Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar situat la granița dintre psihologie și medicină, și reprezintă o modalitate de tratament axată pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulburări psihice, stări de suferință psihosocială sau psihosomatică, comportamente disfuncționale.  

Oamenii devin tot mai familiari cu termenul de psihoterapie, apelând la aceasta din ce în ce mai mult. 

Unii oameni apelează la psihoterapie din proprie inițiativă, cu diverse scopuri (dezvoltare personală,  depășirea unor probleme din cadrul familiei sau carierei, nevoia de a povesti cu cineva despre îngrijorări și probleme, evitarea unei consultații psihiatrice etc. ), iar alții apelează la această formă de tratament doar după recomandarea venită din partea unui medic psihiatru.  

Majoritatea psihoterapeuților din România sunt psihologi sau medici, cu formare într-o anumită școală de psihoterapie.  

Există numeroase tipuri de psihoterapie: integrativă, cognitiv-comportamentală, raţional-emotivă, experenţială, analitică, transpersonală, terapie Gestalt, hipnoterapie şi multe altele.   

Psihoterapia poate fi aplicată sub formă de terapie individuală, de grup, de cuplu sau de familie. Probabil cea mai cunoscută formă este terapia de cuplu, la care apelează numeroase persoane care doresc să își salveze căsnicia sau să descopere cum și-ar putea îmbunătăți relația cu partenerul. În cazul terapiei de familie, clienții se prezintă pentru rezolvarea unor conflicte, dificultăţi de relaţionare între părinți si copii, între cuplu şi socrii, între părinţi datorită copilului.  

La terapie individuală apelează, de obicei, persoanele care:  

- vor să se dezvolte pe plan personal, emoțional, comportamental;

- vor să își îmbunătățească stima de sine; 

- caută sfaturi pentru a-și rezolva anumite probleme din viața personală;

- au nevoie de înțelegerea pe care nu o găsesc la persoanele apropiate;

- simt că nu mai pot face față prezentului sau viitorului;

- au probleme cu anumite persoane din familie dar acestea nu doresc să se prezinte la un psihoterapeut.  

Terapia Cognitiv-Comportamentală (TCC ) este una dintre formele de psihoterapie și pleacă de la ideea că anumite gânduri (cogniții ) pot genera anumite emoții și comportamente. Este centrată pe “aici și acum”, spre deosebire de psihanaliză, care se axează pe trecutul clientului. Aaron T. Beck, părintele psihoterapiei cognitive, consideră că problemele emoționale sunt consecința unor distorsiuni cognitive, gânduri automate dobândite în funcție de experiențele de viață ale fiecărei persoane și de interpretarea oferită acestora. Obiectivele TCC sunt identificarea gândurilor iraționale, invalidarea acestora prin argumentare logică,  eliminarea comportamentelor dezadaptative și înlocuirea lor cu comportamente adaptative, funcționale,  prin diferite tehnici comportamentale.   S-a constatat că atât modificările în gândurile disfuncționale cât și schimbările de comportament sunt urmate de modificări ale emoțiilor, gândurilor, atitudinii, ducând la ameliorarea generală a funcționării persoanei. Tehnicile comportamentale reduc frecvența și severitatea simptomelor, a comportamentelor nedorite, și cresc frecvența comportamentelor dezirabile.  

Studiile științifice arată că psihoterapia este la fel de eficientă ca și medicația psihiatrică în anumite tulburări psihice. În anumite afecțiuni de severitate ușoară se recomandă doar psihoterapie ca tratament inițial. Este dovedit, de asemenea, faptul că psihoterapia combinată cu tratamentul medicamentos este superioară tratamentului medicamentos neînsoțit de terapie.  

Atât în cadrul primei ședințe de psihoterapie cât și în cadrul consultației de psihiatrie un rol important îl are psihoeducația. Aceasta are ca obiectiv informarea familiei sau a persoanei prezente pentru a înțelege simptomele proprii, diagnosticul și tratamentul recomandat.  

Studiile de specialitate relevă că psihoterapia este foarte eficientă în următoarele tulburări psihice :  

- tulburări anxioase (anxietate generalizată, atacuri de panică, fobii );

- reacție acută la stres;

- stres posttraumatic;

- tulburări depresive;

- tulburări de adaptare;

- tulburare obsesiv-compulsivă;

- ADHD;

- ticuri;

- tulburări de comportament;

- tulburări somatoforme;

- tulburări de alimentare;

- tulburări sexuale.  

În cazul prezenței oricărei tulburări psihice la un pacient, metoda de tratament se stabilește de către medicul psihiatru de comun acord cu pacientul sau cu aparținătorii acestuia. În funcție de preferințele acestora și de gravitatea tulburării, medicul poate recomanda fie psihoterapie, fie tratament farmacologic, fie combinația celor două.                

Dr. Silvia Popescu

Medic Specialist Psihiatrie Pediatrică         

Competenţă în Psihoterapie