În cartea sa „Ferestre către copiii noștri", Violet Oaklander descrie o serie de metode din Gestalt folosite în lucrul cu visele la copii. Modul în care aceasta le folosește este unul profund original și creativ, un gestalt viu și flexibil. „În general, visele au o varietate de funcții pentru copil. Acestea pot fi expresii de anxietate, lucruri care îngrijorează. Ele pot exprima sentimente pe care copilul se simte incapabil să le exprime în viața reală. Ele pot înfățișa: dorințe, nevoi, fantezii, întrebări și curiozități, atitudini. Visul poate indica un anume sentiment sau o anume atitudine generală referitoare la viață. Poate fi un mod de a lucra sentimente și experiențe, situații cu care copiii sunt incapabili să se confrunte în mod direct și deschis. În lucrul cu visele la copii, se caută părți care sunt străine copilului, părți pe care îi este frica să și le asume, lucruri care par să lipsească din vis, cum ar fi o mașină fără roți, un cal fără picioare, puncte de contact cum ar fi o furtună care dărâmă o casă sau puncte care împiedică contactul, cum ar fi un perete care separă două lucruri. Atenția se focalizează pe o dorință care este împlinită numai în vis sau pe ceva care pare să fie evitat, pe o persoană care se grăbește continuu sau un vis în care nimic nu iese bine sau cineva se simte pierdut. În unele serii de vise contează calitatea mediului în care visul are loc: un deșert, o stradă aglomerată, o casă mare cu multe camere. Putem rescrie visul sau îi putem da un final. Uneori se lucrează cu amintiri, cu vise cu ochi deschiși sau cu fantezii în același fel în care se lucrează cu un vis.