Cauzele disfuncțiilor sexuale: perspectivă psihologică și evoluție freudiană

 

Disfuncțiile sexuale sunt tulburări care afectează persoana pe mai multe planuri: cognitiv, comportamental și emoțional. Ele pot diminua stima de sine, genera frustrare și crea tensiuni în relațiile de cuplu. 

 

Înțelegerea cauzelor lor este esențială pentru prevenție și intervenție terapeutică eficientă.

 

1. Factorii psihologici și experiențele timpurii

Tulburările sexuale apar frecvent ca urmare a experiențelor din copilărie și a tiparelor relaționale formate devreme:

Atașamentul securizant vs. nesigur: Relația copil-mamă (sau adult-principal de îngrijire ) influențează percepția siguranței și intimitatea. Copiii cu atașament securizant dezvoltă mai târziu o sexualitate sănătoasă, în timp ce traumele, neglijența sau atașamentele nesigure pot genera anxietate și dificultăți în relațiile adulte (Bowlby, 2020 ).Experiențe traumatizante: abuzuri sexuale, viol, incest, violență domestică în copilărie sau adolescență.Conflicte inconștiente nerezolvate: frustrări, vinovăție, rușine sau reprimarea dorințelor pot afecta dorința sexuală și satisfacția.Tulburări psihice: depresie, anxietate, tulburări de personalitate sau schizofrenie pot contribui la disfuncții sexuale.

 

2.Stadiile psihosexuale freudiene și impactul lor

Freud a descris dezvoltarea sexuală în stadii psihosexuale care, deși conceptualizate la începutul secolului XX, rămân relevante pentru înțelegerea unor tipare comportamentale:

Faza orală (0-1 an ): plăcerea concentrată în gură; experiențe de încredere și securitate sunt esențiale pentru dezvoltarea relațiilor intime ulterioare.Faza anală (2-3 ani ): controlul sfincterelor; copilul învață limitele și regulile, dezvoltând autocontrolul și responsabilitatea.Faza falică (4-6 ani ): diferențierea între sexe, jocuri exploratorii; relația cu părintele de același sex influențează identificarea și formarea rolurilor sexuale.Faza de latență (7-12 ani ): scăderea interesului sexual, consolidarea socializării și a abilităților cognitive.Faza genitală (adolescență ): integrarea sexualității mature și a relațiilor intime sănătoase.

Context modern: stadiile freudiene nu determină singure disfuncțiile sexuale. Ele interacționează cu experiențele timpurii, traumele și tiparele de atașament pentru a modela dorința și comportamentul sexual adult.

 

3.Relațiile de cuplu și comunicarea sexuală

Calitatea relației de cuplu și dialogul despre sexualitate sunt esențiale. Lipsa comunicării privind preferințele și limitele sexuale poate genera frustrări și anxietate. Anxietatea de performanță și vinovăția afectează dorința și capacitatea de satisfacție.

Educația sexuală eronată sau insuficientă poate întări clisee cognitive despre sexualitate și corp. 

4.Factori biologici și medicali

Disfuncțiile sexuale pot fi influențate de factori fiziologici și medicali:

Medicamente: antihipertensive (diuretice, betablocante ), antidepresive (SSRI, triciclice ), antipsihotice.Substanțe: alcool în cantități mari, cocaină, opiacee.Afectări medicale: boli endocrine, diabet, afecțiuni cardiovasculare sau neurologice.Stări fiziologice: sarcina, sindromul premenstrual, menopauza. 

5.Faze ale răspunsului sexual și vulnerabilități

Actul sexual poate fi descris în șase faze (Masters & Johnson, 1966; Kaplan, 1979 ):

Dorinta sexuală - influențată de emoții, anxietate, depresie, vinovăție.

Trezirea sexuală - starea mental-corporeală de pregătire.

Excitarea sexuală - manifestată prin contact interpersonal, masturbare sau fetișuri.

Orgasmul - punctul culminant al plăcerii.

Satisfacția - senzația de relaxare și împlinire.

Posludiul - calm, revitalizare, intimitate post-act sexual.

Tulburările pot apărea în orice fază, afectând dorința, excitația, orgasmul sau satisfacția.

 

6.Clasificarea disfuncțiilor sexuale

Disfuncțiile sexuale pot fi:

După cauză: psihogenă, organică sau mixtă.După durată: pasageră, persistentă, primară sau secundară.După context: generalizată (toate situațiile ) sau selectivă (anumite situații sau parteneri ).După tip: probleme de dorință, excitație, orgasm sau durere.

Factorii culturali, religioși și etnici pot influența percepția și comportamentul sexual.

 

7.Importanța consilierii și psihoterapiei

Când disfuncțiile sexuale nu au cauze medicale, psihoterapia și consilierea sexuală sunt instrumente esențiale pentru restabilirea sănătății sexuale:

Psihoterapia individuală ajută la identificarea și rezolvarea traumelor, anxietăților sau conflictelor inconștiente care afectează sexualitatea.Psihoterapia de cuplu facilitează comunicarea, exprimarea dorințelor și gestionarea frustrărilor reciproce.Consilierea sexuală oferă strategii practice pentru creșterea dorinței, excitării și satisfacției sexuale. 

Abordarea psihologică permite înțelegerea cauzelor profunde, crește stima de sine și îmbunătățește intimitatea și relațiile de cuplu.

Este important ca evaluarea să fie realizată de un psiholog sau terapeut specializat, pentru a stabili dacă disfuncția are cauze medicale, psihologice sau mixte, și a recomanda tratamentul adecvat.

 

Disfuncțiile sexuale sunt complexe și multidimensionale. Evaluarea corectă combină analiza medicală și psihologică, iar intervenția eficientă necesită abordare integrată: psihoterapie, consiliere sexuală și tratament medical, dacă este necesar.

Înțelegerea traumei, a atașamentului și a contextului psihologic este esențială pentru recăpătarea sănătății sexuale și a stimei de sine.

 

Referințe principale:

Freud, S. Three Essays on the Theory of Sexuality, 1905.

American Psychiatric Association. DSM-5-TR, 2022.

Bowlby, J. Attachment and Loss, revizuit 2020.

Masters, W. H., & Johnson, V. E. Human Sexual Response, 1966.

Kaplan, H. The New Sex Therapy, 1979.

Barlow, D. H. Clinical Handbook of Sexual Disorders, 2021.

 

 

Ciobanu Georgeta

Psihoterapeut SPER

Tel.0723636692     

www.psihologinconstanta.ro