Atunci când vorbim despre "adicţii", ne referim şi la acea parte componentă numită în termeni de specialitate "compulsie". Compulsia este pofta arzătoare care poate ocupa întreaga atenţie a unei persoane. În astfel de clipe nu mai contează care sunt consecinţele sau ce este nevoie să facă pentru a-şi îndeplini pofta, tot ceea ce contează este să-şi satisfacă pofta. Deşi unele persoane conştientizează acest fapt, tot nu reuşesc să-şi controleze acţiunile. În acest moment, unele din reacţiile emoţionale posibile sunt ruşinea şi vinovăţia. Ruşinea este strâns legată de ceilalţi, de persoanele apropiate care sunt afectate de acţiunile lor sau de cei care vor să le ofere ajutorul. Ruşinea poate să cuprindă teama de a îşi expune vulnerabilitatea sau dificultatea de a se controla, percepută câteodată ca slăbiciune. Unele persoane se simt inconfortabil să fie percepute ca fiind slabe sau demotivate. În acest caz, prima reacţie va fi să ascundă sau să mascheze această slăbiciune sau să se apare şi să spună: "eu nu am o astfel de problemă" sau "pot să mă las oricând de...". Pentru ca o persoană să depăşească ruşinea are nevoie să primească încurajări din partea celorlalţi, iar atenţia acestora să fie orientată către lucurile bune pe care aceştia le fac, chiar şi pentru micile schimbări legate de adicţia lor. Atunci când nu reuşesc să menţină o schimbare, este recomandat să fie încurajaţe să exploreze nereuşita şi să o privească din perspectiva unei ocazii de a învăţa ceva nou despre propria persoană. Câteodată, schimbările pot fi dificile şi ruşinea poate fi foarte intensă. Dacă familia, persoanele apropiate, sau persoana în cauză se simt depăşite, recomandarea este ca aceasta să apeleze la un specialist în adicţii. Pe lângă sentimentul ruşinii, o persoană care este dependentă se poate confrunta frecvent şi cu o reacţie de vinovăţie. Vinovăţia este o emoţie de furie orientată către propria persoană. Cu cât sentimentul de vinovăţie este mai mare, cu atât intensitatea furiei va creşte. Această vinovăţie blamează/ceartă persoana în cauză şi dacă sentimentul de vină este prea puternic, există posibilitatea ca persoana să se retragă şi/sau ascundă comportamentul faţă de care se simte vinovat. Persoana care se blamează poate să aibă o încredere scăzută în forţele proprii pentru că: "am avut atâtea încercări şi nici una nu a funcţionat", "ce sens mai are să încerc, pentru că mereu greşesc". La acest nivel, motivaţia este foarte scăzută pentru ca persoana să dorească să încerce să se schimbe, deoarece senzaţia lipsei de control se accentuează. În acest punct, posibilitatea unei schimbări va depinde de sprijinul acordat de către specialişti şi de către familie sau persoane apropiate. Dependenţa este o boală şi necesită un tratament la fel de riguros ca oricare alta, care constă în primul rând în consiliere psihologică, pentru ca persoana să conştientizeze momentele în care este mai vulnerabilă şi să înveţe cum să le depăşească. Sentimentele de neputinţă pot fi des întâlnite întrucât persoana îşi dă seama că nu poate să facă aceste schimbări singură. Recomandăm cererea ajutorului unui specialist în adicţii, pentru ca drumul către vindecare să se realizeze treptat şi să fie în atenţia unor persoane capabile şi pregătite din punct de vedere profesional.