Dependenta de jocurile de noroc

In literatura de specialitate multi analisti au incercat sa inteleaga ce este unic la jocurile de noroc, imprevizibilitate, fiorul riscului, erotizare tensiunii si a fricii, aspectele sale competitive, recompensele sau legatura lor cu agresivitate. Analistii  au subliniat aspectele competitive si au incercat sa descrie limbajul jocurilor de noroc pentru a ilustra legaturile cu agresivitate si distructivitate. Psihodinamica jocurilor in sine si a jocurilor de noroc are numeroase semnificatii constiente si inconstiente asociate cu castigul si pierderea. 

Semnificatia  cea mai importanta este convingerea celui care castiga la jocurile de noroc ca este special, mai bun intr-un fel decat ceilalti, si ca victoria sa este meritata. Jocurile de noroc si divinitatea au fost intotdeauna strans asociate, rezolvarea disputelor, determinarea vinovatiei sau a nevinovatiei unei persoane se facea prin tragere la sorti si se credea ca aceasta a fost vointa domnului. In literatura exista o serie de cazuri in care jocurile de noroc erau vazute ca modalitate de a raspunde la intrebari importante despre ce era permis, despre vinovatie sau nevinovatie, viata sau moarte si despre sansa ca jucatorul sa fie iubit si acceptat de cineva extrem de important pentru el. De exemplu, vechii romani au numit aruncarea castigatoare a zarurilor, aruncarea lui Venus, aceasta insemna ca persoana era pretuita de zeita iubirii si a frumusetii. Jucatorul de noroc sfideaza soarta, jocul fiind pentru acesta un oracol, daca jucatorul castiga, dorinta lui secreta de a fi iubit sau puternic i se indeplineste. Din punct de vedere istoric, oracolul era vazut ca un portal prin care zeii vorbeau cu oamenii, oracolul era consultat pentru sfaturi cu privire la situatii din exterior, dar mai ales cu privire la conflicte interioare, erau permise lucrurile pe care le gandea individul sau trebuia sa se astepte la pedeapsa, si i se cerea oracolului permisiunea, cu alte cuvinte o decizie divina, care putea restabili echilibrul afectat. 

Au fost cercetatori care au sugerat ca jucatorul poate dori la nivel inconstient sa piarda, a pierde reprezinta o modalitate de autopedepsire, de ispasire a pedepsei,  iar acest aspect poarta denumirea de masochism moral, deci jocurile de noroc au un caracter masochist, jucatorul patologic se razvrateste impotriva autoritatii parintilor, si in principal impotriva principiului realitatii introdus de acestia. 

Analizand un jucator patologic realizam ca actul de a castiga are atat semnificatii pozitive, cat si semnificatii negative, sumele mari de bani pe care le-ar fi castigat la jocurile de noroc, il transforma pe jucator intr-un filantrop si un binefacator al omenirii, aceste ganduri generoase contin ostilitate ascunsa  la adresa parintilor care sunt redusi la statutul de cersetori atunci cand rolurile se schimba si jucatorul patologic are sume mari de bani.  In descrierea  jucatorului patologic se evidentiaza rolul vinovatie care sta la baza autodistructivitatii, tiparele de comportament adanc inradacinate care le afecteaza acestora fiecare domeniu al vietii ar putea fi determinate de interactiunea timpurie cu tatii lor. Multe exemple au demonstrat rolul traumei timpurii in cazul pacientilor care reconstituiau in mod compulsiv experientele unui stil parental intruziv, unei suprastimulari si stari de neajutorare impuse, de a transforma pasivul in activ, de a se apara impotriva neputintei si de a prelua un control magic si omnipotent asupra unor situatii infricosatoare si incontrolabile.  Dorinta jucatorilor patologici de a scapa de probleme si utilizare jocurilor de noroc ca remediu impotriva afectelor intolerabile reprezinta criterii de diagnostic, jucatorii pot sa inlocuiasca dependenta de ceilalti cu o solutie financiara, sau prefera reactiile de tipul totul sau nimic in locul complexitatii si dezordinii vietii. 

Jucatorul patologic vede jocul  ca o modalitate de a controla o situatie incontrolabila si infricosatoare, multi spun ca au o senzatie de control, pot sa decida la ce masa sa joace, multi isi amintesc un mare castig sau o mare pierdere care pentru ei reprezinta un eveniment memorabil, unii spun ca atunci cand sunt in avantaj se simt inconfortabil, ei traiesc la marginea prapastie si cocheteaza cu posibilitatea de a cadea. Ca parte a progresului in cariera jucatorului patologic, obsevam nu numai o crestere a preocuparii pentru jocurile de noroc si sumele pariate si pierdute, ci si o crestere a rusinii, vinovatie si depresiei, rusinea este un raspuns important la o situatie in care a pierdut controlul, sentimentele de ura si dezgust duc la dorinta de a fi pedepsit , jocul de noroc devine atunci un mijloc de autopedepsire, jucatorul se simte epuizat, dar incapabil sa se opreasca, dorind sa puna punct, face tot posibilul sa piarda toti banii cat mai repede, apoi traieste dintr-o criza in alta, iesind dintr-o dificultate si intrand in alta, se saboteaza, si se simte confortabil cand este indatorat, este predispus sa recidiveze atunci cand a platit in sfarsit ce datora si  incepe sa aiba ceva pentru el insusi.