Fetele experimentează autismul într-un mod diferit?

Inapoi Autor: Madalina Simion

Autismul influențează diferit fetele și băieții, la niveluri multiple — biologic, psihologic, social și emoțional. Totuși, adesea este neglijat deoarece fetele au o capacitate mai mare de a „masca” diferențele lor. Iar cu cât copilul rămâne nedepistat mai mult timp, cu atât crește riscul dezvoltării de probleme precum depresia, anxietatea și o stima de sine redusă. Prin urmare, dacă bănuiți că copilul dumneavoastră prezintă autism, ar fi bine să luați în considerare consultarea unui specialist care să-i poată oferi ajutorul necesar.

 

S-ar putea crede că autismul este același indiferent dacă este vorba despre un băiat sau o fată. Ar trebui să se manifeste în mod similar, nu-i așa? Dar nu este cazul. Și aceasta este partea intrigantă.

Autismul este acum larg recunoscut atât de profesioniștii din sănătate, cât și de publicul larg. Cu toate acestea, sunt aspecte ale acestuia care ne provoacă încă nedumerire. De exemplu, modul în care este perceput diferit la băieți și fete. Dacă luăm doi frați cu autism, este mult mai probabil ca băiatul să fie diagnosticat înaintea fetei. Există o tendință de a gândi, „E fată? Atunci nu poate fi autism.” Astfel, un părinte ar putea observa că copilul său începe să emită sunete, să meargă și să vorbească mai târziu decât este obișnuit. Sau că a avut întârzieri în a învăța să răspundă la numele său. Dar cât timp copilul pare sociabil și fericit, medicii și psihologii sunt înclinați să descarte rapid posibilitatea autismului.

 

Așadar, de ce autismul se manifestă diferit la băieți și fete? Povestea începe cu felul în care definim tulburarea din spectrul autismului (TSA ). TSA este o particularitate în dezvoltarea în care creierul copilului se organizează într-un mod unic pe parcursul creșterii și evoluției sale. Aduce anumite avantaje, precum capacitatea de a se focusa extrem de mult pe un anumit subiect. Dar vine și cu dificultăți — de exemplu, o diferență în felul în care comunică și interacționează social, sau o preferință accentuată pentru rutină și ordine. Copilul ar putea, de asemenea, să repete anumite comportamente — cum ar fi fluturatul mâinilor sau balansarea corpului, de pildă. Și ar putea să-și trăiască simțurile (vizuale, olfactive, auditive etc. ) mult mai intens decât este obișnuit. Problema este că toate aceste caracteristici definitorii ale TSA au fost identificate prin studiul modului în care autismul se manifestă la băieți. Fără a investiga cum se manifestă la fete (unde simptomele sunt mai puțin evidente ), am avut de-a face cu o perspectivă incompletă. Acesta este unul dintre motivele pentru care se crede că autismul este de patru ori mai comun la băieți decât la fete: nu am știut mereu ce anume să căutăm.

 

Diferențele dintre copiii autiști, indiferent de gen, se extind până la nivel biologic. Atât băieții, cât și fetele autiste procesează informația diferit față de colegii lor fără autism. Astfel, s-ar presupune că băieții și fetele autiste ar avea creiere similare. Dar realitatea este alta. Copiii autiști de gen feminin tind să prezinte același tip de activitate cerebrală ca băieții fără autism, mai degrabă decât ca semeni lor autiști. Deci, la un nivel structural (și biologic ), există diferențe esențiale între copiii de diferite genuri. Se pare că sunt „autiști” în moduri diferite.

 

Factorii genetici și hormonali influențează, de asemenea, modul în care se manifestă autismul. Cercetările de pionierat sugerează că anumiți factori genetici ar putea reduce probabilitatea ca un copil să fie autist. Teoria „creierului extrem masculin” avansează ideea că expunerea la niveluri înalte de hormoni masculini în uter poate modifica dezvoltarea fetală. Prin urmare, trăsături care sunt accentuate în autism (de exemplu, tendința de a clasifica obiecte ), sunt mai frecvent asociate cu creierul de tip masculin. Acestea sunt trăsăturile pe care le-am învățat să le recunoaștem.,Aceasta ne conduce spre stereotipurile de gen. Deoarece anumite caracteristici autiste par acceptabile când le identificăm la fete, dar nu și la băieți. Băieții și fetele tind să dezvolte interese diferite. Astfel, obsesivitatea la băieți ar putea fi recunoscută printr-o pasiune pentru orarele trenurilor — un indicator al autismului. Însă, obsesivitatea la fete — cum ar fi o fascinație pentru păpuși — este percepută ca un comportament normal și, prin urmare, este ignorată. Apoi, se presupune că fetele preferă să fie mai rezervate și să se joace singure. Așadar, s-ar putea să nu observăm că acestea se izolează social. În schimb, se așteaptă ca băieții să fie vocali și plini de viață. Prin urmare, dacă nu sunt, devine evident imediat. Acesta poate deveni un cerc vicios: deoarece suntem condiționați să căutăm autismul mai mult la băieți decât la fete, ignorăm fetele care prezintă caracteristicile sale. Și asta ne face și mai înclinați să trecem cu vederea semnele la fete.

 

Este trist, dar adevărat, că pentru a fi diagnosticată cu autism, simptomele unei fete trebuie să fie considerabil mai accentuate decât cele ale unui băiat. Cercetări din 2012, care au inclus 15.000 de gemeni, au relevat că fetele necesită manifestări comportamentale sau dizabilități intelectuale mult mai pronunțate pentru a primi un diagnostic — în comparație cu băieții. Prin urmare, fetele care se situează pe partea mai puțin evidentă a spectrului autismului (precum cele cu sindromul Asperger ) pot fi ușor neglijate. În plus, fetele tind să mascheze caracteristicile autiste într-un mod pe care băieții nu îl adoptă, iar această mascare nu se pierde decât târziu în viață. Autismul este mai simplu de identificat când copiii întâmpină dificultăți de integrare sau de comportament adecvat. Fetele cu autism sunt deosebit de abile în a învăța cum să gestioneze aceste aspecte. Pentru ele, integrarea socială pare să fie mai esențială, astfel încât depun eforturi să realizeze acțiuni cum ar fi zâmbirea și menținerea contactului vizual (lucruri pe care băieții autiști le fac mai rar ). În plus, sunt mai apte în a stabili relații de prietenie, comparativ cu băieții de aceeași vârstă. Astfel, le este mai ușor să se integreze social. Doar mai târziu în viață, când interacțiunile sociale devin mai complexe, ating pragul lor de adaptare și masca lor socială începe să dispară. Un exemplu elocvent de camuflare la un copil mic este când se joacă cu un set de păpuși Barbie. Nu este vorba de joacă plină de fantezie și distracție, ci mai degrabă de o încercare de a imita comportamentul prietenilor. Este o reprezentare a ceea ce consideră că ar trebui să facă.

 

Nedepistarea autismului la fete poate duce la deteriorarea calității vieții acestora. Copiii necesită sprijin frecvent pentru a gestiona caracteristicile asociate autismului. Aceasta este doar una dintre consecințele fundamentale ale condiției. Există, însă, și alte probleme secundare care cer atenție. De exemplu fetele autiste sunt mai susceptibile de a fi hărțuite. Lipsa percepției semnalelor sociale le poate transforma în ținte predilecte pentru ironii și agresiuni. Pe termen lung, aceasta le poate face mai expuse în fața abuzurilor sexuale, neobservând semnalele de pericol pe care alte fete le-ar identifica.   Ele sunt mai susceptibile de a dezvolta depresie, anxietate sau de a avea o stima de sine redusă. Deși la suprafață pot părea similare prietenelor lor, ascunzându-și diferențele, pe plan intern se pot simți extrem de diferite și izolate. Fetele pot tinde să se auto-rănească ca răspuns la aceste sentimente, un comportament care poate fi ușor neglijat, în timp ce băieții tind să exteriorizeze prin comportament agresiv, care este mai ușor de recunoscut. Este posibil să nu beneficieze de asistența necesară. Multe dintre trăsăturile autiste se pot confunda cu cele asociate ADHD, OCD sau chiar cu tulburări precum anorexia. Cu toate acestea, niciun tratament nu va fi eficient dacă autismul nu este recunoscut și diagnosticat corespunzător. Este important de menționat că o persoană poate fi autistă și în același timp să sufere de depresie, anxietate sau ADHD, deci nu este întotdeauna o situație exclusivă. Orice ar fi, aceasta este o problemă complexă care trebuie gestionată cu grijă.

Madalina Simion - Psihologie clinica & neuropsihologie

Madalina Simion - Psihologie clinica & neuropsihologie

Medlife (MindCare)

Recomandă
Recomandă acest cabinet

Dați o notă și scrieți câteva cuvinte despre experiența dvs pozitivă legată de acest cabinet.

Toate campurile sunt obligatorii.
Penalizăm cabinetele cu autorecomandări!

Trimite(Share) pe Facebook
Mergi sus
Trimite linkul pe Whatsapp