Vă mai aduceţi aminte cât de straniu şi neadaptat vă simţeaţi la vârsta adolescenţei?

Dacă da, atunci nu cred că veţi întâmpina dificultăţi în înţelegerea adolescenţilor, fie că este vorba despre proprii copii, fie ai prietenilor sau ai vecinilor. Tot ce trebuie să faceţi este să intraţi în pielea adolescenţilor prin rememorarea acestei perioade minunate din viaţa dvs.

Oamenii de ştiinţă susţin că perioada adolescenţei este cea în care ne asumăm cele mai multe riscuri. Situaţiile iminente acestei etape din viaţa noastră prezintă cel mai mare grad de risc. Se pare că lipsa de experienţă este factorul principal care conduce la aceste situaţii de risc.

Deciziile pripite, lipsa de maturitate, instabilitatea emoţională, valul de senzaţii şi trăiri datorate furtunii hormonale specifice adolescenţilor sunt doar câteva dintre aspectele care favorizează producerea unor adevărate drame.

De aceea, pentru a evita situaţiile riscante, este recomandat ca adulţii din preajma adolescenţilor să îşi facă timp şi să se deschidă spre a comunica sincer şi autentic cu aceştia despre frământările şi problemele lor. Puteţi vorbi despre transformările fizice şi psihice prin care aceştia trec, despre trăirile lor emoţionale sau despre aspecte ce ţin de viaţa sexuală.

Este important de menţionat că perioada adolescenţei este o perioadă în care de cele mai multe ori adolescenţii se ascund de părinţi tocmai datorită faptului că se simt neînţeleşi. Flexibilitatea în comunicare este cheia psihologică prin care vei avea acces la lumea lor interioară şi implicit de a le fii aproape în cazul în care vor avea nevoie de un sfat sau de un sprijin emoţional solid.

A fi alături de copilul dvs. adolescent este o oportunitate minunată pe care v-o oferă viaţa de a retrăi o parte din copilăria dvs. dar şi o mare provocare.

Astfel că, este necesar să clădiţi împreună cu acesta o relaţie părinte-copil bazată pe afecţiune, încredere şi respect reciproc. Însă, consistenţa şi consecvenţa în atitudinea dvs. sunt factorii care menţin stabilitatea şi trăinicia acestei relaţii.

Una dintre cele mai mari greşeli pe care le poate face un părinte faţă de copilul său este să se îndepărteze sau să ia distanţă într-o perioadă în care el are cea mai mare nevoie de părintele său. A sta şi a aştepta în mod pasiv o îmbunătăţire a relaţiei în condiţiile în care adolescentul deja şi-a pierdut încrederea în dvs. este o mare pierdere de timp.

Este important să înţelegeţi că respectul şi încrederea sunt lucruri care nu se impun sau care vin de la sine, ci lucruri care trebuie câştigate prin propria atitudine. Iar acest lucru înseamnă investiţie de timp şi energie, mai ales dacă le-ai pierdut cândva.

Aşadar, fiţi dispus să discutaţi mereu cu copilul în ciuda problemelor sau responsabilităţilor care vă ocupă o mare parte din timp. Dacă veţi oferi şi o notă de umor discuţiilor dvs. veţi observa cum adolescentul se deschide şi mai mult. Adolescenţii se află în faţa unei mari provocări, şi anume, descoperirea unei lumi atât de complexe şi complicate uneori.

Spre deosebire de adulţi, instrumentele de care dispun la această vârstă sunt limitate ceea ce le îngreunează misiunea. Tocmai de aceea este necesar să aibă alături adulţi precum părinţii, bunicii, profesorii etc. care să le fie alături, care să-i încurajeze şi care să le ofere sprijinul de care au nevoie.

Haideţi să le urăm împreună: "Drum bun spre împlinirea viselor voastre!"