Semnele dislexiei diferă de la o persoană la alta, în funcție de vârstă și nivelul de educație, având atât aspecte negative, cât și pozitive. Un copil de cinci ani care nu poate învăța literele poate deveni un copil de șase ani care nu le poate asocia cu sunetele, un adolescent de paisprezece ani care evită să citească cu voce tare și, în cele din urmă, un adult de douăzeci și patru de ani care citește foarte lent. Aceste manifestări persistă pe tot parcursul vieții.

Primele semne sunt adesea legate de limbajul vorbit. Întârzierea în dezvoltarea limbajului ar putea fi primul indiciu al unei probleme de limbaj și lectură. 

Odată ce copiii încep să vorbească, ar trebui să observăm următoarele dificultăți:

În perioada preșcolară:

- Dificultăți în memorarea poeziilor cu rime.

- Lipsa interesului pentru rime.

- Pronunțarea incorectă a cuvintelor; menținerea vorbirii de copil mic.

- Dificultăți în învățarea și memorarea literelor.

- Inabilitatea de a recunoaște literele propriului nume.

- Dificultăți în a înțelege cum să descompună cuvintele.

- Dificultăți în asocierea literelor cu sunetele corespunzătoare.

- Erori de citire care nu au legătură cu sunetele literelor; de exemplu, citirea incorectă a unui cuvânt simplu.

- Inabilitatea de a citi cuvinte simple cu o singură silabă.

- Plângeri privind dificultatea lecturii sau tendința de a evita cititul.

- Istoric familial de dificultăți de citire la părinți sau frați.

Pe lângă problemele de limbaj și citire, următoarele sunt câteva indicii ale punctelor forte pe care ar trebui să le recunoști și să le sărbătorești la copilul tău:

Curiozitate

O imaginație bogată

Capacitatea de a găsi soluții

Deschiderea față de idei noi

Capacitatea de a înțelege esențialul

O bună înțelegere a conceptelor noi

Maturitate surprinzătoare

Plăcerea de a rezolva puzzle-uri

Talent în construcția de modele