De ce tindem să repetăm aceleași scenarii în relații    

     Mulți oameni ajung în cabinetul de psihoterapie cu o întrebare care apare, într-o formă sau alta, aproape identic: „De ce mi se întâmplă mereu același lucru în relații?" Schimbă partenerii, schimbă orașul, uneori chiar schimbă modul în care își încep relațiile. Și totuși, după o vreme, scenariul pare să revină. Apar aceleași conflicte, aceleași frustrări, aceleași tipuri de parteneri sau aceleași distanțe emoționale. Pentru mulți, acest lucru devine un mister personal.

 Pentru psihologie însă, nu este neapărat un mister, ci mai degrabă un tipar. În psihoterapia adleriană vorbim despre stilul de viață - un mod relativ stabil prin care fiecare dintre noi învață să privească lumea, relațiile și propriul loc între ceilalți. Acest stil nu este ceva rigid sau fatalist, dar este o direcție care se formează devreme și care ne influențează alegerile, de multe ori fără să ne dăm seama. Cu alte cuvinte, relațiile pe care le trăim nu sunt niciodată complet întâmplătoare. Cum se formează aceste tipare. Primele experiențe de viață, în special cele din copilărie, ne ajută să construim o imagine despre lume și despre noi înșine. Copilul încearcă să înțeleagă câteva lucruri fundamentale: 

• Ce fel de loc este lumea? 

• Ce loc am eu între ceilalți? 

• Cum pot fi acceptat? 

• Ce trebuie să fac pentru a fi iubit sau apreciat? 

          Din răspunsurile la aceste întrebări apare ceea ce Adler numea stilul de viață - un fel de strategie personală de a naviga prin viață. Uneori strategia este flexibilă și deschisă. Alteori devine mai rigidă și defensivă. Iar atunci când ajungem la maturitate, acest mod de a ne raporta la oameni începe să se vadă clar în relațiile de cuplu. De exemplu, o persoană care a învățat devreme că trebuie să se descurce singură poate ajunge să aleagă relații în care păstrează multă distanță emoțională. Altă persoană, care a simțit că trebuie să lupte pentru atenție sau validare, poate ajunge să caute relații intense, dar instabile. Nu este vorba despre vină sau despre „programări" din trecut. 

Este vorba despre modul în care am învățat să funcționăm în relații. De ce alegem uneori parteneri asemănători Un lucru surprinzător pentru mulți oameni este că nu alegem partenerii doar pe baza atracției sau a întâmplării. De multe ori alegem persoane care se potrivesc, într-un fel sau altul, cu modul nostru de a înțelege relațiile. Uneori această potrivire este sănătoasă. Alteori reproduce exact aceleași dinamici care ne-au fost familiare mai devreme în viață. De aceea, cineva poate spune după câteva relații: „Parcă toți partenerii mei sunt la fel."

 În realitate, nu sunt identici. Dar există ceva în modul de relaționare care face ca anumite tipuri de relații să pară „familiare". Iar familiarul are o forță mare asupra noastră. Chiar și atunci când nu este neapărat benefic. 

Tiparele nu sunt doar despre alegerea partenerului Când vorbim despre tipare relaționale, nu este vorba doar despre pe cine alegem, ci și despre cum ne comportăm într-o relație. 

De exemplu: 

• unii oameni evită conflictul cu orice preț 

• alții intră rapid în confruntări 

• unii se retrag emoțional atunci când apar dificultăți 

• alții devin foarte anxioși și caută constant reasigurare. 

Aceste reacții nu sunt întâmplătoare. Ele fac parte din felul în care am învățat să ne protejăm sau să ne menținem locul într-o relație. De ce este atât de greu să schimbăm aceste tipare Mulți oameni își dau seama, la un moment dat, că repetă aceleași scenarii. Și totuși schimbarea nu apare imediat. Motivul este simplu: tiparele relaționale sunt adesea inconștiente. Ele funcționează ca niște obiceiuri emoționale. Nu ne spunem în mod explicit: „voi intra într-o relație complicată" sau „voi evita apropierea." Pur și simplu reacționăm într-un mod care ni se pare natural. 

Psihoterapia nu schimbă aceste lucruri prin sfaturi rapide sau prin rețete. Mai degrabă ajută la înțelegerea mecanismului personal. Când începem să vedem clar cum funcționează propriile tipare, apare și posibilitatea reală de schimbare. Relațiile nu sunt doar despre trecut Un aspect important al psihologiei adleriene este ideea că oamenii nu sunt prizonierii trecutului. 

Experiențele timpurii influențează modul în care privim lumea, dar ele nu determină definitiv viitorul. Relațiile pot deveni, în timp, un spațiu de dezvoltare. Un loc în care învățăm să fim mai deschiși, mai cooperanți și mai conștienți de propriile reacții. De fapt, multe dintre schimbările cele mai importante din viață apar tocmai în relații. Când merită să explorăm aceste tipare 

Dacă simți că relațiile tale urmează mereu același scenariu, poate fi util să te oprești pentru o clipă și să te întrebi:

 • Ce rol joc eu, de obicei, într-o relație? 

• Ce tip de partener mă atrage cel mai des? 

• Cum reacționez când apare conflictul sau distanța? 

Aceste întrebări nu sunt menite să aducă vină sau autocritică. Ele sunt, mai degrabă, un început de explorare. Pentru că, de multe ori, înțelegerea tiparelor personale este primul pas către relații mai echilibrate și mai autentice. Iar vestea bună este că tiparele pot fi schimbate. Nu peste noapte, dar treptat, prin conștientizare și prin experiențe relaționale diferite. Uneori, tocmai această explorare devine punctul de plecare pentru o relație mai sănătoasă - atât cu ceilalți, cât și cu noi înșine. 

        Dacă ai observat că aceleași tipare apar din nou și din nou în relațiile tale, merită să le privești cu mai multă curiozitate. Uneori, o conversație cu un psihoterapeut poate ajuta la clarificarea acestor mecanisme și la descoperirea unor moduri diferite de a construi relațiile. În psihoterapie, înțelegerea tiparelor personale devine adesea primul pas către schimbare.