsa sau ideile autoritate -,, Supune-te mie sau...." trebuie inlocuite cu dezvoltarea simtului respectului mutual si al cooperarii. Un bun lider (parintele democratic ) ii inspira si stimuleaza pe ceilalti sa actioneze in concordanta cu situatia data. Copiii au nevoie de ghidare din partea noastra. Ei o vor accepta daca sunt siguri ca noi respectam drepturile lor ca fiinte umane cu drepturi egale de a decide ce vor face. Noi parintii trebuie sa invatam sa folosim cat mai multe metode eficiente de stimulare a copilului astfel incat acesta sa aiba dorinta de a se conforma si de a respecta regulile. Putem incerca sa cream o atmosfera de respect de sine mutual si de consideratie si sa oferim oportunitate copilului de a invata cum sa traiasca confortabil si fericit cu ceilalti. Trebuie sa stabilim situatiile de educare fara a arata lipsa de respect fata de copil sau fata de noi insine. Si putem face acest lucru fara a ne arata puterea, pentru ca puterea incita la rebeliune si infrange scopul nostru de a educa copilul in avantajul acestuia. Trebuie sa fim onesti si sa recunoastem ca atunci cand ne pedepsim sau chelfanim copilul, de multe ori ne eliberam de propriile noastre frustrari si ne ascundem in spatele ideii ca facem ceea ce facem,, pentru binele lui,, . In acelasi timp, noi putem constientiza ca copilul chiar cauta sa fie chelfanit. Comportamentul sau provocator este parte din scopul sau, care este acela de a dovedi ca este,, rau,, sau sa ne implice intr-o lupta de putere sau sa se razbune pentru injustitia precedenta (poate ca noi am uitat ca l-am,, atins,, dar el nu! ). Atunci cand il pedepsim de fapt actionam in concordanta cu intentiile sale - cadem in capcana, asa cum se astepta. Problema este ca noi oamenii suntem imperfecti. Oricine dintre noi s-a comportat astfel intr-o situatie data. Trebuie sa avem curajul de a fi imperfecti. Sistemul de recompensare a copilului pentru comportamentul bun este la fel de dezastroasa ca sistemul de pedeapsire. Aceeasi lipsa de respect este aratata. Ne,, recompensam,, inferiorii pentru ca au facut o treaba bine sau pentru ca au fost cuminti. Intr-un sistem de respect mutual intre egali, o treaba este facuta pentru ca trebuie facuta, iar satisfactia vine din armonia care rezida atunci cand doi oameni fac un lucru impreuna. De ce trebuie sa platim copiii pentru ca si-au adus contributia la bunastarea familiei? Traiesc in aceeasi casa, mananca mancarea, li se procura haine, si imparta beneficiile cu parintii. Daca sunt atat de egali precum pretind, sunt obligati sa imparta munca cu parintii. Copiii trebuie sa impartaseasca din toate aspectele vietii de familie. Ei ar trebui sa beneficieze de o alocatie pe care sa o consume asa cum doresc. Nu se va face nici o conexiune intre alocatie si treburile casnice. Copiii fac treburi casnice pentru ca contribuie la bunastarea familiei. Primesc alocatie pentru ca impart cu familia beneficiile . O recompensa nu ofera copilului sentimentul de a apartine. Ar putea sa fie un semn de aprobare de moment din partea parintelui, dar dupa ce trece momentul? Parintele il aproba in continuare? Sau este nevoie de o alta recompensa? Parintele se intampina cu o problema grava daca copilul nu doreste sa coopereze decat pe baza unei recompense.,, Da. Mie ce-mi iese de la faza asta?,, .De ce sa se mai deranjeze sa faca ceva daca nu primeste nimic in schimb? Asa ca atitudinea negativa si materialismul cresc monstruos; nu exista nici o sansa de a satisface apetitul unui achizitioner. Astfel se intareste o valoare negativa, de bine ce copilul gandeste ca,, Lumea imi datoreaza totul". Daca nimic nu vine automat la el, atunci, le va arata el lor,, . Iata care este finalul sistemului de recompensa:,, Ei nu m-au recompensat, ii voi pedepsi, daca ei ma vor pedepsi pe mine, ii voi pedepsi inapoi, o sa le arat eu lor.,, . Satisfactia vine din sentimentul contribuirii si al participarii- un sentiment refuzat copilului nostru daca acesta creste dupa sistemul de recompensare cu lucruri materiale. In scopul gresit de a castiga cooperarea, privam copilul de satisfactiile de baza ale vietii.