Relatia de cuplu, este, de cele mai multe ori, spatiul de dezvoltare individuala si interindividuala, locul in care energiile curg si se intalnesc, se armonizeaza si se ciocnesc, se intretin si se sting reciproc. Relatia evolueaza sau stagneaza, partenerii cresc sau se trag in jos. In relatie sunt investite emotii, sentimente, dorinte si nevoi si, mai ales, asteptari reciproce. Relatia de cuplu nu evolueaza adaugand sentimente noi, ci mentinand viul si echilibrul, comunicand eficient si responsabil. Se intampla insa, ca miezul relatiei sa fie intretinut de alte elemente, precum datorii, bunuri in comun, dependente, decalaje ale nevoilor si cereri dificile.Aspectul functional, sarcina comuna de a administra bunurile familiale, obligatiile si regulile exterioare devin lianti ce leaga cuplul, in detrimentul nevoilor si dorintelor individuale, iar schimbarile devin factori perturbatori pentru si asa fragilul cuplu. Exista patru dimeniuni ale iubirii care se impletesc in relatia de cuplu, formand dinamici relationale mai mult sau mai putin echilibrate . 1. Iubirea din dorinta. Dorinta se indreapta catre partener, cu curiozitate si deschidere. Dorinta indreptata spre celalalt, trezeste aspecte personale nestiute, fiind o descoperire si o redescoperire reciproca. Implica dorinta de a darui neconditionat, de a o oferi, pentru a primi ceea ce reprezinta partenerul. Iubirea din dorinta este o amplificare reciproca. 2. Iubirea din nevoie. Iubirea devine o cerere de iubire, uneori autoritara si tiranica. Este o iubire care cere reciprocitate. "Te iubesc si astept sa ma iubesti si tu, pentru ca iubirea mea este atat de mare incat trebuie sa nasca iubire si in tine", "Daca eu te iubesc, inseamna ca am nevoie de tine, de atentia ta si tu trebuie sa ma iubesti la fel si sa te ocupi de mine". Este tipul de iubire ce izvoraste din temeri si frici, neincredere si punerea celuilalt in slujba propriilor asteptari. 3. Iubirea din interes. Se traduce prin faptul ca, iubirea celuilalt mangaie Egoul, genereaza cresterea valorii personale. Se pune accent pe imaginea personala pe care iubirea celuilalt o genereaza- sentimente de valoare, unicitate, siguranta. 4. Iubirea compensatorie. Aceste iubiri, puternice si mistificatorii, vor sfarsi in impasuri si esec, deorece ideea pe care se cladesc este " o iubire ascunde o alta iubire". Vorbim de nivelul inconstient si chiar transgenerational, in care o iubire este transpusa in relatia de cuplu, fara a avea de-a face cu partenerul. Sa luam un exemplu: iubirea pe care un copil si-o doreste existenta intre parintii sai, va fi transpusa ulterior in relatia sa de cuplu. Isi va iubi partenerul cu intensitatea cu care isi doreste ca parintii sai sa se iubeasca si, va face orice posibil sa sustina aceasta iubire, desi, de cele mai multe ori, partenerul de cuplu are, cu totul alte nevoi si dorinte. Este un nivel subtil si inconstient al iubirii si necesita o constientizare profunda a relatiilor transgenerationale. Complexitatea relatiei de cuplu, cuprinde pe langa patternuri individuale de iubire si forme interioare si exterioare de violenta. Violenta se naste din cereri, presiune, slabiciune si, mai ales temere. Frica interioara se exteriorizeaza in relatie, nascand violenta . 1. Violenta din dependenta. Cererea de iubire, punerea celuilalt in slujba propriilor nevoi preschimba iubirea in obligatie si datorie.Iubirea neconditionata devine din Te Iubesc, Iubeste-ma. 2. Violenta in fata schimbarii. In orice relatie, se stabileste un fel de contract care sugereaza modul in care se va desfasura aceasta, exprimata constient sau inconstient, verbal sau non-verbal: "noi vom fi impreuna pana la adanci batraneti, noi vom fi liberi si deschisi ", etc. Pentru ca relatia sa mearga, fiecare dintre parteneri trebuie sa se implice pentru telul comun. Uneori se intampla, ca doar unul dintre cei doi sa defineasca un tel, iar celalalt sa accepte pasiv, din diverse motive. E adevarat, la inceputul relatiei aceasta acceptare sau pseudoacceptare a telurilor celuilalt este o forma de manifestare a iubire totale, simbol al abandonarii de sine, un dar facut celuilalt.Violenta, insa, se naste din modul in care, celalalt va folosi acest dar, pe viitor. Oamenii evolueaza in directii diferite asa cum este sanatos, insa, daca aceste schimbari nu se sincronizeaza, vor fi resimtite ca tradari de catre parteneri, si-atunci se va folosi presiunea emotionala ca, ei sa "redevina" asa cum au fost initial. 3. Violenta din cauza idealizarii. Din pacate, oamenii cauta ceva ce nu exista, si nu constientizeaza acest lucru. Pun in carca partenerilor de cuplu o imagine idealizata, interiorizata, un miraj, o proiectie menita sa le asigure implinirea. Si, cum imaginatia primeaza in detrimentul realitatii, esecul si conflictele sunt asigurate. Mentinerea unei iluzii naste doua tipuri de comportamente: cel ce proiecteaza preia asupra lui esecul relatiei, gandind ca el trebuie sa suporte si sa se schimbe pe sine, sau, din contra, creaza acuzatii pe masura ce resimte frustarea. (apud. Salome, J., 2002 ). Da, relatiile de cuplu sunt dificile si necesita efort si implicare. Cu cat partenerii sunt mai constienti de cine sunt, de dorintele si aspiratiile lor, de bagajul emotional si transgenerational cu care s-au prezentat la usa celuilalt, cu atat vor fi mai dispusi sa isi veda partenerul de cuplu in lumina prezentului si a realitatii si, folosind mecanisme sanatoase, vor reusi sa mentina relatia pe linia constientizarii si evolutiei reciproce.